UE schimbă regulile falimentelor bancare pentru a proteja depozitele și contribuabilii

Parlamentul European a adoptat o reformă care extinde regulile de rezoluție bancară la mai multe instituții, întărește protecția deponenților și urmărește să reducă dependența de bani publici în cazul unei crize bancare.

Parlamentul European a adoptat joi noi reguli care extind aplicarea cadrului UE pentru gestionarea ordonată a falimentelor bancare, cu scopul de a limita perturbările economice, de a proteja deponenții și de a reduce expunerea contribuabililor în cazul prăbușirii unei bănci.

Pe scurt: Noile reguli extind aria băncilor care pot intra sub măsuri de rezoluție, inclusiv unele bănci mici și medii. Pierderile ar urma să fie suportate în primul rând de acționari, creditori și mecanisme de siguranță finanțate de industrie. Schemele de garantare a depozitelor primesc un rol mai important atât în ierarhia de rambursare, cât și în finanțarea rezoluției. Clienții de retail, microîntreprinderile și IMM-urile vor beneficia de o protecție mai puternică în fața pierderilor. Regulile vor intra în vigoare în a douăzecea zi de la publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și se vor aplica, cu unele excepții, după 24 de luni.

Pachetul adoptat lărgește sfera băncilor acoperite de legislația europeană privind falimentul bancar și rezoluția, într-o încercare de a face gestionarea crizelor bancare mai coerentă la nivelul Uniunii. Potrivit textului votat, autoritățile vor avea instrumente mai clare pentru a administra posibile falimente bancare, iar protecția deponenților va fi armonizată mai bine în întreg spațiul UE.

Una dintre cele mai importante modificări privește poziția schemelor de garantare a depozitelor în procedurile de insolvență sau rezoluție. Acest mecanism, finanțat de industrie și destinat să protejeze depozitele eligibile până la 100.000 de euro, primește cel mai înalt rang în ierarhia de rambursare.

Deponenții de retail și microîntreprinderile, întreprinderile mici și mijlocii formează al doilea nivel, iar autoritățile publice mici, cum sunt municipalitățile și guvernele regionale, ajung pe al treilea nivel, cu condiția să nu fie investitori profesioniști.

Textul merge mai departe decât garanția standard de 100.000 de euro per deponent și per bancă. Anumite depozite legate de tranzacții imobiliare vor beneficia și ele de protecție, într-un interval care pornește de la 500.000 de euro și poate ajunge până la 2.500.000 de euro, în funcție de circumstanțe. Prin această formulă, reforma încearcă să răspundă unor situații în care sume mari, dar temporare, pot fi expuse în momentul unei tranzacții majore.

Un alt element central al reformei este extinderea cadrului de rezoluție la bănci mici și medii, acolo unde există interes public. Rezoluția, mecanismul folosit de autorități pentru restructurarea sau închiderea în siguranță a unei bănci aflate în dificultate, era asociată mai ales cu instituțiile de dimensiuni mai mari și cu riscuri sistemice evidente. Prin noul cadru, Parlamentul susține o abordare mai largă, în care și instituțiile mai mici pot intra sub măsuri de rezoluție dacă stabilitatea financiară sau protecția deponenților o impun.

Pentru accesul la fonduri externe, regula de bază rămâne că investitorii și creditorii băncii trebuie mai întâi să absoarbă pierderi echivalente cu cel puțin 8% din totalul pasivelor și fondurilor proprii ale instituției. Reforma introduce și un mecanism denumit „bridge the gap”, prin care fondurile din schemele de garantare a depozitelor pot contribui la atingerea acestui prag minim de 8% în cazul unei bănci finanțate în principal din depozite, care nu dispune de suficientă capacitate proprie de absorbție a pierderilor. Parlamentul a insistat ca utilizarea acestui mecanism să fie simplificată, pentru ca el să rămână o opțiune reală în special pentru băncile mai mici.

Statele membre vor putea, de asemenea, să permită folosirea fondurilor DGS pentru măsuri preventive sau alternative, fie pentru a preveni falimentul unei bănci, fie pentru a garanta că deponenții își pot accesa fondurile în caz de insolvență. Din punct de vedere politic și economic, acesta este unul dintre punctele esențiale ale compromisului, pentru că mută centrul de greutate spre soluții finanțate de sector și spre intervenții timpurii, înainte ca presiunea să ajungă asupra finanțelor publice.

Raportorul pentru BRRD, Luděk Niedermayer, a declarat că „Acesta a fost un dosar foarte complex, atât din punct de vedere economic, cât și politic. Totuși, el face cadrul UE de gestionare a crizelor mai puternic și mai coerent. El extinde sistemul de rezoluție, în special pentru băncile mici și medii, îmbunătățește previzibilitatea și armonizează utilizarea instrumentelor în întreaga Uniune. Îmbunătățește garanțiile pentru cetățeni, IMM-uri și municipalități, clarificând modul în care fondurile lor vor fi tratate în cazul falimentului unei bănci.”

Același eurodeputat a subliniat că unul dintre obiectivele-cheie a fost reducerea dependenței de banii contribuabililor prin promovarea soluțiilor bazate pe piață și a mecanismelor private de finanțare. El a descris textul drept rezultatul „unui compromis obținut cu greu, după negocieri lungi și dificile” și a legat reforma de progresul către finalizarea uniunii bancare, pe care a prezentat-o ca parte importantă a agendei UE pentru îmbunătățirea funcționării pieței unice.

Raportoarea pentru SRMR, Irene Tinagli, a spus că „Reforma cadrului de gestionare a crizelor bancare și a asigurării depozitelor marchează o îmbunătățire decisivă, făcând rezoluția mai credibilă și mai accesibilă pentru băncile mici și medii, menținând în același timp un cadru prudent, cu capacitatea de absorbție a pierderilor ca primă linie de apărare. În același timp, acordul întărește utilizarea eficientă a instrumentelor finanțate de industrie într-un cadru clar și robust. De asemenea, protejează integritatea și independența guvernanței europene, asigurând coerență, securitate juridică și o armonizare mai mare în întreaga uniune bancară. Acesta reprezintă un pas clar înainte pentru consolidarea stabilității financiare și a integrării, subliniind totodată nevoia de progrese suplimentare către un sistem european deplin de asigurare a depozitelor, EDIS, pentru a finaliza uniunea bancară.”

Raportoarea pentru DGSD, Kira Marie Peter-Hansen, a afirmat că „În mediul geopolitic și economic volatil de astăzi, este mai important ca oricând să avem un cadru de reglementare robust și rezilient, care să permită băncilor să continue să finanțeze economia reală pe tot parcursul ciclului economic. Adoptarea revizuirii cadrului de gestionare a crizelor și de asigurare a depozitelor, și în special a Directivei privind schemele de garantare a depozitelor, este un prim pas important în această direcție și către finalizarea uniunii bancare. Obiectivele principale ale acestei revizuiri au fost atinse. Sfera rezoluției a fost extinsă, oferind în același timp suficiente garanții pentru a asigura că schemele de garantare a depozitelor rămân suficient finanțate. În același timp, am armonizat setul de instrumente al schemelor de garantare a depozitelor, avansând spre un sector bancar european mai integrat. Totuși, acestea sunt reforme țintite. Va fi nevoie de acțiuni mai ambițioase pentru a finaliza în cele din urmă uniunea bancară, inclusiv un sistem european deplin de asigurare a depozitelor.”

Pachetul legislativ include trei dosare, Directiva privind redresarea și rezoluția bancară, Regulamentul privind mecanismul unic de rezoluție și Directiva privind schemele de garantare a depozitelor. Împreună, acestea redesenează cadrul european pentru gestionarea eșecurilor bancare, într-un moment în care Uniunea încearcă să combine stabilitatea financiară, protecția deponenților și disciplina de piață fără a reveni la logica salvărilor finanțate masiv de contribuabili.

Reforma adoptată de Parlamentul European face parte din revizuirea cadrului european de crisis management and deposit insurance, cunoscut și ca pachet CMDI. Textul urmărește să facă rezoluția bancară mai utilizabilă, în special pentru instituțiile mai mici, să clarifice rolul schemelor de garantare a depozitelor și să consolideze protecția anumitor categorii de deponenți. Potrivit calendarului prevăzut, noile reguli vor intra în vigoare în a douăzecea zi după publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și se vor aplica, cu unele excepții, după 24 de luni. Dezbaterea politică mai largă rămâne însă deschisă, pentru că mai mulți eurodeputați au prezentat reforma ca pe un pas înainte, dar nu ca pe finalizarea uniunii bancare, în absența unui sistem european deplin de asigurare a depozitelor.