Comisia închide două proceduri împotriva Franței după deschiderea a cel puțin 40% din capacitatea hidroenergetică către concurenții EDF

Comisia Europeană a închis două proceduri împotriva Franței privind exploatarea hidroenergiei după ce Parisul a schimbat regimul juridic al marilor instalații și a prevăzut accesul concurenților EDF la cel puțin 40% din capacitatea hidroenergetică instalată la nivel național. Decizia anunțată la 7 octombrie pune capăt unor dispute cu autoritățile franceze care au început în urmă cu mai mult de un deceniu.

Pe scurt Comisia închide un dosar de concurență privind poziția EDF și o procedură de infringement privind atribuirea și prelungirea concesiunilor hidroenergetice. Noua lege franceză înlocuiește regimul concesiunilor pentru instalațiile de peste 4,5 MW cu un sistem de autorizare și drepturi reale asupra infrastructurii. EDF trebuie să pună la dispoziția terților produse reprezentând suficientă capacitate pentru ca cel puțin 40% din capacitatea hidroenergetică instalată în Franța să fie accesibilă altor operatori. Mecanismul pornește de la 6 GW de capacitate hidroenergetică virtuală, vândută prin licitații, și este prevăzut pentru 20 de ani. Barajele și instalațiile vizate rămân proprietatea statului francez. Reforma nu transferă 40% din infrastructura hidroenergetică către concurenții EDF.

Primul diferend privea poziția EDF pe piața franceză de electricitate. Comisia considera că atribuirea directă către operatorul istoric a unei mari părți a concesiunilor hidroenergetice, fără proceduri concurențiale și pentru perioade foarte lungi, putea consolida poziția dominantă a companiei. Dosarul fusese deschis pe baza articolelor 106 și 102 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

Comisia arăta în raportul său privind politica de concurență pentru 2025 că aproximativ 85% din capacitatea hidroenergetică franceză fusese atribuită direct EDF și că unele concesiuni puteau avea o durată de până la 75 de ani. În iulie 2025, Executivul european acceptase în principiu soluția propusă de Franța, dar menținuse dosarul deschis până la adoptarea efectivă a reformei.

A doua procedură, INFR(2018)2378, fusese deschisă în 2019 și privea regulile pieței interne și atribuirea concesiunilor. Comisia contesta posibilitatea de a reînnoi sau prelungi anumite concesiuni hidroenergetice fără o procedură transparentă și concurențială, raportând problema atât la normele europene privind concesiunile, cât și la libertatea de stabilire și libera prestare a serviciilor.

Legea franceză promulgată la 29 iunie 2026 schimbă arhitectura sistemului pentru instalațiile hidroenergetice cu o putere mai mare de 4,5 MW. Contractele de concesiune vizate sunt reziliate, iar exploatarea trece către un regim de autorizare. Operatorilor existenți le pot fi atribuite drepturi reale asupra instalațiilor și drepturi de ocupare a domeniului public pentru o perioadă de 70 de ani, în condițiile prevăzute de lege.

Această schimbare nu înseamnă privatizarea barajelor. Proprietatea asupra construcțiilor și instalațiilor rămâne la statul francez, iar transferul drepturilor acordate operatorilor este supus unor condiții și aprobării autorităților.

Compensația concurențială este construită separat. EDF trebuie să pună pe piață produse care reproduc caracteristicile producției hidroenergetice astfel încât întreprinderile din afara grupului să aibă acces la o parte suficientă pentru deschiderea a cel puțin 40% din capacitatea hidroenergetică instalată în Franța.

Pentru început, legea stabilește o capacitate hidroenergetică virtuală de 6 GW. Nivelul trebuie reevaluat la fiecare cinci ani pentru a menține pragul de cel puțin 40%, iar mecanismul este prevăzut pentru o perioadă totală de 20 de ani.

Produsele vor fi comercializate prin licitații. Sistemul include un preț de rezervă care trebuie să țină cont de costurile de producție și de condițiile pieței și va funcționa sub supravegherea autorității franceze de reglementare a energiei.

Accesul la 40% din capacitate nu înseamnă că operatorii concurenți vor prelua proprietatea sau exploatarea fizică a 40% dintre barajele franceze. Mecanismul le oferă acces economic la produse angro care reproduc producția și flexibilitatea activelor hidroenergetice, în timp ce infrastructura rămâne în proprietatea statului.

Reforma urmărește să rezolve simultan problema investițiilor blocate de expirarea concesiunilor și obiecțiile europene privind concurența. Hidroenergia are o valoare suplimentară pentru sistemul electric deoarece producția poate fi ajustată rapid și unele instalații pot furniza stocare, ceea ce permite echilibrarea mai ușoară a producției variabile din surse precum energia solară și eoliană.

Închiderea celor două proceduri înseamnă că Comisia consideră că noul cadru răspunde problemelor care au stat la baza dosarelor. Nu reprezintă însă o concluzie că reforma va reduce automat facturile la electricitate. Efectele asupra concurenței, investițiilor și prețurilor vor depinde de implementarea mecanismului, de licitațiile organizate și de condițiile pieței franceze de energie.