Comisia trimite Belgia la CJUE pentru recunoașterea unor despăgubiri arbitrale înainte de controlul ajutoarelor de stat

Comisia Europeană a decis să trimită Belgia în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene pentru modul în care autoritățile belgiene au recunoscut hotărâri arbitrale investitor-stat care obligă alte state membre să plătească despăgubiri unor investitori. Comisia consideră că recunoașterea a făcut hotărârile direct executorii în Belgia înainte ca plățile să fie evaluate conform regulilor UE privind ajutoarele de stat și susține că această situație încalcă autonomia dreptului Uniunii.

Pe scurt Comisia trimite Belgia la CJUE în procedura INFR(2025)2199, după o notificare oficială în decembrie 2025 și un aviz motivat în aprilie 2026. Litigiul privește hotărâri arbitrale prin care investitorilor li s-au acordat despăgubiri după modificarea unor scheme naționale de sprijin pentru energia regenerabilă. Potrivit Comisiei, autoritățile belgiene au recunoscut hotărârile înainte ca executivul european să autorizeze eventualele despăgubiri în temeiul regulilor privind ajutoarele de stat. Comisia invocă autonomia dreptului UE, cooperarea loială dintre state și instituții și obligația de a nu pune în aplicare un ajutor de stat înaintea aprobării sale. Sesizarea CJUE nu reprezintă o hotărâre împotriva Belgiei. Curtea trebuie să stabilească dacă statul și-a încălcat obligațiile prevăzute de dreptul UE.

Disputa apare la intersecția dintre arbitrajul internațional pentru protecția investițiilor și ordinea juridică a Uniunii Europene. Investitori care au contestat modificarea unor sisteme naționale de sprijin pentru energia regenerabilă au obținut hotărâri arbitrale care obligă state membre să le plătească despăgubiri. Comisia consideră că asemenea hotărâri nu pot fi executate automat atunci când plata poate constitui ajutor de stat sau când arbitrajul intră în conflict cu autonomia dreptului UE.

În cazul Belgiei, problema identificată de Comisie nu este faptul că statul belgian datorează despăgubirile. Hotărârile privesc obligații de plată ale altor state membre, dar creditorii au solicitat recunoașterea lor în Belgia pentru a putea trece la executare pe teritoriul belgian.

Potrivit Comisiei, autoritățile administrative belgiene au recunoscut aceste hotărâri și le-au făcut direct executorii fără să aștepte finalizarea controlului european asupra despăgubirilor. Executivul UE consideră că această recunoaștere a creat un risc imediat ca statele vizate să fie obligate să plătească înainte ca Bruxellesul să decidă dacă plata este compatibilă cu regulile privind ajutoarele de stat.

Articolul 108 alineatul 3 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene impune statelor obligația de a notifica Comisiei proiectele de ajutor și de a nu le pune în aplicare înainte de finalizarea procedurii europene de control. Această interdicție temporară este cunoscută drept obligația de standstill.

Comisia consideră că despăgubirile recunoscute prin anumite arbitraje pot intra sub incidența acestei obligații. Un tribunal arbitral poate stabili existența unei obligații de despăgubire în cadrul litigiului pe care îl soluționează, dar nu poate autoriza acordarea unui ajutor de stat în sensul dreptului UE. Această competență aparține Comisiei, sub controlul instanțelor Uniunii.

Executivul european invocă și articolele 267 și 344 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. Acestea fac parte din arhitectura prin care interpretarea dreptului UE este menținută în cadrul sistemului judiciar european și au stat la baza jurisprudenței CJUE împotriva arbitrajului investitor-stat între state membre atunci când tribunalul arbitral funcționează în afara mecanismului jurisdicțional al Uniunii.

În jurisprudența sa privind arbitrajul investițional intra-UE, Curtea a stabilit că statele membre nu pot scoate litigiile privind interpretarea sau aplicarea dreptului Uniunii din sistemul jurisdicțional creat prin tratate. Comisia spune că principiul autonomiei dreptului UE trebuie respectat și în faza în care o hotărâre arbitrală este recunoscută sau executată.

Un alt argument este obligația de cooperare loială prevăzută de articolul 4 alineatul 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În interpretarea Comisiei, autoritățile belgiene trebuiau să refuze recunoașterea atunci când aceasta ar fi permis executarea unei hotărâri în contradicție cu obligațiile rezultate din dreptul UE și cu o procedură de control a ajutorului de stat aflată încă în desfășurare.

Comunicatul din 1 octombrie nu identifică individual toate hotărârile arbitrale incluse în procedura împotriva Belgiei. El le descrie ca hotărâri prin care investitorii au obținut despăgubiri de la alte state membre după modificarea unor scheme de sprijin pentru energia regenerabilă.

Comisia face însă referire expresă la decizia SA.40348 privind sistemul spaniol de sprijin pentru energia regenerabilă. Această decizie din 2017 a aprobat noua schemă spaniolă și a stabilit poziția Comisiei potrivit căreia eventualele despăgubiri acordate prin arbitraj în legătură cu vechile sisteme trebuie evaluate în raport cu normele UE privind ajutoarele de stat.

În ultimii ani, mai multe hotărâri arbitrale împotriva Spaniei rezultate din modificarea sistemului pentru energia regenerabilă au fost urmărite pentru executare în jurisdicții diferite. În unele dintre aceste proceduri, Comisia a intervenit pentru a susține că executarea despăgubirilor trebuie să respecte atât normele privind ajutoarele de stat, cât și jurisprudența europeană privind arbitrajul intra-UE.

Un caz documentat separat de Comisie arată cum poate funcționa acest mecanism în Belgia. O hotărâre arbitrală acordată inițial companiei japoneze JGC Holdings și ulterior cesionată fondului american Blasket Renewable Investments a fost recunoscută în Belgia, iar în 2024 a fost autorizată indisponibilizarea unor fonduri legate de serviciile spaniole de navigație aeriană deținute prin Eurocontrol.

În acel dosar, procedurile belgiene au evoluat ulterior, iar aproximativ 33 de milioane EUR depuse într-un cont escrow au fost eliberate către Blasket în iunie 2025. Comisia a deschis în 2026 o investigație aprofundată separată pentru a stabili tratamentul acelei hotărâri în materie de ajutor de stat. Cazul ilustrează contextul juridic al disputei, dar comunicatul privind procedura împotriva Belgiei nu afirmă că sesizarea CJUE se limitează la această singură hotărâre.

Procedura de infringement împotriva Belgiei a început în decembrie 2025, când Comisia a transmis o scrisoare de punere în întârziere. După răspunsul autorităților belgiene, executivul european a concluzionat că explicațiile nu îi modifică evaluarea și a emis un aviz motivat în aprilie 2026.

Trecerea la CJUE reprezintă următoarea etapă a procedurii. Comisia solicită Curții să constate că Belgia nu și-a îndeplinit obligațiile rezultate din dreptul UE. Sesizarea nu stabilește singură existența încălcării și nu este o condamnare a statului belgian.

CJUE va putea analiza argumentele Comisiei și apărarea Belgiei înainte de a pronunța o hotărâre. Dacă Curtea constată o încălcare, Belgia va trebui să ia măsurile necesare pentru executarea hotărârii. Eventuale proceduri ulterioare și sancțiuni financiare presupun condiții și etape juridice suplimentare și nu sunt rezultatul automat al sesizării anunțate acum.