Avocatul general al Curții de Justiție a Uniunii Europene, Maciej Szpunar, consideră că statele pot organiza negocieri supravegheate pentru remunerarea editorilor de presă atunci când platformele le utilizează publicațiile, dar nu pot impune plăți fără legătură cu o asemenea utilizare. În concluziile prezentate în cauza belgiană Streamz, el distinge între conținutul pe care editorul îl publică el însuși printr-un serviciu online și reutilizarea separată pe care o face furnizorul acelui serviciu. Curtea urmează să se pronunțe și nu este obligată să îi urmeze propunerile.
Pe scurt Publicarea de către editor și reutilizarea de către platformă au regimuri diferite. Potrivit avocatului general, editorul nu poate cere automat o plată pentru simpla punere online pe care a făcut-o chiar el prin serviciul respectiv. Publicarea inițială nu anulează protecția pentru orice utilizare ulterioară. O reutilizare distinctă, imputabilă furnizorului și neautorizată deja, poate intra sub dreptul exclusiv al editorului. Negocierile pot fi supravegheate de o autoritate. Editorul trebuie să poată refuza utilizarea sau să o autorizeze gratuit, iar părțile să rămână libere să nu încheie contractul negociat. Accesul la date este condiționat. Platformele pot fi obligate să furnizeze informațiile necesare evaluării remunerației, cu respectarea confidențialității de către editori. Concluziile nu instituie o taxă pentru orice link. Directiva exclude actele de hyperlinking, cuvintele izolate și extrasele foarte scurte din protecția acestui drept conex.
Cauza C-663/24 provine din contestarea unor dispoziții ale legii belgiene din 19 iunie 2022, prin care a fost transpusă directiva europeană privind dreptul de autor în piața unică digitală. Curtea Constituțională a Belgiei a adresat întrebări atât despre drepturile editorilor de presă, cât și despre remunerația autorilor și artiștilor pentru utilizarea operelor pe servicii de partajare și de streaming. Printre societățile implicate în litigiu se numără Google, Meta, Spotify și Streamz, alături de producători și organizații de gestiune a drepturilor.
Pentru presă, punctul de plecare este articolul 15 din Directiva (UE) 2019/790. Acesta oferă editorilor drepturi de autorizare sau interzicere a reproducerii și punerii la dispoziție online a publicațiilor lor de către furnizorii de servicii ale societății informaționale. Dreptul nu reprezintă, prin el însuși, o obligație generală de plată impusă tuturor platformelor.
Szpunar explică faptul că, atunci când editorul își pune publicația la dispoziția publicului printr-un serviciu online, actul îi este imputabil editorului. Platforma îi furnizează instrumentul de publicare. În plus, condițiile de utilizare acceptate de editor pot autoriza anumite utilizări ale materialelor încărcate. Editorul nu poate invoca apoi dreptul exclusiv pentru a cere remunerație pentru aceeași utilizare deja autorizată.
Situația este diferită dacă furnizorul reproduce sau pune separat la dispoziție o publicație apărută pe site-ul editorului ori pe un alt serviciu. Prima publicare nu epuizează dreptul de punere la dispoziție. O asemenea reutilizare autonomă poate necesita o autorizație, dacă nu este deja acoperită de acordul editorului și nu se încadrează într-o excludere legală. Distincția privește cine face utilizarea și ce a fost autorizat, nu simplul fapt că articolul poate fi găsit gratuit pe internet.
Concluziile analizează și materialele încărcate de utilizatori. Directiva exclude utilizările private sau necomerciale făcute de persoane individuale. În schimb, potrivit avocatului general, atunci când furnizorul preia o publicație încărcată de un utilizator și o include în propria ofertă de difuzare către alți utilizatori, actul poate deveni imputabil furnizorului. Această interpretare propusă nu înseamnă că orice distribuire individuală sau orice recomandare produce automat o datorie.
Nici protecția publicațiilor nu este nelimitată. Directiva exclude actele de hyperlinking, utilizarea cuvintelor izolate și a extraselor foarte scurte. Ea nu conferă un monopol asupra faptelor relatate. Szpunar arată însă că și folosirea parțială a unei publicații poate fi protejată, dacă depășește aceste excluderi, iar dreptul conex al editorului este distinct de dreptul de autor asupra materialelor componente.
În privința remunerației, avocatul general se sprijină pe hotărârea Marii Camere din 12 mai 2026 în cauza Meta Platforms Ireland, C-797/23, privind legislația italiană. Curtea a acceptat atunci un mecanism național de negociere și intervenție a unei autorități independente, sub rezerva unor condiții. Editorii trebuie să păstreze libertatea de a refuza utilizarea sau de a o permite gratuit, platformele nu pot fi obligate să plătească fără să utilizeze publicațiile, iar obligațiile și sancțiunile trebuie să fie proporționale.
Szpunar propune aplicarea acestor principii și în litigiul belgian. O autoritate poate supraveghea negocierea, dar părțile trebuie să rămână libere să nu încheie contractul rezultat. Verificarea respectării condițiilor de către legislația națională revine instanței care a adresat întrebările, în lumina răspunsului pe care îl va da CJUE.
Obligația de informare răspunde unui dezechilibru practic: furnizorii dețin datele necesare aprecierii valorii economice a utilizării, în timp ce editorii au nevoie de ele pentru a negocia. Avocatul general consideră admisibilă furnizarea unilaterală a acestor informații către editori, dacă datele se limitează la cele necesare stabilirii remunerației. Editorii trebuie, la rândul lor, să respecte confidențialitatea informațiilor comerciale, industriale și financiare primite.
Partea distinctă a concluziilor referitoare la autori și artiști examinează drepturi de remunerație obligatorii și gestiunea colectivă, inclusiv limite rezultate din libera prestare a serviciilor și egalitatea de tratament. Ea nu trebuie confundată cu dreptul conex al editorilor de presă sau prezentată ca o singură regulă aplicabilă tuturor conținuturilor online.
Documentul din 19 noiembrie este o propunere de soluție juridică adresată Curții, nu validarea definitivă a legii belgiene și nici stabilirea unor tarife. Judecătorii CJUE vor formula interpretarea obligatorie, iar instanța belgiană va soluționa litigiul național potrivit acesteia.
Context: CJUE și Comisia Europeană au pregătit recent cadrul privind drepturile de autor și responsabilitățile platformelorÎnaintea cauzei belgiene privind remunerația editorilor, avocatul general al CJUE a analizat în alte dosare cum pot fi afectate drepturile de autor de modele digitale: în special, el a apreciat că chatboturile AI pot încălca drepturile editorilor dacă au acces nelegal la articole sau dacă răspunsurile reproduc recognoscibil exprimarea publicațiilor, fără ca o simplă preluare a faptelor să fie suficientă. Separat, același tip de discuție privind „gratuitatea” serviciilor digitale a apărut într-o altă opinie a avocatului general, unde datele personale pot fi considerate o formă de contraprestație.
Tot în acest interval, Comisia Europeană a deschis o consultare țintită despre viitoarele reguli UE în domeniul copyright pentru inteligență artificială, pirateria transmisiunilor live și remunerația din muzică, cerând opinii până la 3 noiembrie. În paralel, Comisia a reafirmat printr-o declarație legată de Digital Services Act că platformele trebuie să își aplice propriile condiții privind conținutul violent atunci când operează în UE, fără ca DSA să interzică automat toate imaginile violente.