Avocatul general al CJUE: chatboturile AI pot încălca drepturile presei dacă ocolesc protecțiile sau oferă copii recognoscibile ale articolelor

Maciej Szpunar propune criterii pentru utilizarea articolelor de presă de către chatboturile care caută informații online. Protecția privește exprimarea, nu simpla relatare a faptelor, iar furnizorul nu ar răspunde automat pentru orice solicitare. În exemplul din litigiul Like Company–Google, avocatul general nu identifică la prima vedere o încălcare. Concluziile nu sunt obligatorii pentru Curte.

Chatboturile AI care consultă articole de presă pentru a genera răspunsuri pot încălca drepturile editorilor dacă accesează nelegal publicațiile, inclusiv prin ocolirea protecțiilor tehnice, sau reproduc într-o manieră recognoscibilă exprimarea lor, astfel încât răspunsul să înlocuiască integral consultarea originalului, consideră avocatul general al CJUE Maciej Szpunar. În concluziile prezentate la 3 noiembrie 2026 în litigiul dintre editorul maghiar Like Company și Google Ireland, el propune o interpretare condiționată de modul de acces, forma răspunsului și conduita furnizorului. Opinia nu este obligatorie pentru Curte, iar exemplul concret prezentat de editor nu pare, în aprecierea sa preliminară, să dovedească o încălcare.

Pe scurt
Maciej Szpunar a prezentat concluziile în cauza C-250/25, Like Company împotriva Google Ireland. CJUE nu a pronunțat încă hotărârea, iar instanța maghiară va decide litigiul după interpretarea dreptului UE.

Avocatul general distinge două situații alternative: accesul nelegal la publicație, inclusiv ocolirea unor protecții tehnice eficiente, sau un răspuns care reproduce recognoscibil exprimarea articolului și permite cititorului să renunțe complet la original. Simpla preluare a faptelor nu este suficientă.

Pentru punerea la dispoziția publicului, exprimarea protejată ar trebui să fie recognoscibilă în mod sistematic în răspunsuri. Furnizorului i-ar putea fi atribuite actele dacă sunt inerente modelului său de afaceri ori dacă nu a luat măsuri adecvate pentru a le combate credibil și eficient.

Publicarea gratuită a unui articol nu echivalează cu un consimțământ general pentru reutilizarea sa de către AI. Totuși, accesul legal și prezentarea faptelor într-o formă distinctă pot permite generarea unor răspunsuri fără încălcarea dreptului editorilor.

Szpunar propune declararea inadmisibilă a întrebărilor a doua și a treia, despre antrenarea modelelor: dosarul nu susține folosirea articolelor în antrenare, iar această etapă nu ar constitui utilizare online în sensul dreptului specific al editorilor. Analiza sa subsidiară a excepției pentru extragerea textelor și datelor nu este o autorizație generală pentru antrenarea AI.

În exemplul Like Company, avocatul general observă lipsa unor protecții tehnice eficiente, a unei exprimări recognoscibile și a indiciilor că încălcarea ar fi inerentă afacerii Google. El apreciază și că Google pare să fi adoptat măsuri de prevenire, sub rezerva constatărilor instanței naționale.

Litigiul aduce pentru prima dată în fața Curții de Justiție o cauză privind inteligența artificială generativă, potrivit avocatului general. Miza sa este însă delimitată: în ce condiții un chatbot care recuperează articole online pentru a răspunde utilizatorilor realizează acte de reproducere sau de punere la dispoziția publicului asupra cărora editorii au drepturi exclusive. Szpunar nu propune nici interzicerea generală a acestor servicii, nici libertatea necondiționată de a reutiliza presa.

Like Company operează mai multe portaluri în Ungaria, între care balatonkornyeke.hu, finanțat din publicitatea afișată cititorilor. În fața instanței maghiare, societatea susține că Google a folosit fără acord articolele sale atât pentru antrenarea modelelor Gemini, cât și pentru generarea unor răspunsuri care le reproduceau și le puneau la dispoziția publicului. Pretențiile privesc utilizări din 2023 și 2024; Google le contestă.

Editorul a prezentat drept exemplu un articol publicat la 21 iulie 2023 despre cântărețul Kozsó și proiectul său de a aduce delfini într-un acvariu lângă lacul Balaton. Ulterior, un utilizator a cerut chatbotului un rezumat în maghiară, indicând portalul și subiectul. Răspunsul a reluat informații despre proiect, dar a inclus și detalii absente din articol, pe care Google le-a descris în procedură drept informații inventate de sistem. Relatarea acestui exemplu nu confirmă veridicitatea proiectului sau a detaliilor generate de chatbot.

Like Company a interpretat răspunsul ca dovadă că modelul cunoștea articolul și fusese antrenat pe el. Google a argumentat, între altele, că un model lingvistic nu este o bază de date care păstrează și livrează la cerere articolele consultate și că răspunsul nu reproducea exprimarea publicației. Budapest Környéki Törvényszék, instanța regională din Ungaria, a adresat patru întrebări preliminare, înregistrate la CJUE la 3 aprilie 2025. Audierea a avut loc la 10 martie 2026.

În centrul analizei se află dreptul conex acordat editorilor de presă pentru utilizarea online a publicațiilor lor de către furnizorii de servicii ale societății informaționale. Acesta este prevăzut de articolul 15 din Directiva 2019/790 și se aplică alături de normele privind reproducerea și punerea la dispoziția publicului din Directiva 2001/29. În această cauză, Like Company invocă dreptul editorilor, distinct de drepturile de autor care pot exista asupra articolelor individuale.

Protecția nu oferă un monopol asupra faptelor. În interpretarea lui Szpunar, ea privește forma în care informația este exprimată: organizarea, structura și redactarea articolului. Directiva exclude actele de creare a hyperlinkurilor, cuvintele individuale și extrasele foarte scurte, precum și utilizările private sau necomerciale ale persoanelor fizice. Un chatbot nu încalcă automat dreptul editorilor numai fiindcă prezintă aceleași evenimente ori afectează traficul unei publicații.

Pentru a explica unde poate apărea încălcarea, avocatul general separă antrenarea unui model de utilizarea lui într-un chatbot care caută informații în timp real. La antrenare, volume mari de text sunt colectate și analizate pentru identificarea unor relații statistice și tipare lingvistice. Tehnologia numită Retrieval-Augmented Generation, abreviată RAG, intervine ulterior: sistemul recuperează conținut extern, îl adaugă instrucțiunilor transmise modelului și îl folosește pentru a formula răspunsul la o întrebare concretă.

Faptul că un chatbot poate rezuma o știre recentă nu demonstrează, așadar, că modelul a fost antrenat pe acel articol. În exemplul maghiar, Szpunar consideră plauzibilă recuperarea textului prin RAG, după ce utilizatorul indicase suficiente elemente pentru identificarea lui. Această operațiune constituie, în opinia sa, o utilizare online a publicației și poate intra sub incidența dreptului editorilor.

Recuperarea și analiza prin RAG pot produce copii digitale ale articolului sau ale unor fragmente, chiar dacă utilizatorul nu le vede. Copiile nu devin însă automat utilizări interzise. Szpunar arată că excepția pentru reproducerile temporare poate acoperi copii tranzitorii sau accesorii, care fac parte integrantă și esențială dintr-un proces tehnologic, permit exclusiv o utilizare legală și nu au semnificație economică independentă. Pentru situația analizată, legalitatea utilizării depinde atât de accesul la publicație, cât și de răspunsul rezultat.

Prima situație problematică este accesul nelegal. Dacă un editor a instalat măsuri tehnice eficiente pentru restricționarea accesului sau a extragerii automate, chatbotul nu ar trebui să le ocolească. Poate fi vorba despre un sistem de acces contra plată ori despre o protecție destinată blocării roboților. Simplul fapt că un conținut se află pe internet nu autorizează înlăturarea acestor restricții; în același timp, accesarea automată a unei pagini publice nu este, prin ea însăși, nelegală.

A doua situație privește un răspuns în care exprimarea întregii publicații sau a unei părți a acesteia rămâne recognoscibilă într-o măsură atât de mare încât cititorul poate renunța complet la consultarea originalului. În concluzia propusă Curții, cele două situații sunt alternative: accesul nelegal poate face relevante juridic copiile produse în procesare, chiar dacă răspunsul nu reproduce articolul, iar un răspuns care reproduce exprimarea protejată poate ridica probleme chiar după un acces legal.

Comparația nu se reduce la copierea cuvânt cu cuvânt. Un chatbot poate reformula textul, păstrând totuși organizarea distinctivă, structura și exprimarea articolului într-o asemenea măsură încât răspunsul să devină un substitut direct. În schimb, o sinteză care extrage faptele și le prezintă diferit, eventual combinând și reorganizând informații din mai multe surse, nu reproduce publicația doar fiindcă relatează aceeași știre.

Szpunar recunoaște existența unei zone intermediare, care impune o evaluare individuală. Articolele de analiză, cu o organizare distinctivă, pot fi mai ușor de recunoscut decât relatările strict informative, în care exprimarea și faptele sunt greu de separat. El nu propune un număr universal de cuvinte permise și nu echivalează automat un răspuns detaliat cu încălcarea drepturilor editorilor.

Punerea la dispoziția publicului necesită o verificare separată de reproducere. Pentru această calificare, exprimarea publicației ar trebui să poată fi identificată sistematic, până la nivelul substituirii directe, în răspunsurile chatbotului la întrebări relevante. Avocatul general observă că răspunsurile variază în funcție de solicitare, context și sursele recuperate. De aceea, editorii ar trebui să prezinte suficiente exemple, nu să deducă automat accesul public sistematic dintr-un singur răspuns.

Mai trebuie stabilit cui îi sunt atribuite actele. Solicitarea pornește de la utilizator, iar chatbotul poate avea numeroase întrebuințări; furnizorul nu ar trebui să răspundă automat pentru fiecare utilizare posibilă. Totuși, actele de reproducere sau de punere la dispoziție i-ar putea fi atribuite dacă sunt inerente modelului său de afaceri ori dacă nu a adoptat măsurile adecvate pe care le-ar lua un operator rezonabil de diligent pentru a le combate credibil și eficient.

Aceste măsuri pot include programarea roboților astfel încât să respecte restricțiile tehnice ale editorilor și folosirea unor filtre care reduc riscul ca răspunsurile să reproducă recognoscibil publicațiile. În interpretarea propusă, evaluarea privește proiectarea și administrarea serviciului, nu doar apariția accidentală a unui răspuns problematic. Existența unor măsuri adecvate ar putea justifica exonerarea furnizorului pentru acte ocazionale de acest fel.

Szpunar respinge și argumentul că publicarea gratuită a unui articol ar reprezenta, în sine, consimțământ implicit pentru reutilizarea lui de către chatboturi. Un editor poate alege accesul liber pentru a atrage trafic și publicitate. În plus, blocarea roboților poate afecta indexarea în motoarele de căutare, astfel încât renunțarea la blocare nu demonstrează acceptarea unei utilizări care înlocuiește accesarea publicației.

Această concluzie nu transformă orice rezumat într-o utilizare care necesită licență. Ea înseamnă că accesibilitatea publică nu poate înlocui automat autorizarea atunci când un act intră efectiv sub incidența dreptului exclusiv. Libertatea de a relata fapte rămâne distinctă de reproducerea exprimării protejate, iar simpla concurență dintre un răspuns AI și un articol nu este suficientă pentru a stabili încălcarea.

Aplicând orientativ aceste criterii, avocatul general apreciază că exemplul oferit de Like Company nu pare să le îndeplinească. Editorul nu instalase protecții tehnice eficiente împotriva accesului sau extragerii articolelor, iar exprimarea publicației nu apare recognoscibil în răspunsul prezentat. Eventualele reproduceri nu par nici inerente modelului de afaceri al Google; în plus, compania pare să fi luat măsuri adecvate pentru reducerea riscului. Toate aceste aprecieri sunt formulate sub rezerva constatărilor instanței maghiare.

Pentru antrenarea modelelor, Szpunar propune o soluție procedurală diferită: declararea inadmisibilă a întrebărilor a doua și a treia. Dosarul nu susține presupunerea că articolele Like Company au fost folosite la antrenarea Gemini. Separat, el consideră că antrenarea nu este o utilizare online în sensul dreptului specific al editorilor, deoarece are loc în dezvoltarea tehnologiei, înaintea furnizării unui serviciu la cererea utilizatorului. Aceasta nu exclude existența altor drepturi, inclusiv drepturi de autor, asupra materialelor utilizate.

Avocatul general examinează totuși subsidiar problema antrenării, precizând că unele dintre opiniile sale sunt provizorii. El consideră că pregătirea datelor și antrenarea presupun reproduceri care pot intra, în principiu, în excepția pentru extragerea textelor și datelor. Articolul 4 din Directiva 2019/790 cere acces legal și absența unei rezervări exprese a drepturilor, formulate corespunzător. Pentru conținutul disponibil online, analiza discută mijloace de rezervare care pot fi înțelese fiabil de sistemele automate.

Aplicarea excepției trebuie verificată și prin limitele generale ale dreptului UE: utilizarea să privească un caz special, să nu contravină exploatării normale și să nu prejudicieze nejustificat interesele legitime ale titularilor. Szpunar consideră relevante măsurile dezvoltatorilor împotriva generării unor rezultate prea apropiate de materialele de antrenare. El discută și dificultatea stabilirii aplicabilității teritoriale a dreptului UE când antrenarea are loc în afara Uniunii, cerând clarificări legislative. Analiza nu oferă o autorizație generală pentru orice antrenare AI.

Pentru RAG folosit la răspunsuri concrete, el consideră că excepția pentru extragerea textelor și datelor nu este temeiul relevant: scopul este recuperarea unei informații pentru răspunsul imediat, nu identificarea unor tipare într-un set de date. Aici poate conta excepția distinctă pentru copiile tehnice temporare. Cele două etape nu trebuie confundate nici tehnologic, nici juridic.

Regulamentul european privind inteligența artificială apare ca element de context, nu ca temei aplicabil faptelor acestui litigiu. Articolul 53 prevede pentru furnizorii de modele AI de uz general o politică de respectare a drepturilor de autor și publicarea unei sinteze suficient de detaliate a conținutului folosit la antrenare. Aceste obligații au propriile termene și dispoziții tranzitorii; ele nu transformă litigiul privind utilizările din 2023–2024 într-o procedură de încălcare a AI Act.

Interpretarea propusă urmărește să protejeze investiția editorială fără a acorda exclusivitate asupra informației. Pentru furnizori, ea ar conta în proiectarea accesului la surse și a filtrelor de răspuns; pentru editori, în protejarea accesului și negocierea licențelor. Szpunar vede posibilitatea unei relații în care sintezele trimit cititorii către publicații, dar avertizează și asupra serviciilor care oferă sistematic derivate ce înlocuiesc originalele.

Drepturile editorilor nu rezolvă însă selecția surselor, diversitatea informațiilor, denaturarea faptelor sau dezinformarea. Avocatul general arată că aceste probleme necesită instrumente suplimentare și educarea utilizatorilor. Efectul asupra traficului și veniturilor presei explică miza dezbaterii, fără a înlocui criteriile juridice ale unei eventuale încălcări.

Curtea urmează să delibereze și nu este obligată să urmeze concluziile avocatului general. Hotărârea preliminară va interpreta dreptul UE, iar instanța maghiară va aplica interpretarea și va soluționa litigiul. În acest moment, opinia nu stabilește răspunderea Google și nu acordă despăgubiri societății Like Company.

https://2eu.brussels/ro/news/avocatul-general-al-cjue-considera-ca-chatboturile-ai-pot-incalca-drepturile-editorilor-cand-reutilizeaza-articole-de-presa