Eurodeputații cer autorizare mai rapidă pentru rețelele energetice și repartizarea costurilor în funcție de beneficiile pentru state

Proiectele energetice transfrontaliere prioritare ar urma să fie autorizate mai repede și evaluate pornind de la o planificare comună a nevoilor UE, potrivit poziției adoptate la Bruxelles de Comisia pentru industrie, cercetare și energie a Parlamentului European (ITRE). Eurodeputații susțin un termen de bază de 12 luni pentru etapa legală de autorizare, după acceptarea dosarului complet, și cer analizarea alternativelor care permit folosirea mai eficientă a rețelelor existente.

Pe scurt ITRE cere o planificare comună a investițiilor, coordonată de Comisie și verificată mai riguros de ACER. Scenariile ar trebui să testeze nevoile rețelelor în condiții diferite, iar alternativele la extinderea fizică ar trebui analizate cu prioritate. Etapa legală de autorizare ar avea un termen de bază de 12 luni de la acceptarea dosarului complet. Procedura poate avea o etapă pregătitoare și prelungiri, iar aprobarea tacită păstrează excepții pentru deciziile de mediu și sistemele juridice naționale. Statele care primesc cel puțin 10% din beneficiile estimate ale unui proiect ar participa la repartizarea costurilor. Autoritățile ar trebui să evalueze și riscul ca recuperarea investițiilor prin tarife să creeze probleme de accesibilitate a prețurilor. Raportul a trecut cu 56 de voturi pentru, zece împotrivă și nouă abțineri. Mandatul de negociere a fost aprobat separat, dar deschiderea discuțiilor cu Consiliul depinde de confirmarea în plen; reducerea facturilor rămâne un obiectiv, fără un rezultat garantat.

Revizuirea normelor privind infrastructurile energetice transeuropene, cunoscute drept TEN-E, urmărește să reducă blocajele care limitează schimburile de energie între țări. ITRE cere ca investițiile să fie evaluate și prin contribuția lor la integrarea pieței, stabilitatea prețurilor și capacitatea sistemului de a acoperi cererea. Reducerea prețurilor pentru gospodării și firme rămâne un obiectiv al reformei; votul nu stabilește o reducere a facturilor și nici un calendar pentru aceasta.

Pentru a decide unde sunt necesare investițiile, Comisia Europeană ar conduce elaborarea unui scenariu strategic comun. Acesta ar include o perspectivă până în 2050, un scenariu alternativ care ține seama de progresul efectiv al politicilor naționale și analize care testează rezultatele în condiții diferite de cerere, producție sau dezvoltare tehnologică. Operatorii ar furniza datele necesare, iar Agenția Uniunii Europene pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare din Domeniul Energiei (ACER) ar verifica informațiile și ar avea un rol mai puternic în controlul evaluărilor privind necesarul de infrastructură.

Raportoarea Tsvetelina Penkova, eurodeputată bulgară din grupul S&D, a explicat criteriul urmărit într-o declarație publicată de Parlament: „Europa are nevoie de infrastructura potrivită în locurile potrivite, pe baza unor date solide și a unei evaluări clare a nevoilor reale ale cetățenilor și economiei noastre”. Ea susține că noile norme ar trebui să contribuie și la reducerea diferențelor de preț la electricitate între state și regiuni.

Planificarea ar trebui să acorde prioritate examinării alternativelor la extinderea rețelelor. Printre acestea se numără tehnologiile care măresc capacitatea utilizabilă a infrastructurii existente, stocarea energiei și consumul dispecerizabil, adică ajustarea consumului în funcție de semnalele sistemului sau ale pieței. Evaluarea proiectelor ar trebui să explice cum au fost luate în calcul aceste opțiuni, astfel încât construcția de noi linii să fie comparată cu alte modalități de a rezolva blocajele.

Pentru proiectele prioritare incluse pe lista Uniunii, ITRE propune reducerea de la 18 la 12 luni a termenului de bază al procedurii legale de autorizare. Calculul începe după acceptarea dosarului complet, iar o etapă pregătitoare poate preceda această procedură. Textul permite prelungiri în condițiile prevăzute și păstrează căile de atac; aprobarea tacită nu s-ar aplica deciziilor de mediu sau în statele al căror sistem juridic nu recunoaște acest mecanism.

Repartizarea costurilor ar trebui să țină seama de statele care beneficiază de proiect, inclusiv atunci când infrastructura este construită în altă parte. Dacă într-un stat se concentrează cel puțin 10% din beneficiile estimate, statul și autoritatea sa de reglementare ar trebui să participe la procesul de repartizare transfrontalieră a costurilor. Acest prag stabilește participarea la proces, fără să impună automat plata a 10% din investiție; repartizarea ar urma să reflecte, unde este cazul, distribuția beneficiilor nete.

Costurile investițiilor pot fi incluse în tarifele de rețea, iar autoritățile naționale de reglementare ar trebui să evalueze eventualele probleme de accesibilitate a prețurilor generate de această includere. Compromisul menționează explicit riscul creșterii tarifelor. Reforma urmărește, așadar, și modul în care este finanțată infrastructura necesară schimburilor de energie, nu stabilește că orice investiție va ieftini imediat energia pentru consumatori.

Lista priorităților ar acoperi și echipamente pentru protejarea elementelor critice ale rețelelor, monitorizare, control și digitalizare, precum și proiecte de adaptare la schimbările climatice. Evaluarea infrastructurii ar lua în calcul reziliența la incidente fizice și cibernetice, alături de capacitatea de a transporta și integra energia.

Propunerea face parte din pachetul european privind rețelele prezentat de Comisie în decembrie 2025. Acesta include și o inițiativă legislativă distinctă pentru accelerarea procedurilor de autorizare; votul ITRE privește revizuirea TEN-E.

Raportul a fost adoptat cu 56 de voturi pentru, zece împotrivă și nouă abțineri. Separat, mandatul pentru negocieri cu Consiliul a primit 61 de voturi pentru, șase împotrivă și opt abțineri. Potrivit Parlamentului, deschiderea negocierilor depinde de confirmarea deciziei într-o sesiune plenară viitoare; regulamentul nu este adoptat definitiv.