OPINIE: De ce nu pot fi reformate companiile de stat. Selecția managerilor cu firme de apartament

De 35 de ani reformăm companiile de stat. Cu guverne noi, miniștri și directori noi, comisii, strategii, cu PowerPoint-uri colorate și cu aceleași rezultate: nimic.

În România, reforma companiilor de stat a devenit o tradiție a minciunii - un fel de colind anual al guvernanților noi și vechi. Toată lumea vorbește despre performanță, dar nimeni nu o vrea cu adevărat.

Pentru că performanța înseamnă transparență, responsabilitate, meritocrație, iar acești termeni sunt letali într-un sistem în care comisiile de administrație sunt locuri de parcare pentru loialități politice.

Ne place să spunem ca statul trebuie să fie un bun administrator, că întreprinderile de stat ar trebui să fie motoare ale economiei. Ar putea. Dacă ar fi lăsate să funcționeze după criterii economice, nu electorale. Dacă ar fi conduse de profesioniști, nu “de cine trebuie”.

În România, reforma se mimează elegant, exact cât să dea bine la Bruxelles și să nu deranjeze pe nimeni acasă.

Cel mai bun exemplu în acest sens: 6 octombrie 2025 ar fi trebuit să fie un moment de cotitură. Secretariatul General al Guvernului a lansat procesul de selecție pentru conducerea AMEPIP – Agenția pentru Monitorizarea și Evaluarea Performanțelor Întreprinderilor Publice, acea instituție care ar trebui să devină motorul reformei guvernanței corporative în companiile de stat din România. Poate părea doar un subiect tehnic, dar în realitate este unul dintre cele mai importante pentru administrația românească.

De acest proces depinde dacă vom avea, în sfârșit, companii de stat conduse de profesioniști sau dacă vom rămâne blocați în vechiul sistem al numirilor politice. Tot de această decizie depinde și un jalon esențial din PNRR, de care atârnă peste 330 de milioane de euro.

În România există aproximativ 1.400 de companii de stat. Cele mai multe pierd bani, sunt ineficiente sau blocate de birocrație și interese. Nu pentru că nu ar exista potențial sau piață, ci pentru că sunt conduse greșit, de oameni numiți după criterii care n-au nicio legătură cu competența și meritocrația. De ani de zile promitem că vom aplica Legea 109 privind guvernanța corporativă. Dar, ca de obicei, la noi reformele bune se scriu frumos și se aplică cât să nu deranjeze.

AMEPIP a fost creată acum mai bine de doi ani ca o șansă de restart – o instituție menită să profesionalizeze managementul public. Doar că, pentru a reuși, are nevoie de lideri adevărați – acei „the best of the best” – oameni care înțeleg economia, managementul, antreprenoriatul și performanța.

Proces de selecție cu firme de apartament

Acești oameni – „the best of the best” – sunt selectați de niște comisii. În cazul de față, este vorba despre o comisie care recrutează managementul AMEPIP. În interiorul ei, există un personaj-cheie: expertul independent. Este persoana fizică sau compania care ar trebui să garanteze corectitudinea întregului proces de selecție.

De ani de zile, aceste contracte sunt câștigate de aceleași trei firme mici. Nu vorbim despre mari companii de executive search, cu metodologii solide și reputație internațională, ci despre microfirme cu 1–3 angajați, cifră de afaceri sub 200.000 de euro, dar profituri de peste 50%. Firme care lucrează aproape exclusiv cu statul și care au produs, în ultimii zece ani, rezultatele pe care le vedem: companii de stat neperformante, bani europeni pierduți, lipsă de credibilitate.

Ca de fiecare dată, aceeași companie- client de partid, care a condus ultimele două procese de selecție, a fost selectată de Secretariatul General al Guvernului.

Cum ar trebui să arate un proces serios? În primul rând, ar trebui să îndeplinească criterii clare, precum participarea experților din top 10 firme de recrutare și executive search din România sau Uniunea Europeană; experiență dovedită în recrutarea de CEO și membri de board pentru companii mari; cel puțin cinci procese de selecție de top management în ultimii doi ani, încheiate cu succes, mai ales în mediul privat; metodologie validată internațional și transparență totală; promovare publică amplă în mediul de business, universitar, antreprenorial și în diaspora.

O experiență personală

Când am fost implicat direct în reforma companiilor de stat, am înțeles rapid că aceasta nu înseamnă doar legi și regulamente, ci oameni potriviți la locul potrivit. Am lucrat, împreună cu experți din mediul public și privat, la un set de criterii clare pentru selecția firmelor de recrutare. Scopul era simplu: un proces profesionist, transparent, aliniat la standarde internaționale.

Din păcate, aceste criterii s-au pierdut în procesul greoi de funcționare al unei coaliții formate din patru partide. Iar ceea ce a apărut în actul normativ final, pentru care Guvernul și-a asumat răspunderea, nu oferă mari speranțe. Fără filtre de calitate, cele mai bune firme de recrutare nu vor participa la licitațiile publice.

De asemenea, în PNRR există un jalon dedicat operaționalizării AMEPIP. România a fost deja penalizată pentru întârzieri și lipsa de credibilitate a instituției sus-menționate. Comisia Europeană a observat că recrutările sunt politizate, că independența comisiilor este doar formală și că valoarea competenței lipsește.

România nu duce lipsă de profesioniști. Duce lipsă de curajul de a-i pune la masă și de a le da șansa să construiască. Procesul AMEPIP ar putea fi un exemplu de reformă autentică, dar doar dacă vom avea, în sfârșit, curajul să recrutăm competența, nu loialitatea de partid.

Îi încurajez pe oamenii pe oamenii competenți din mediul privat, deși le înțeleg temerile și reticența, să se implice direct și să facă parte din procesul de schimbare. Pentru că, fără implicarea și presiunea mediului privat și a populației, statul nu se va reforma niciodată.

Dragoș Anastasiu este medic de profesie, antreprenor, implicat în proiecte precum SuperTeach sau Repatriot