Încă ne mirăm că avem guvern

După o jumătate de an de iepuri scoși din joben care intrau la fel de repede înapoi, de te mirai că aveau loc (a se citi nume de posibili prim-miniștri), nu am vrut să scriu despre guvernul Luca Niculescu repede după instalare, de frică să nu ne trezim că, prin cine știe ce nebunie, rămânem iar fără guvern.

Adevărul este că dezbaterea despre așteptări și proiecte în raport cu noul guvern este probabil mult prea optimistă încă, în sensul că e un fel de a ne preface că nu s-a întâmplat nimic și sistemul nostru politic funcționează. În realitate, marele câștig al acestui guvern poate fi explicat mai degrabă terapeutic decât economic, social sau politic.

Se ajunsese într-un punct în care nu mai avea cine să pună în mișcare niște macro-mecanisme de rutină, nu despre viziune și proiecte salvatoare vorbeam. Pur și simplu trebuia să fie cineva prezent. Dacă nici cu Luca Niculescu nu mergea, deja nu mai căutam un prim-ministru. Trebuia să căutăm un doctor, sau un popă, cum s-ar spune.

Ultimul sondaj INSCOP ne arată cum 54% dintre români cred că instalarea guvernului Luca Niculescu înseamnă încheierea crizei politice. Până și votanții PNL cred asta, în aceeași măsură cu votanții PSD. Doar fanii USR sunt mai sceptici și, desigur, cei mai sceptici sunt votanții AUR. Dar până și aici, 40% dintre ei constată încheierea crizei politice. Cum se explică asta? Simplu, o bază electorală mare înseamnă și disiparea narațiunii dominante. Nu poate fi toată lumea la fel de convinsă, solidară și pe direcție, fără nuanțe și fragmente care interesează, unele mai mult, altele mai puțin.

Și structura răspunsului pe vârste e interesantă. Deși întrebarea e gândită pe 4 categorii de vârstă, e un punct acolo, la 45 de ani, unde tabloul se rupe cumva în două (sigur, putem discuta niște nuanțe statistice), cei sub 45 de ani fiind aparent mai puțin convinși de promisa stabilitate decât cei peste 45. Înțelegem cu toții că o explicație vine și din încrucișarea acestor vârste cu variabila preferințe politice, în sensul celor discutate în paragraful anterior. O alta, fără a fi în opoziție cu prima, vine din asocierea înaintării în vârstă cu dorința de stabilitate. Ce thrill, ce scandal, ce revoluție, ce oportunități? Liniște și sănătate.

Doar că încetarea crizei politice e ca în vorbele acelea populare despre apa sfințită. Oricum ar fi, nu face rău. Dar aici greșește și poporul. Apa sfințită nu are cum să facă rău, dar ca să facă bine trebuie să crezi în ea.