Înainte de anunțul acordului politic, Franța și Germania au convenit asupra unui pachet menit să susțină industria auto europeană, în paralel cu ajustarea obiectivelor climatice. Înțelegerea a vizat concilierea protejării pieței europene cu relaxarea țintelor pentru 2035, astfel încât producătorii să aibă o marjă mai mare pentru motoarele cu combustie.
Compromisul a inclus și modificări legate de modul în care sunt tratate emisiile, eliminând cerința ca producătorii să compenseze emisiile reziduale. În același cadru, au fost susținute reguli care leagă finanțările și accesul la programe de utilizarea componentelor produse în Europa sau în țări considerate apropiate, cu mențiuni privind includerea Marii Britanii în definiția vehiculelor „fabricate în Europa”.
În România, discuțiile despre competitivitate și costuri au fost deja legate de producția Dacia, iar autoritățile au fost îndemnate să ia măsuri pentru a reduce decalajul față de uzine din alte țări. În acest context, au fost invocate și măsuri precum continuarea programului Rabla și flexibilizarea normelor privind emisiile de CO2, ca elemente care ar putea influența deciziile de producție și investiții.
