Parlamentul European cere prima strategie anticorupție a UE, cu reguli mai dure pentru achiziții publice, avere ascunsă și influență politică

Comisia pentru libertăți civile a Parlamentului European cere ca prima strategie anticorupție a Uniunii Europene să nu se limiteze la sancțiuni, ci să acopere prevenirea, transparența, integritatea instituțiilor, anchetele, recuperarea activelor și protecția celor care expun fraudele. Proiectul de rezoluție a fost adoptat marți cu 48 de voturi pentru, 3 împotrivă și 17 abțineri. ━━━━━━━━━━━━━━━━━━

Pe scurt

Eurodeputații cer o strategie anticorupție europeană care să completeze noua directivă anticorupție a UE și să includă prevenire, aplicarea legii, control instituțional și cooperare internațională.

Parlamentul vrea standarde mai armonizate privind conflictele de interese, cadourile, călătoriile sponsorizate, declarațiile de avere, ușile rotative și activitățile plătite secundare ale aleșilor.

Textul cere cooperare mai strânsă între statele membre și structuri precum Europol, Eurojust, Parchetul European, OLAF, AMLA și viitoarea Autoritate Vamală a UE.

Eurodeputații avertizează că aproape 60% dintre grupările criminale folosesc corupția și cer măsuri pentru urmărirea banilor ascunși prin criptoactive, comunicații criptate și sisteme financiare digitale.

Corupția costă UE între 179 și 990 de miliarde de euro anual, potrivit Comisiei, iar 69% dintre europeni cred că fenomenul este răspândit în țara lor. ━━━━━━━━━━━━━━━━━━

Strategia cerută de Parlament ar urma să fie primul cadru anticorupție cuprinzător la nivelul Uniunii Europene. Comisia Europeană pregătește documentul, așteptat înainte de sfârșitul anului, pe baza legislației și inițiativelor existente privind corupția, frauda și amenințările la adresa democrației.

Eurodeputații spun că prevenirea trebuie să fie un pilon central atât în statele membre, cât și în instituțiile UE. Ei cer cartografierea riscurilor de corupție, formare pentru persoanele expuse la astfel de riscuri și resurse suficiente pentru instituțiile care verifică integritatea.

Un punct important privește conflictele de interese. Parlamentul cere standarde mai clare și mai armonizate pentru situațiile în care deciziile publice pot fi influențate de interese private, financiare sau politice. Aici intră cadourile, călătoriile plătite de terți, declarațiile de avere, trecerea din funcții publice în posturi private și activitățile plătite pe care aleșii le desfășoară în paralel cu mandatul.

Textul cere și o definiție clară a deturnării de fonduri, precum și garanții împotriva folosirii clemenței pentru a slăbi răspunderea în cazuri de corupție. Eurodeputații avertizează și asupra tentativelor de ocolire a obligațiilor anticorupție prin mijloace indirecte, inclusiv prin modificarea termenelor de prescripție.

Finanțarea politică este o altă zonă vizată. Parlamentul cere reguli comune privind finanțarea partidelor și campaniilor, dar și transparență mai mare pentru organizațiile finanțate din străinătate care sunt active în politicile UE. Miza este ca banii care influențează decizii publice, dezbateri legislative sau campanii politice să poată fi urmăriți și verificați.

Eurodeputații cer implicarea organizațiilor societății civile, a jurnaliștilor de investigație și a organizațiilor de supraveghere anticorupție în strategie. Aceste grupuri pot identifica rețele, conflicte de interese, achiziții suspecte sau scheme de influență pe care instituțiile publice nu le detectează întotdeauna la timp.

Pe partea de aplicare a legii, rezoluția cere cooperare și schimb de date mai puternice între statele membre și organismele europene. Sunt menționate Europol, Eurojust, Parchetul European, OLAF, Autoritatea pentru Combaterea Spălării Banilor, AMLA, și viitoarea Autoritate Vamală a UE. Ideea este ca dosarele de corupție care trec granițe, folosesc companii în mai multe țări sau implică fonduri europene să nu fie blocate de limite naționale.

Parlamentul cere resurse suplimentare pentru Parchetul European, mai ales pentru cazurile de corupție transfrontalieră. Eurodeputații reiau și apelul ca toate statele membre să participe la Parchetul European, instituția care investighează infracțiuni ce afectează bugetul UE.

Independența justiției este prezentată ca o condiție esențială pentru combaterea corupției. Eurodeputații cer protecție pentru autoritățile judiciare, procurori, organisme independente, jurnaliști de investigație și avertizori de integritate. Fără aceste garanții, dosarele de corupție pot fi blocate, intimidate sau transformate în conflicte politice.

Achizițiile publice sunt tratate ca un domeniu de risc major. Parlamentul atrage atenția asupra situațiilor în care firme condamnate sau suspectate de nereguli într-un stat membru pot participa la contracte publice în alt stat. Într-o piață unică în care companiile pot lucra peste granițe, lipsa schimbului de informații poate permite firmelor problematice să mute riscul dintr-o țară în alta.

Rezoluția leagă corupția de criminalitatea organizată. Eurodeputații menționează că aproape 60% dintre grupările criminale se implică în acte de corupție. Corupția poate ajuta grupările criminale să obțină informații, să evite controale, să câștige contracte, să spele bani sau să influențeze funcționari și autorități.

Parlamentul cere măsuri mai puternice pentru urmărirea și recuperarea banilor proveniți din corupție. Textul menționează folosirea tot mai mare a criptoactivelor, comunicațiilor criptate și sistemelor financiare digitale pentru ascunderea profiturilor. Pentru autorități, problema nu este doar identificarea faptei de corupție, ci și găsirea banilor și confiscarea activelor.

Eurodeputații reiau și cererea de eliminare treptată a tuturor schemelor rămase de rezidență pentru investitori. Aceste programe, cunoscute frecvent ca „golden visas”, pot crea riscuri atunci când permit acces la drepturi de rezidență în schimbul investițiilor, fără controale suficiente privind originea banilor, legăturile politice sau riscurile de securitate.

Textul cere ca regulile anticorupție să acopere și cetățenii UE care acționează pentru companii private în străinătate, precum și situațiile inverse. Această precizare vizează corupția care apare în afara teritoriului UE, dar implică firme, persoane sau interese europene.

Extinderea UE este inclusă în aceeași logică. Parlamentul spune că anticorupția trebuie să rămână centrală în politica de extindere, inclusiv pentru țările candidate. Instituțiile specializate trebuie să aibă resurse, mandate clare și garanții de independență atât în UE, cât și în statele candidate.

Eurodeputații cer și ca UE să devină membru cu drepturi depline al GRECO, organismul anticorupție al Consiliului Europei. Participarea deplină ar întări legătura dintre mecanismele UE și standardele europene mai largi privind prevenirea și combaterea corupției.

Pe partea de monitorizare, Parlamentul cere Comisiei să creeze un proces periodic de evaluare care să implice toate instituțiile UE, indicatori comuni și un cadru de monitorizare. Eurodeputații vor recomandări aplicabile în raportul anual privind statul de drept, condiționalitate mai puternică în următorul buget multianual al UE și ținte anticorupție dedicate în programele europene.

Comisia LIBE a adoptat și o întrebare orală către Comisie. Eurodeputații cer explicații despre modul în care Executivul european va întări prevenirea, va asigura implementarea la timp a directivei anticorupție și va proteja independența autorităților judiciare și a procurorilor.

Proiectul de rezoluție și întrebarea orală vor fi transmise unei viitoare sesiuni plenare a Parlamentului European. Votul final al plenului va stabili poziția politică a Parlamentului înainte ca strategia Comisiei să fie prezentată oficial.

https://2eu.brussels/ro/news/parlamentul-european-cere-prima-strategie-anticoruptie-a-ue-cu-reguli-mai-dure-pentru-achizitii-publice-avere-ascunsa-si-influenta-politica