Propunerea irlandeză reduce cu 17,4% rubrica Global Europe, în timp ce ajutorul internațional scade

Propunerea de compromis prezentată de Președinția irlandeză pentru bugetul UE din 2028–2034 reduce semnificativ resursele prevăzute pentru acțiunea externă a Uniunii. În prețuri constante din 2025, rubrica Global Europe scade de la 190 miliarde EUR în propunerea Comisiei la 156,936 miliarde EUR, o diferență de 33,064 miliarde EUR sau 17,4%. Instrumentul Global Europe din interiorul acestei rubrici ar coborî separat de la 176,830 la 148,984 miliarde EUR, ceea ce înseamnă o reducere de aproximativ 15,75%.

Diferența dintre cele două procente este importantă pentru înțelegerea negocierii. Rubrica Global Europe reprezintă cadrul bugetar mai larg al acțiunii externe, în timp ce instrumentul cu același nume este una dintre componentele sale. O reducere de 17,4% a rubricii nu înseamnă că fiecare proiect de dezvoltare, fiecare țară parteneră sau fiecare program extern al UE va primi automat cu 17,4% mai puțin.

Pe scurt Rubrica Global Europe scade în propunerea Președinției irlandeze de la 190 la 156,936 miliarde EUR în prețuri constante din 2025, cu 17,4% față de propunerea Comisiei. Instrumentul Global Europe scade separat de la 176,830 la 148,984 miliarde EUR, echivalentul unei reduceri de aproximativ 15,75%. Barry Andrews, președintele Comisiei pentru dezvoltare a Parlamentului European, avertizează că reducerea finanțării externe ar slăbi capacitatea UE de a sprijini partenerii într-o perioadă de instabilitate internațională. Datele preliminare OCDE arată că ajutorul oficial pentru dezvoltare al membrilor și asociaților Comitetului pentru Asistență pentru Dezvoltare a scăzut cu 23,1% în termeni reali în 2025, la 174,3 miliarde USD. Documentul irlandez este o bază de negociere pentru viitorul buget, nu o reducere deja adoptată și nici o listă a proiectelor care vor pierde finanțare.

Barry Andrews, eurodeputat Renew din Irlanda și președintele Comisiei pentru dezvoltare a Parlamentului European, califică reducerea propusă drept o eroare și susține că Europa ar pierde capacitate de acțiune tocmai într-un moment în care conflictele, instabilitatea politică și șocurile climatice pun o presiune mai mare asupra statelor partenere. Poziția sa este cea a președintelui comisiei parlamentare și nu reprezintă, în acest stadiu, o decizie adoptată de Parlament în ansamblu.

Argumentul său pornește și de la schimbarea contextului internațional. Datele preliminare publicate de OCDE arată că ajutorul oficial pentru dezvoltare acordat de membrii și asociații Comitetului pentru Asistență pentru Dezvoltare a scăzut cu 23,1% în termeni reali în 2025 față de anul precedent, ajungând la 174,3 miliarde USD. Reducerea raportată pentru Statele Unite a fost de 56,9%, ceea ce a contribuit substanțial la reculul global al finanțării.

Aceste date nu demonstrează automat consecințele geopolitice invocate de Andrews, dar arată că negocierea europeană are loc într-un mediu în care resursele publice internaționale pentru dezvoltare sunt deja mai limitate. Dacă tendința continuă, organizațiile și statele care depind de finanțarea externă pot ajunge să concureze pentru mai puține resurse, în timp ce donatorii vor trebui să aleagă mai strict între regiuni și priorități.

Global Europe este conceput tocmai pentru a reuni mai multe componente ale politicii externe care în prezent funcționează prin instrumente și cadre distincte. Propunerea Comisiei pentru perioada 2028–2034 integrează cooperarea pentru dezvoltare, politica de vecinătate, sprijinul pentru extindere și alte forme de cooperare externă într-o arhitectură comună, cu posibilitatea mutării mai rapide a resurselor între priorități atunci când apar crize sau nevoi neprevăzute.

Această flexibilitate este unul dintre punctele asupra cărora statele membre vor să păstreze un control politic mai puternic. Consiliul a convenit în iunie un mandat parțial de negociere pentru Global Europe, însă a lăsat în afara acordului aspectele financiare și alte elemente orizontale care depind de compromisul asupra întregului cadru financiar multianual. Statele au cerut totodată un rol mai mare în orientarea strategică, programare și supravegherea utilizării flexibilității.

Prin urmare, negocierea Global Europe nu privește exclusiv mărimea bugetului. Ea privește și cine stabilește prioritățile, cât de repede pot fi redistribuite fondurile în cazul unei crize și câtă influență au guvernele naționale asupra deciziilor Comisiei privind utilizarea banilor în state terțe.

Propunerea inițială a Comisiei include și o rezervă de 15 miliarde EUR în cadrul Global Europe pentru crize și nevoi neprevăzute. Separat, executivul european propune un sprijin de până la 100 miliarde EUR pentru Ucraina în perioada 2028–2034. Aceste valori fac parte din arhitectura propusă pentru următorul buget și nu reprezintă plăți deja efectuate sau bani suplimentari față de sprijinul acordat Ucrainei prin instrumentele actuale.

Cooperarea pentru dezvoltare trebuie diferențiată și de ajutorul umanitar, chiar dacă cele două apar frecvent împreună în dezbaterea politică. Programele de dezvoltare pot finanța pe termen lung instituții, servicii publice, infrastructură, educație, sănătate sau capacitate administrativă, în timp ce ajutorul umanitar răspunde în principal unor situații de urgență. O reducere a unei anvelope bugetare viitoare nu permite stabilirea, fără documentele programelor, a școlilor, spitalelor, proiectelor sau statelor care vor pierde efectiv bani.

Acesta este și motivul pentru care procentul de 17,4% nu poate fi transferat automat asupra Republicii Moldova, Africii, vecinătății sudice sau oricărei alte regiuni. Viitoarele alocări vor depinde de regulile instrumentului, programarea geografică și tematică, negocierile instituționale și deciziile de implementare care vor urma după adoptarea bugetului.

Andrews argumentează că finanțarea pentru dezvoltare contribuie la prevenirea crizelor, la stabilitatea vecinătății și la influența internațională a UE. Acestea sunt argumente politice privind rolul cooperării externe. Din cifrele bugetare disponibile nu poate fi calculat însă un efect direct asupra migrației, securității sau influenței geopolitice pentru fiecare miliard de euro adăugat sau retras.

Discuția este diferită și de cea privind eficientizarea ajutorului umanitar, unde statele și Comisia au analizat recent achiziții comune, transport și depozitare pentru reducerea costurilor logistice. Economiile operaționale și dimensiunea bugetului răspund unor probleme diferite. Un sistem logistic mai eficient nu demonstrează că o reducere a finanțării poate fi compensată în aceeași proporție.

Miza reală a negocierii va apărea atunci când plafonul bugetar va fi transformat în programe și alocări. O reducere de aproape 28 miliarde EUR a instrumentului Global Europe față de propunerea Comisiei ar putea obliga UE să prioritizeze mai strict între vecinătate, extindere, dezvoltare, răspuns la crize și alte obiective externe, dar documentul irlandez nu stabilește încă modul în care această diferență va fi repartizată.

De aceea, afirmația că UE a decis deja să reducă ajutorul pentru dezvoltare cu 17% ar fi prematură. Ceea ce există acum este o propunere de negociere care micșorează resursele disponibile pentru rubrica de acțiune externă, într-un moment în care finanțarea internațională pentru dezvoltare este deja în recul. Dimensiunea concretă a efectului asupra beneficiarilor va putea fi evaluată numai după stabilirea plafonului final și a regulilor de distribuire a fondurilor.