Negociatorii Parlamentului resping reducerea cu 8% a viitorului buget al UE propusă de Președinția irlandeză

Președinția irlandeză a Consiliului a pus pe masa statelor membre o variantă pentru bugetul UE din 2028–2034 care reduce cu aproximativ 8% plafonul total propus anterior de Comisia Europeană. Calculată în prețuri constante din 2025, diferența este de aproximativ 141 miliarde EUR: de la 1.763,056 miliarde EUR în propunerea Comisiei la 1.622,011 miliarde EUR în noul document de negociere.

Reducerea nu este distribuită uniform. Pentru rubrica dedicată competitivității, prosperității și securității, propunerea scade de la 522,205 la 455,600 miliarde EUR, cu aproximativ 12,75%. Pentru rubrica Global Europe, care grupează o mare parte din acțiunea externă a UE, plafonul scade de la 190 la 156,936 miliarde EUR, cu 17,4%. Aceste cifre reprezintă plafoane de angajamente pe șapte ani, nu bani deja cheltuiți sau plăți care ar urma să fie reduse imediat.

Pe scurt Propunerea Comisiei pentru CFM 2028–2034 prevedea angajamente de 1.763,056 miliarde EUR în prețuri constante din 2025. Varianta irlandeză prevede 1.622,011 miliarde EUR. Diferența este de 141,045 miliarde EUR, echivalentul unei reduceri de aproximativ 8% față de propunerea Comisiei. Rubrica „Competitivitate, prosperitate și securitate” scade cu aproximativ 12,75%, iar rubrica Global Europe cu 17,4%. Siegfried Mureșan, Carla Tavares, Danuše Nerudová și Sandra Gómez López contestă atât nivelul cheltuielilor, cât și lipsa progresului privind noile resurse proprii ale UE. Documentul Președinției irlandeze este o bază pentru negocieri. CFM nu poate fi adoptat fără unanimitatea statelor membre în Consiliu și acordul Parlamentului European.

Cei doi coraportori ai Parlamentului pentru cadrul financiar multianual, Siegfried Mureșan, din PPE, România, și Carla Tavares, din S&D, Portugalia, resping nivelul propus și spun că reducerea ar limita capacitatea UE de a finanța simultan competitivitatea, apărarea, securitatea, agricultura și politica regională. Mureșan avertizează că „reducerile care slăbesc Europa nu vor primi acordul nostru” și susține că Parlamentul este pregătit să negocieze, dar nu să accepte un compromis bazat predominant pe reducerea contribuțiilor nete ale statelor.

Poziția lui Mureșan este relevantă prin rolul său de coraportor al Parlamentului pentru CFM, nu ca poziție oficială a României. Din reducerea cu 8% a plafonului general nu rezultă că viitoarea alocare pentru România ar scădea automat cu același procent. Distribuția între state și programe depinde de regulile fiecărui instrument, de criteriile de alocare și de rezultatul final al negocierilor.

Carla Tavares concentrează critica asupra celor două zone în care diferența față de propunerea Comisiei devine mult mai mare decât reducerea medie. Rubrica „Competitivitate, prosperitate și securitate” pierde 66,605 miliarde EUR față de propunerea Comisiei, calculată la aceeași bază de prețuri. Pentru eurodeputați, diminuarea apare într-un moment în care UE încearcă simultan să reducă decalajul de investiții, să finanțeze noi capacități industriale și tehnologice și să consolideze apărarea.

În cazul politicii externe, este importantă distincția dintre rubrica Global Europe și instrumentul legislativ cu același nume. Întreaga rubrică scade de la 190 la 156,936 miliarde EUR, ceea ce produce reducerea de 17,4% invocată de raportori. Instrumentul Global Europe din interiorul acestei arhitecturi scade separat de la 176,830 la 148,984 miliarde EUR, cu aproximativ 15,75%. O reducere a rubricii cu 17,4% nu înseamnă astfel că fiecare program de dezvoltare sau fiecare beneficiar extern va primi automat cu 17,4% mai puțin.

Cele patru cifre principale sunt comparate în prețuri constante din 2025 tocmai pentru a evita efectul inflației asupra unei perioade care se întinde până în 2034. Documentul de negociere include și valori în prețuri curente, dar precizează că acestea sunt prezentate cu caracter ilustrativ. Amestecarea celor două baze ar putea crea impresia unei creșteri sau reduceri diferite de cea care rezultă din comparația făcută în aceleași prețuri.

Disputa asupra dimensiunii bugetului este complicată și de obligațiile pe care următorul CFM va trebui să le finanțeze. Printre acestea se numără rambursarea datoriei contractate pentru NextGenerationEU, ceea ce înseamnă că o parte din resursele viitorului buget va fi utilizată pentru obligații rezultate din programul de redresare lansat după pandemie și nu va putea fi folosită pentru programe noi. De aceea, simpla comparație între valoarea nominală a actualului și a viitorului buget nu arată singură câtă putere de finanțare va avea UE.

Parlamentul și Consiliul se confruntă și asupra celeilalte jumătăți a ecuației: de unde vin banii. Danuše Nerudová și Sandra Gómez López, coraportoarele Parlamentului pentru resurse proprii, spun că documentul Președinției irlandeze nu produce suficient progres în privința unor noi surse de venit pentru bugetul comun.

Resursele proprii sunt veniturile care finanțează bugetul UE și includ sistemul actual de contribuții, venituri vamale și alte surse. Parlamentul a propus extinderea acestora cu noi mecanisme, pentru a reduce presiunea asupra contribuțiilor directe ale statelor și pentru a finanța noile obligații ale Uniunii. Propunerile aflate în discuție, inclusiv diferite forme de contribuții legate de activități digitale, jocuri online sau active crypto, nu sunt taxe europene deja adoptate.

Această parte a negocierii urmează și o procedură juridică diferită. Regulamentul privind cadrul financiar multianual trebuie adoptat în unanimitate de Consiliu, după obținerea acordului Parlamentului European. Decizia privind sistemul resurselor proprii necesită, la rândul său, unanimitate în Consiliu și aprobări la nivel național potrivit cerințelor constituționale aplicabile. Un acord asupra cheltuielilor nu rezolvă astfel automat problema finanțării lor.

De aceea, declarația celor patru raportori are o greutate procedurală mai mare decât o simplă critică politică. Parlamentul nu poate rescrie singur bugetul multianual, dar poate refuza să își dea acordul asupra regulamentului final. În același timp, reacția raportorilor nu reprezintă încă un vot al Parlamentului împotriva documentului irlandez și nici nu închide negocierea cu statele membre.

Actualul document este ceea ce instituțiile numesc un „negotiating box”, o structură în care Președinția Consiliului încearcă să reducă treptat diferențele dintre guverne asupra plafoanelor, priorităților și arhitecturii viitorului buget. El nu stabilește încă alocări definitive și nu produce drepturi de finanțare pentru state, regiuni sau beneficiari.

Negocierea pornește de la propunerea prezentată de Comisie în iulie 2025 și a trecut deja prin mai multe etape sub diferite președinții ale Consiliului. Obiectivul politic este obținerea unui acord asupra cadrului general până la sfârșitul lui 2026, astfel încât legislația sectorială să poată fi finalizată în 2027 și noul sistem să funcționeze de la începutul lui 2028.

Următorul reper major este reuniunea Consiliului European din 15–16 octombrie. Liderii celor 27 de state vor discuta din nou viitorul buget, alături de alte priorități europene. Orice compromis politic între șefii de stat și de guvern va trebui însă transpus ulterior în textele juridice și negociat cu Parlamentul.

Miza depășește valoarea totală de pe prima linie a tabelului. O reducere de 141 miliarde EUR poate fi repartizată în moduri foarte diferite între agricultură, regiuni, cercetare, industrie, apărare, politică externă și administrația europeană. Disputa care începe acum este tocmai asupra acestei alegeri: ce priorități poate finanța UE simultan și cât sunt dispuse statele să pună în comun pentru perioada 2028–2034.