Ana Vasconcelos cere dovezi că verificarea vârstei protejează copiii fără să compromită viața privată

Eurodeputata portugheză Ana Vasconcelos, din grupul Renew Europe, a cerut dovezi că verificarea vârstei pentru accesul la servicii online poate proteja copiii fără să compromită viața privată a utilizatorilor. Într-o dezbatere a Panelului Parlamentului European pentru viitorul științei și tehnologiei, STOA, la Strasbourg, ea a contestat eficiența restricțiilor care pot fi ocolite și a avertizat că acestea riscă să reducă presiunea asupra platformelor pentru eliminarea funcțiilor care încurajează utilizarea excesivă.

Pe scurt Ana Vasconcelos cere demonstrarea eficienței verificării vârstei și garanții pentru datele tuturor utilizatorilor. Ea avertizează că restricțiile de acces pot distrage atenția de la funcțiile platformelor care încurajează utilizarea excesivă. Metodele au limite diferite. Declararea vârstei poate fi ocolită ușor, verificarea prin documente poate crea bariere de acces, iar estimarea din fotografii ridică probleme de precizie și protecție a informațiilor biometrice. Soluția europeană urmărește confirmarea unui prag de vârstă fără dezvăluirea identității către platformă. Documentația tehnică recunoaște însă că ajutorul unui adult poate permite unui minor să treacă verificarea. Propunerea Kids Act, publicată după discuție, include verificarea vârstei și garanții privind utilizarea datelor. Parlamentul și Consiliul trebuie să examineze textul; dezbaterea STOA nu constituie o poziție legislativă adoptată.

Vasconcelos a pus sub semnul întrebării proporționalitatea unei soluții care ar cere verificarea utilizatorilor pentru a-i identifica pe minori. Preocuparea sa privește și adulții, ale căror date ar putea fi prelucrate în acest proces. Ea a cerut ca autoritățile să demonstreze eficiența măsurilor și să ofere garanții pentru protecția datelor, în loc să presupună că introducerea unui prag de vârstă rezolvă problema siguranței online.

Dezbaterea a avut loc la reuniunea STOA din 17 septembrie, în cadrul unei prezentări a Serviciului de Cercetare al Parlamentului European, EPRS. Michael Adam, șeful Unității pentru politici digitale, a explicat că metodele de stabilire a vârstei au avantaje și limite diferite. Declararea vârstei de către utilizator este simplă și nu cere documente suplimentare, dar se bazează pe sinceritatea acestuia și poate fi ocolită cu ușurință.

Verificarea printr-un document sau un mijloc de identificare electronică poate oferi un grad mai ridicat de certitudine, însă accesul poate deveni dificil pentru persoanele care nu dispun de documentele necesare. Estimarea vârstei prin analiza unei fotografii evită această cerință, dar introduce alte probleme. Potrivit prezentării EPRS, precizia poate varia între grupuri demografice, iar metoda implică prelucrarea unor informații biometrice sensibile. Aceste variante nu oferă aceleași garanții și nu pot fi evaluate ca un singur sistem.

În soluția descrisă de Comisia Europeană, utilizatorul își certifică inițial vârsta, iar aplicația transmite platformei doar confirmarea depășirii pragului cerut. Numele și data nașterii nu sunt salvate în aplicație sau transmise prin verificare. Mecanismul urmărește să împiedice și corelarea verificărilor de pe site-uri diferite.

Soluția europeană a fost concepută inițial pentru demonstrarea depășirii vârstei de 18 ani, dar poate fi adaptată altor praguri. Este compatibilă cu viitoarele portofele europene pentru identitatea digitală și poate funcționa și ca aplicație separată. Disponibilitatea tehnologiei nu înseamnă însă că există deja o implementare uniformă în toate statele membre. Comisia urmărește accesul la asemenea instrumente până la sfârșitul lui 2026, prin adaptarea și introducerea lor la nivel național.

Protejarea identității nu elimină toate posibilitățile de ocolire. Documentul tehnic european de analiză a amenințărilor recunoaște că un adult aflat lângă un minor poate trece verificarea în numele acestuia. Autentificarea utilizatorului și verificarea proximității dispozitivelor limitează anumite abuzuri. Autorii precizează însă că scanarea facială continuă ar reprezenta o ingerință disproporționată în viața privată.

Comisia admite, în propriile explicații publice, că verificarea vârstei poate fi ocolită tehnic, inclusiv prin folosirea unei rețele private virtuale. Susține totuși că instrumentul poate constitui o barieră utilă împotriva accesului minorilor la conținut dăunător. Aceasta este justificarea Comisiei pentru utilizarea soluției; prezentarea din STOA nu a oferit o măsurare a eficienței sale după o implementare generalizată în UE.

La momentul discuției, participanții așteptau publicarea propunerii Kids Act. Comisia a prezentat-o ulterior în aceeași zi, propunând conturi autonome pe rețelele sociale de la 15 ani și conturi limitate, administrate de părinți, pentru copiii de 13 și 14 ani. Propunerea include verificarea vârstei și obligații de proiectare a serviciilor pentru protecția minorilor. Textul a fost transmis Parlamentului European și Consiliului pentru examinare și adoptare.

În forma propusă, normele privind stabilirea vârstei ar interzice utilizarea soluțiilor pentru identificare, localizare, urmărire sau profilare și ar limita datele prelucrate la strictul necesar. Utilizatorii ar trebui să poată contesta gratuit un rezultat pe care îl consideră greșit. Aceste garanții sunt prevederi ale unei propuneri legislative și nu demonstrează, prin ele însele, performanța unei aplicații în utilizarea de zi cu zi.

Pentru Vasconcelos, restricțiile de acces trebuie evaluate și prin efectul asupra serviciilor cu valoare educațională. Ea a invocat experiența regiunilor izolate, inclusiv a Insulelor Azore, de unde provine, unde instrumentele online pot reduce barierele geografice. EPRS a susținut, la rândul său, că protecția trebuie integrată în funcționarea platformelor, deoarece părinții nu pot supraveghea toate activitățile copiilor. Dezbaterea din STOA nu s-a încheiat cu adoptarea unei poziții legislative asupra verificării vârstei.