Trăim o criză politică gravă, nu o criză a regimului democratic

Momentul pe care îl trăim nu e deloc unul grozav. Avem o criză guvernamentală care s-a transformat într-o foarte gravă criză politică. În astfel de momente, zgomotul, conflictele, isteria discursivă cresc natural, amplificate suplimentar de specificul culturii noastre politice.

Însă de aici și până la a vorbi despre o criză a regimului democratic, a democrației este, cred, prea mult. La fel cum mi se pare o nebunie să spui ca Nicușor Dan a fost împins în cursa prezidențială de aceeași vectori care l-au făcut posibil pe Călin Georgescu. Trecerea aceasta bruscă de la adulație la dispreț pare un soi de disonanță care nu face decât să amplifice confuzia din societate, alimentată mai degrabă de pasiuni și preferințe conjuncturale, decât de o analiză pragmatică, profundă și echilibrată.

Într-un asemena context tulbure, cred că instituția prezidențială trebuie să fie mai prezentă în spațiul public. Cu siguranță, profilarea publică a unora dintre “consilierii” neoficiali ai președintelui nu este cea mai grozavă strategie. În contrapartidă, președintele ar avea nevoie de profilarea publică mai puternică a unor consilieri oficiali, mai ales ca acolo sunt oameni conturați, coerenți, de valoare. O voce echilibrată constantă a instituției prezidențiale trebuie să se audă mai clar și mai des într-o societate românească puternic polarizată. Mai ales acum, mai ales după ziua de ieri în care multe voci acuză o vulnerabilizarea a democrației noastre.

În același timp, deși partidele se hrănesc natural din conflict politic, cred ca este responsabilitatea lor, a liderilor partidelor, dar și a instituțiilor cheie ale regimului nostru democratic să-și pondereze tentația pentru conflict accelerat cu orice preț. Și să evite alimentarea excesivă a tribalizarii deja accentuate din societate.

Asta nu înseamnă ca un partid reformist trebuie să tacă. Dimpotrivă, aș spune. E nevoie ca de aer de o voce reformistă puternică pentru a contrabalansa ascensiunea excesivă a forțelor radicale. Cu precizarea cheie că la finalul zilei, țara trebuie guvernată. Iar acest lucru e posibil fie în baza structurii parlamentare complicate rezultate după alegerile parlamentare din 2024 (avem 10 grupări politice în Parlament), fie în baza unei noi structuri parlamentare care nu poate rezulta decât după alegeri anticipate. Această claritate lipsește din poziționarea partidelor.

Să nu uităm că partidele reprezintă cetățenii, iar rolul lor nu este de a-și folosi puterea de dragul puterii, ci de a guverna statul. Și trebuie să facă acest lucru pentru ca peste 90% dintre români nu vor conflicte politice și doar vreo 16% mai cred ca țara merge într-o direcție bună. Iar inflația de conflicte, fără soluții, reprezintă calea pentru continuarea creșterii formulelor politice radicale, cu adevărat non-democratice, adică tocmai acelea care ar putea provoca o criză reală a regimului nostru democratic.