Marea Neagră: cooperarea începe cu energia

Pornesc de la o idee simplă, pe care am tot repetat-o în diverse conferințe de profil: la Marea Neagră, energia nu mai este doar o marfă. Este o armă geopolitică și geoeconomică, dar și cel mai puternic liant al cooperării regionale.

Marea Neagră are un rol esențial pentru conectivitatea de transport și energetică a regiunii. Războiul din Ucraina a crescut importanța României prin poziția noastră geografică, prin infrastructura de transport și prin contribuția la diversificarea surselor de energie ale Europei. În ultimii ani, dimensiunea energetică a Mării Negre a devenit tot mai importantă. Regiunea are producție existentă, proiecte în dezvoltare și noi activități de explorare. Evoluția vine într-un moment în care Europa caută un portofoliu cât mai diversificat: producție internă, surse regionale, interconectări și importuri din mai multe direcții.

Să fim realiști: nicio regiune și nicio resursă nu poate rezolva singură securitatea energetică a Europei. Valoarea Mării Negre stă în diversificare și în creșterea numărului de opțiuni disponibile. Iar România nu pornește deloc de la zero. OMV Petrom produce țiței și gaze offshore prin Petromar de peste 40 de ani, cu o experiență operațională pe care puține state din regiune o au. Proiectul Midia, operat de BSOG, este al doilea proiect aflat în producție, cu zăcămintele Ana și Doina, intrate pe flux în 2022–2023. Urmează Neptun Deep, cel mai mare proiect de gaze aflat în dezvoltare în Uniunea Europeană. Vorbim de investiții de circa 4 miliarde de euro. Prima producție este estimată pentru prima jumătate a anului 2027, iar platoul ar urma să fie atins până la sfârșitul trimestrului al treilea din 2027, la aproximativ 8 miliarde de metri cubi pe an, adică de circa două ori producția actuală de gaze a României. Proiectul avansează conform planului: platforma de producție și conducta către țărm sunt instalate, iar forajul sondelor de producție continuă.

Lumea este martora unei reconfigurări a surselor de aprovizionare. Europa și-a reconfigurat rapid aprovizionarea după 2022. Potrivit IEA, livrările de gaze rusești prin conducte către UE au scăzut cu aproximativ 90% între 2021 și 2025, iar Uniunea a decis eliminarea treptată a importurilor de gaze rusești până cel târziu în noiembrie 2027. Dar răspunsul nu a fost identic peste tot. Unele state au crescut utilizarea LNG, altele au construit interconectări sau au apelat la gaze azere, iar statele cu resurse au pus accent pe producția internă. Bulgaria, dependentă istoric aproape integral de gazul rusesc, și-a diversificat aprovizionarea prin interconectori, dar producția proprie rămâne redusă. Exemplul arată cât de important este să existe resurse regionale lângă rutele de import.

În acest context, gazul din Marea Neagră poate completa o  arhitectură care are nevoie de mai multă reziliență și stabilitate. Fiecare metru cub produs și transportat regional este un metru cub care nu mai poate fi folosit ca instrument de presiune de către furnizorii autocrați. Iar pentru reconstrucția Ucrainei, relevanța Mării Negre depășește energia. O mare funcțională și conectată înseamnă circulația mărfurilor, accesul la porturi, investiții și reziliența lanțurilor de aprovizionare regionale.

Energia intră în ecuație ca factor de stabilitate economică. Surse diversificate, infrastructură funcțională și piețe regionale conectate creează un mediu mai sigur pentru investiții și reconstrucție. România poate contribui prin geografie, infrastructură, producție și integrare în piața europeană, dar contribuția noastră face parte dintr-un efort regional și european mai amplu, nu un proiect izolat.

Însă nimic din toate acestea nu funcționează fără siguranță și securitate. Dezvoltarea economică și energetică a Mării Negre depinde de cel puțin patru lucruri: protejarea infrastructurii critice, de la platforme și conducte la cabluri submarine și terminale; menținerea libertății și siguranței navigației; reziliența porturilor și a infrastructurii logistice; continuitatea coridoarelor comerciale și energetice.

Aici cooperarea dintre statele riverane, NATO, Uniunea Europeană și industrie nu este opțională. Mediul de afaceri din energie este pregătit să investească. Dar pentru aceasta are nevoie de predictibilitate legislativă, stimulente clare, protecția infrastructurii critice și coordonare strânsă între state, instituții europene și parteneri euro-atlantici. Altfel spus, economia reală are nevoie să simtă cu adevărat că are spatele asigurat de către stat.

Securitatea energetică a Europei se construiește și la Marea Neagră. Iar România, împreună cu partenerii ei, poate și trebuie să fie piatra de temelie a acestei construcții.