Balaurul” Mercosur și fermierul „Făt-Frumos din lacrimă”

Mercosur este mai mult decât un simplu acord comercial. Este suma tuturor neînțelegerilor, ambițiilor neacoperite de realitate, a scuzelor bine ticluite și viziunilor obtuze care traversează Europa. Cei mai vizibili sunt fermierii. Repetând obsesiv două idei: „noi producem hrană” și „acordul Mercosur va falimenta agricultura europeană”, agricultorii mizează că vor induce teamă în rândul politicienilor și că aceștia îi vor asculta.

Le-a mers o dată această abordare, în ianuarie 2024, atunci când protestele fermierilor europeni au blocat o parte din schimbările inițiate de Comisia Europeană pentru ca agricultura să respecte standardele de mediu. Prevederile cele mai stricte au fost amânate sau îndulcite.

Victoria din anul 2024 îi face pe agricultori să pună presiune împotriva Mercosur și la începutul lui 2026. Protestatarii sunt din Franța, Italia, Grecia, Irlanda, România sau Polonia. Ei repetă același refren și anume că produsele alimentare sau agricole care vor veni din statele Mercosur nu respectă standardele europene de calitate, folosesc tehnici genomice, adică organisme modificate genetic și, sacrilegiul suprem, sunt mai ieftine, ceea ce va duce la falimentarea lor, a fermierilor europeni.

Trei lucruri sunt cu adevărat intolerabile la agricultorii europeni. Primul este că au senzația că lumea începe și se termină cu ei. Acordul Mercosur nu se referă doar la produsele agricole, ci vizează și mărfurile industriale sau sectorul de servicii. Nu poți „să dai foc” acordului doar pentru că agricultorii europeni nu suportă concurența.

De altfel, dorința de a bloca orice concurență este în ADN-ul agricultorilor europeni. Ei contestă piața comună, nu suportă produsele care vin din Ucraina și acum vor să oprească mărfurile care vor veni din America Latină. Cel mai ciudat este că nimeni nu le spune „în față” că încasează subvenții serioase din bani europeni tocmai pentru a face față concurenței. În schimb, reprezentanții la vârf ai Comisiei Europene au dat asigurări că fermierii vor avea „plase de siguranță” în fața importurilor din statele Mercosur, precum clauze de salvgardare pentru produsele care au preț scăzut și o analiză „la sânge” a respectării standardelor de calitate. Desigur, în unele cazuri, politicienii pot să nu inspire încredere. Dar, un angajament este un angajament, chiar și pentru politicieni.

Al doilea lucru intolerabil la fermieri este sfidarea consumatorilor. „Regula de aur” pentru orice consumator este că va cumpăra un produs în funcție de cel mai bun raport preț-calitate, bineînțeles așa cum îl percepe el și informându-se dacă marfa respectă regulile sanitar-veterinare.

Mulți consumatori europeni s-au antrenat pentru a opta în favoarea produselor locale. Foarte bine. Dar, alegerea este valabilă doar în anumite limite. Este greu de crezut că pentru consumatori singurul criteriu de cumpărare este producția locală făcând abstracție total de preț sau calitate. De aceea, este limpede că mai multe produse pe rafturile magazinelor (inclusiv cele venite din statele Mercosur) înseamnă mai multe opțiuni, mai multă concurență, mai multă diversificare pentru consumatorii europeni.

Al treilea lucru de netolerat la agricultori este lipsa de viziune. Acordul Mercosur vine într-un moment în care relațiile comerciale internaționale se reașează, de multe ori în funcție de criterii subiective sau politice. Acordul Mercosur-UE creează o piață liberă care cuprinde 700 milioane de consumatori și în care europenii au excedent comercial pe care îl pot consolida.

Deocamdată, Uniunea Europeană a aprobat semnarea acordului chiar în pofida votului negativ a cinci state, Franța, Polonia, Austria, Ungaria și Irlanda și a abținerii Belgiei. Pentru prima dată în istorie, Franța, stat fondator al UE, s-a plasat prin vot într-o zonă minoritară. A înclinat balanța Italia, care a votat în favoarea semnării acordului de liber-schimb și care în felul acesta a asigurat o majoritate calificată, ceea ce înseamnă susținerea a peste 65% din populația Uniunii Europene. De altfel, principiul majorității calificate ar putea să fie tot mai util în viitoarele decizii europene, în condițiile în care sunt și vor fi probabil câteva state membre care se vor opune în mod constant unor decizii ce vor trebui luate la nivel european.

Dosarul Mercosur nu este, totuși, închis. Urmează voturile în Parlamentul European și chiar în Parlamentele naționale, dar un pas a fost făcut. Un pas care arată că există momente în care politicienii pot face bine cetățenilor chiar și împotriva a ceea ce cred aceștia.