Vezi mereu știrile noastre în Google
În iunie, Comisia Europeană a prelungit până la 31 decembrie 2026 interdicția de export pentru ovine și caprine din România către țări terțe. Măsura este o reacție de precauție sanitar-veterinară, nu una comercială: ea limitează ieșirea animalelor vii pentru a controla riscul epidemiologic și pentru a proteja statutul zoosanitar al României și al pieței europene.
De ce a fost prelungită interdicția
Prelungirea unei astfel de interdicții are, de regulă, o logică sanitară: dacă există focare, suspiciuni de răspândire ori riscuri persistente pentru boli care afectează ovinele și caprinele, autoritățile europene preferă să blocheze exportul către state din afara UE până când situația este stabilizată.
Miza este dublă: să nu se răspândească boala prin transportul animalelor vii și să nu fie compromisă încrederea comercială în lanțul zootehnic românesc.
Cu alte cuvinte, măsura nu spune că sectorul românesc este „incapabil”, ci că Bruxellesul a considerat că riscul epidemiologic era încă suficient de mare pentru a justifica restricția.
Ce înseamnă pentru fermieri
Pentru crescători, interdicția apasă mai ales asupra exporturilor de animale vii către piețe din afara Uniunii Europene, unde prețurile pot fi uneori mai bune decât pe piața internă.
În practică, asta poate reduce veniturile, poate împinge producătorii spre vânzare locală sau spre procesare în țară și poate accentua presiunea asupra costurilor din ferme.
Totuși, pe termen mediu, o astfel de restricție poate fi și un semnal pentru investiții în biosecuritate, trasabilitate și infrastructură de transport mai bună.
Reprezentanții ANSVSA și asociațiile de fermieri din România au catalogat decizia de suspendare totală ca fiind „disproporționată”, solicitând măsuri alternative de regionalizare (izolarea strictă doar a zonelor unde evoluează boala) pentru a nu bloca fermele din județele neafectate. Cu toate acestea, din cauza severității virusului PMR, executivul european a optat pentru menținerea interdicției extinse.
Mercosur și aparenta contradicție
Nu este o contradicție strictă între această măsură și opoziția unor partide sau asociații față de Acordul Mercosur, pentru că vorbim despre două planuri diferite: unul sanitar-veterinar și unul comercial-politic.
Criticii Mercosur invocă, de obicei, concurența produselor agricole mai ieftine din America de Sud și temerile legate de standarde, prețuri și presiunea asupra fermierilor europeni.
În cazul interdicției pentru ovine și caprine, statul sau UE nu protejează piața împotriva concurenței, ci încearcă să limiteze un risc epidemiologic concret.
Unde apare disonanța
Tensiunea apare mai degrabă în discursul public: unii actori politici apără agricultura românească în numele suveranității alimentare și al protejării fermierilor, dar aceeași agricultură are nevoie și de reguli sanitare stricte ca să poată exporta.
Asta înseamnă că nu poți cere simultan acces larg la piețe și relaxarea controalelor care justifică acel acces.
De fapt, argumentul pro-Mercosur și argumentul contra-limitărilor sanitare se întâlnesc într-un punct comun: ambele folosesc ideea de competitivitate, doar că pe terenuri diferite.
Fermierii români au solicitat în mod oficial excluderea totală a sectorului agricol din orice formă de aplicare provizorie a acordului comercial Mercosur.
Concluzii
Pe scurt, prelungirea până la 31 decembrie 2026 arată că Bruxellesul a pus pe primul loc sănătatea animalelor și credibilitatea regimului sanitar, nu libera circulație a exporturilor.
Măsura nu intră automat în coliziune logică cu opoziția față de Mercosur, dar scoate la iveală o contradicție mai veche din politica agricolă: fermierii vor piețe deschise, însă aceleași piețe cer reguli, controale și limite atunci când riscurile cresc.
Concret, însă, România nu a pierdut doar o rută de export, ci și un prilej să arate că înțelege că în agricultură libertatea de piață se oprește acolo unde începe biosecuritatea.
Analiză realizată cu sprijinul Perplexity
Ultimele știri
20:34
20:26
20:21
20:13
20:12
Vezi mai multe știri