Chinurile facerii guvernului și cea mai grea ecuație politică

Formarea noului guvern este un proces chinuitor din trei cauze mari:

1. Fragmentarea politică extremă din Parlamentul României (10 entități în acest moment!)

2. Faptul ca niciun partid mare nu pare a mai dori să realizeze o coaliție cu celălat (cu expceptia colaborării conjuncturale dintre PNL și USR, care însă nu poate genera o majoritate).

3. Paradoxul faptului ca in realitate, aproape toate partidele preferă un joc de opoziție din cauza dificultăților și costurilor enorme ale reformelor care sunt inevitabile pentru a nu aluneca cu totul în dezastru.

Pe acest fundal, avem un președinte care se simte obligat să își asume niște responsabilități legate de formarea unei majorități și a unui guvern cu puteri depline, vital în vremuri de criză și cu riscuri economice și de securitate uriașe.

Ideal ar fi să avem un guvern politic, dar în lipsa acestuia rămâne răul cel mai mic pe termen scurt și posibil, răul cel mai mare termen lung și anume un guvern mai “tehnocrat” cu premier asumat de președinte, nu de partide, la umbra căruia ar putea crește furia și spectrul populismului radical. Prin urmare, președintele Nicușor Dan trebuie sa rezolve ecuația imposibilă.

Venind de pe o platformă independentă (primul nostru președinte de acest tip) și fără un partid mare în spate, președintele trebuie să livreze condițiile creării unei majorități în condițiile unei fragmentări maxime în Parlament, cu partide care pare ca fug spre opoziție, nu spre putere și care arată cam așa:

1. PSD - 28%

2. AUR - 20%

3. PNL - 16%

4. USR - 13%

5. UDMR - 7%

6. Neafiliați - 4%

7. Minorități - 4%

8. SOS - 3%

9. Uniti pentru România - 3%

10. PACE -2%

P.S. acesta ecuație imposibilă poate fi simplificată doar de spectrul alegerilor anticipate care ar domestici rapid asperitățile; sau poate vom asista la o soluție excepțională și atunci președintele ar merita premiul I la Olimpiada Națională de Politică.