Confuzii și concluzii

Românii nu au devenit extremiști, suveraniști, rusofili sau ce alte etichete se vântură. Sunt sătui de combinageala asta politică proastă. Votul din ultimele două săptămâni este o reacție la falimentul sistemului corupt patronat de cei care se rotesc la guvernare.

Lehamitea s-a materializat prin acest vot de blam. Din nefericire, rezultatele “României educate”, parte integrantă din tabloul general al falimentului social, i-a trimis în brațele unui ventriloc mistic, însă reacția de la vot nu este o respingere a NATO sau UE, ci o respingere a sistemului.

Călin Georgescu nu este vreun candidat anti-sistem. Dimpotrivă, este un produs al sistemului. Adevărat, mai marginal, însă pentru că o lua razna debitând bazaconii de genul nanocipurilor din cola, al efectelor nașterii prin cezariană sau al întâlnirilor lui cu extrateriștrii, nu pentru vreo viziune patriotică.

Așa cum nici George Simion, Diana Șoșoacă, AUR, POT nu sunt anti-sistem. Dovadă oamenii pe care i-au trimis în Parlament, în urma votului. Pensionari speciali cu duiumul, anti-vacciniști, anti-avort și, în general, persoane care confundă misticismul cu religia, căreia îi atașează interpretări personale, și contestă știința. Sigur, în discurs se declară “ușor” rusofili sau anti-Occidentali, însă și astea nu-s decât o formă de șarlatanie. Și nu asta le-a adus succesul în alegeri, ci mesajele care i-a făcut să pară anti-sistem. Să pară, în ochii unora dintre cei care au votat, o cale în a fractura sistemul.

Românii nu au devenit, peste noapte, anti-Occidentali. Toate sondajele de opinie au certificat o majoritate covârșitoare a curentului pro UE și NATO și nu există nici un motiv să ne închipuim că s-a schimbat atât de radical și brusc. Întrebați pe stradă un votant simplu al lui Călin Georgescu dacă dorește să schimbăm macazul dinspre Vest spre Rusia și o să vedeți că oamenii nu doresc asta. Vor doar să schimbe ceva. Să amendeze sistemul și să-l schimbe! Faptul că s-au lăsat înșelați este o altă discuție.

O discuție despre actualele partide și despre mistificări și înșelătorii în spatele cărora își văd doar de interesele proprii. Până și acest vot de blam se luptă acum să-l mistifice, aruncând în spațiul public inamici ca TikTok (ca și când minciunile pe TikTok sunt altfel decât minciunile la TV sau pe bannerele prin care s-au promis case la 35.000 de euro), Rusia (care l-ar fi antrenat pe candidatul manciurian de pe vremea când se juca cu găletușa-n nisip, nu doar profită cinic de eșecul clasei noastre politice) sau extremism/suveranism/naționalism (inducând voit o confuzie între nemulțumirea populară greșit exprimată cu aceste etichete lipite de votanți). Partidele tradiționale nu caută decât alibiuri cu parfum de onorabilitate în spatele cărora să-și continue combinațiile.

Vestea proastă pentru votanții anti-sistem, fie că vorbim de cei ai lui Călin Georgescu, fie că vorbim de cei ai AUR, SOS și POT, este că sistemul rămâne bine-mersi. Se schimbă doar Tanda cu Manda și ăștia noi sunt mai flămânzi și mai smintiți. Iar Rusia, da, va profita, atât cât poate, de degringolada noastră. Altminteri, cred că orice român știe sau poate să întrebe vreo rudă mai vârstnică despre diferența dintre nemți și ruși, așa cum plastic mi-a descris-o și mie bunica: “Nemții veneau și ne luau orătăniile din ogradă, pe care ni le plăteau. Rușii veneau și ne luau orătăniile din ogradă și ne și violau”.

Ce ar mai fi de făcut până duminică? Greu de spus. Liniile de comunicare între cele două tabere sunt închise și e prea târziu să mai fie penetrate. Rămân cei 48% de români care n-au venit la vot. Și nu vin de obicei. O operațiune gen Oxford Analytica, care să scoată la vot măcar o fracție din această uriașă felie de români care refuză votul, ar putea schimba rezultatul. Și, pe viitor, poate o discuție așezată cu acești români, care refuză să voteze, în general, tot dintr-o neîncredere totală în sistem și mașinațiunile lui.

Evident, nu am încercat să-mi maschez preferința pentru Elena Lasconi. Nu pentru că ar fi perfectă, ci pentru că este soluția mai bună, de natură, măcar, să nu strice fotografia de buletin Occidental a României. Iar ironia sorții face și ca Lasconi să fie un candidat mult mai „anti-sistem” decât Călin Georgescu.