ANALIZĂ De ce a trimis Putin racheta Oreșnik în războiul din Ucraina / Ce știm despre această rachetă hipersonică

Rusia a folosit în noaptea de sâmbătă spre duminică racheta hipersonică Oreșnik într-unul dintre cele mai masive atacuri cu rachete și drone asupra Kievului de la începutul războiului, într-o combinație de forță militară și mesaj politic adresat atât Ucrainei, cât și Occidentului. În timp ce pagubele materiale provocate de această rachetă au fost limitate, având încărcătură simbolică și de intimidare – legată de faptul că Oreshnik are capacitatea de a purta încărcături nucleare, atacul a avut un rol este semnificativ pentru Kiev, NATO și Uniunea Europeană.

Cel mai mare atac asupra Kievului din 2026

În noaptea de 23 spre 24 mai, forțele ruse au lansat împotriva Ucrainei un pachet combinat de 90 de rachete și 600 de drone, cel mai mare atac de acest fel din 2026, potrivit evaluării zilnice a Institutului pentru Studiul Războiului (ISW). Ucrainenii au reușit să doboare 55 de rachete și 549 de drone, însă restul au lovit sau au căzut ca resturi în 54 de locații, în timp ce 19 rachete nu și-au atins țintele, a anunțat Forțele Aeriene ale Ucrainei, citate de ISW.

Atacul a vizat prioritar Kievul, dar și alte regiuni – Poltava, Kirovohrad, Harkiv, Kirovohradska, Odesa, Sumî, Jîtomîr și Cerkasî – într-o campanie care urmărește atât distrugerea infrastructurii, cât și epuizarea apărării antiaeriene ucrainene.

Victime civile și pagube în centrul Kievului

La Kiev, primarul Vitali Kliciko a anunțat că cel puțin două persoane au fost ucise și 81 rănite în capitală, unde circa 30 de clădiri au fost distruse sau avariate, inclusiv blocuri de locuințe și mai multe școli, potrivit relatării Reuters. Alte două persoane au fost ucise în zona din jurul capitalei, numărul total al răniților la nivel național apropiindu-se de 100.

Atacul a lovit și simboluri culturale și instituționale: guvernul de la Kiev a raportat avarii la clădirea Ministerului de Externe, la Cabinetul de Miniștri și la Muzeul Național de Artă, iar un muzeu dedicat catastrofei de la Cernobîl, inaugurat recent, a fost distrus, notează ISW și Reuters. Pentru șeful serviciului de informații militare ucrainene, Kirilo Budanov, citat de Reuters, țintirea instituțiilor culturale și memoriale face parte dintr-un „război împotriva culturii, memoriei și identității noastre”.

Cum a fost folosită racheta Oreșnik în atac

Este pentru prima dată când Rusia folosește Oreșnik împotriva Kievului; racheta mai fusese folosită anterior împotriva orașelor Dnipro, în noiembrie 2024, și Liov, la începutul lui 2026.

ISW arată că Rusia a folosit în acest raid un Oreșnik cu mai multe ogive independente (MIRV), imaginile de la Kiev arătând șase clustere de submuniții, fiecare conținând câte șase proiectile cinetice, o configurație similară cu cea observată în precedentul atac asupra Liovului. Think tank-ul american notează că rușii par să fi folosit proiectile cinetice în locul unei încărcături explozive convenționale, ceea ce indică un interes pentru testarea și rafinarea unui sistem de livrare a armelor nucleare, fără a depăși însă pragul folosirii lor efective.

În interpretarea ISW, Kremlinul a folosit acest atac și pentru a încerca să „șteargă” imaginea unei parade de 9 mai slabe și criticată, recurgând la un gest spectaculos de forță ca substitut pentru succesele militare de pe front.

Contextul politic la Moscova și recursul la Oreșnik

Contextul intern rusesc explică și el recursul la racheta Oreșnik. Potrivit unei analize AFP reluată de HotNews, Rusia a adus racheta în luptă după o serie de eșecuri pe câmpul de luptă și pe fondul intensificării loviturilor ucrainene în spatele frontului, inclusiv asupra Moscovei. Șefa diplomației europene, Kaja Kallas, citată de AFP, a numit acest atac „o tactică politică de intimidare și o politică riscantă care se apropie de pragul unui conflict nuclear”, subliniind că „Rusia a ajuns într-un impas pe câmpul de luptă, așa că terorizează Ucraina cu lovituri deliberate asupra centrelor orașelor”.

Președintele Volodimir Zelenski a fost chiar mai direct, descriind pe Telegram conducerea rusă drept „cu adevărat nebună”, în condițiile în care, în viziunea sa, folosirea unei rachete nuclear capabile împotriva unui oraș de 200.000 de oameni, Bila Țerkva, și a capitalei Kiev este o formă de terorism de stat menită „să ucidă cât mai mulți civili posibil”, după cum au sintetizat AFP și Reuters.

Narațiunea de „represalii” a Kremlinului și criticile din Rusia

Rusia își justifică atacurile printr-o retorică de „represalii” pentru presupuse lovituri ucrainene asupra civililor din Rusia, dar această narațiune este contrazisă de propria sa practică de a lovi deliberat ținte civile în Ucraina, notează ISW. Ministerul rus al Apărării a susținut că Oreșnik, Iskander, Kinjal și Zircon au vizat „instalații de comandă militară, baze aeriene și obiective ale industriei militare ucrainene”, în timp ce Dmitri Medvedev a prezentat raidul ca răspuns la un atac ucrainean care ar fi ucis copii la un liceu din localitatea ocupată Starobilsk, în Lugansk.

Statul Major ucrainean a anunțat însă că ținta de la Starobilsk a fost un centru de tehnologii de drone al armatei ruse, iar ISW reamintește că Moscova a folosit în mod sistematic și deliberat atacuri împotriva infrastructurii civile ucrainene, instrumentând suferința civililor ca armă de război. În același timp, anumiți blogheri militari ruși, citați de ISW, au criticat atacul ca fiind „costisitor și simbolic”, fără ținte militare clare la Bila Țerkva, la aproximativ 80 de kiloemtri de Kiev, și fără beneficii evidente pe front, sugerând că resursele folosite pentru lovituri spectaculoase asupra Kievului ar fi mai utile în dotarea unităților de pe linia de contact.

Potrivit unei cronologii reconstruite de AFP și Reuters, raidul de sâmbătă spre duminică este a treia utilizare cunoscută a rachetei Oreșnik în războiul din Ucraina. Prima lansare a avut loc în noiembrie 2024, când racheta a lovit o uzină militară din Dnipro, atac prezentat de Moscova ca răspuns la folosirea de către Kiev a rachetelor occidentale ATACMS și Storm Shadow.

O a doua utilizare a fost raportată în ianuarie 2026, când, potrivit unui oficial ucrainean citat de Reuters, Oreșnik a lovit o întreprindere de stat în Liov. În ambele cazuri, impactul material a fost limitat, deoarece racheta ar fi fost echipată cu ogive „oarbe”, nu cu încărcătură explozivă, ceea ce întărește interpretarea că Moscova folosește Oreșnik în principal ca instrument de semnal politic și testare tehnică. În decembrie 2025, Belarus a anunțat, la rândul său, dislocarea de rachete Oreșnik pe teritoriul său, iar Ministerul rus al Apărării a difuzat imagini cu ceea ce a prezentat drept desfășurarea unui sistem hipersonic nuclear capabil în această țară aliată – un mesaj adresat direct statelor membre NATO din proximitate, consemnează Reuters.

Ce este racheta Oreșnik: rază, viteză, ogive

Oreșnik, al cărei nume înseamnă „alun”, este descrisă de Reuters și AFP drept o rachetă balistică hipersonică cu rază intermediară (3.000–5.500 km), derivată din sistemul RS 26 Rubej, la rândul său bazat pe RS 24 Yars, un program pe care Moscova l-a înghețat temporar în 2018 din motive de resurse. Vladimir Putin susține că Oreșnik poate atinge viteze de Mach 10–11, ceea ce înseamnă, după cum el însuși a explicat într-o reuniune televizată cu oficiali militari, circa 2,5–3 kilometri pe secundă – aproximativ 12.350 km/h – și că temperatura elementelor de impact ajunge la 4.000 de grade Celsius, aproape de temperatura la suprafața Soarelui, ceea ce ar face ca puterea de distrugere să fie comparabilă cu a unei arme nucleare chiar și atunci când racheta poartă ogivă convențională.

Serviciile de informații militare ucrainene (GUR) au estimat, după atacul din 21 noiembrie 2024, că viteza atinsă de Oreșnik în partea finală a traiectoriei a fost „mai mare de Mach 11”, adică aproximativ 13.600 km/h.

Ogive multiple și dificultatea interceptării Oreșnik

Un element central al Oreșnik este capacitatea de a transporta ogive multiple, fiecare cu traiectorie independentă la reintrarea în atmosferă, ceea ce complică considerabil interceptarea. Putin a afirmat că ogivele rachetei „pătrund în atmosferă și își ating țintele la viteze hipersonice”, iar un clip al primei lansări asupra Dnipro arăta șase flashuri succesive în momentul impactului, interpretate de oficialii ucraineni ca dovadă că racheta era echipată cu șase ogive. În cazul atacului de la Kiev, un investigator al Centrului pentru Reziliență Informațională, Rollo Collins, citat de Reuters, a analizat imaginile și a concluzionat că focoasa Oreșnik s-a divizat în 36 de submuniții distribuite în șase clustere, ceea ce confirmă configurarea MIRV – multiple independent reentry vehicles – menită să satureze orice sistem de apărare. ISW observă că unghiurile de intrare ale unor submuniții la Kiev au diferit de cele de la Liov, sugerând că rușii testează diferite profiluri de lovire pentru a optimiza capacitatea de penetrare a apărării.

Oreșnik și sfârșitul Tratatului INF

Din punct de vedere strategic, Oreșnik este unul dintre produsele „noii generații” de arme cu rază intermediară devenite posibile după denunțarea Tratatului INF (Intermediate-Range Nuclear Forces) de către Washington în 2019, decizie luată de administrația Trump pe fondul acuzațiilor că Moscova încălca acordul. Analistul Pavel Podvig, de la Institutul ONU pentru Cercetare în Domeniul Dezarmării, citat de AFP, subliniază că OreȘnik „poate amenința aproape întreaga Europă” și, teoretic, chiar coasta de vest a SUA dacă ar fi lansată din Extremul Orient rus.

Totuși, oficiali occidentali și experți citați de Reuters avertizează că declarațiile Kremlinului privind invincibilitatea și „puterea nucleară” a OreȘnik sunt exagerate: într-un comentariu din 2024, un responsabil american descria arma ca „experimentală”, notează că Rusia ar avea probabil doar câteva exemplare și conchidea că nu reprezintă un „game changer” pe câmpul de luptă.

Impactul real al Oreșnik: pagube limitate, simbolism maxim

Evaluările din teren confirmă faptul că impactul material al Oreșnik în Ucraina a fost până acum modest. AFP descrie pagubele produse la Dnipro după prima utilizare drept „foarte limitate”, în ciuda „zgomotului infernal” și a luminilor puternice observate de locuitori în noaptea atacului, iar oficialul ucrainean citat de Reuters după lovitura din Liov vorbește despre „penetrarea minoră a unor structuri de beton” și cratere în apropiere, în condițiile în care racheta era echipată doar cu ogive de test.

Relatări recente din Bila Țerkva, preluate de AFP, indică faptul că localnicii au văzut racheta lovind zona, însă, din nou, pagubele au fost limitate. Pentru ucraineni, scrie AFP, utilizarea repetată a unei arme întotdeauna prezentate ca parte a arsenalului nuclear strategic echivalează însă cu „normalizarea unei arme apocaliptice”.

Ce spun experții despre mesajul politic al Oreșnik

Acest caracter de „instrument politic” este subliniat de mai mulți experți citați de Reuters și AFP. Mark Trevelyan, analist citat de Reuters pe Rusia, arată că folosirea de ogive oarbe indică faptul că scopul principal nu este distrugerea masivă, ci trimiterea unui „semnal de avertizare” la un moment cheie al războiului: Rusia vrea să demonstreze că deține și este dispusă să utilizeze o rachetă hipersonică nuclear capabilă împotriva Ucrainei sau, în plan teoretic, împotriva unui stat european membru NATO.

Lideri europeni, citați de Reuters, interpretează atacurile cu Oreșnik ca o încercare de intimidare a aliaților Kievului, pentru a-i descuraja să-și consolideze sprijinul, inclusiv prin eventuale misiuni occidentale de protecție pe teritoriul ucrainean. În același registru, HotNews notează că, pe fondul eșecurilor tactice și al presiunii interne, Kremlinul încearcă să compenseze prin lovituri spectaculoase asupra centrelor urbane, pentru a-și rescrie narațiunea internă de putere.

Reacțiile liderilor occidentali la atacul cu Oreșnik

În reacțiile internaționale, atacul cu racheta Orenik asupra Kievului a fost descris de mai mulți lideri europeni drept o „escaladare” a conflictului. Potrivit Reuters, Marea Britanie și Germania au folosit explicit acest termen, subliniind că este vorba despre o rachetă cu rază intermediară, capabilă să transporte focoase nucleare.

Kaja Kallas a acuzat Moscova că recurge la „o tactică de sperietură politică și un joc periculos de brinkmanship nuclear”, în timp ce președintele Zelenski a cerut, într-un mesaj pe Telegram citat de Reuters, ca „acest lucru să nu rămână fără consecințe pentru Rusia”, îndemnând Statele Unite, Europa și alți parteneri să ia decizii. Pentru el, avarierea instituțiilor guvernamentale și culturale și distrugerea unui muzeu dedicat Cernobîlului se înscriu într-o „campanie de distrugere a culturii și memoriei ucrainene”, un argument reluat și de consilierul său Kirilo Budanov.

După precedentul atac cu Oreșnik din ianuarie 2026, ministrul român, acum interimar, de Externe, Oana Țoiu, a transmis că România „condamnă cu fermitate” utilizarea unei rachete balistice nuclear capabile împotriva unei ținte din vestul Ucrainei și a avertizat că „folosirea unor astfel de arme, chiar cu ogive convenționale, amplifică riscurile de securitate pentru întreaga Europă”. În aceeași declarație, citată de publicația Romania Insider, șefa diplomației române a cerut „un răspuns internațional puternic și coordonat”, inclusiv prin „sporirea presiunii asupra Federației Ruse și tragerea la răspundere pentru crimele de război comise în Ucraina”.

Strategia Rusiei: saturarea apărării antiaeriene ucrainene

În plan militar, ISW subliniază că Oreșnik este integrată într-un model mai larg de atac: Rusia folosește valuri masive de drone Shahed și alte platforme (Geran-3, Geran-4) pentru a satura sistemele de apărare și a le forța să își consume interceptori, înainte de a lansa rachete balistice mai greu de oprit, într-un moment în care există o penurie globală de interceptori Patriot.

Expertul ucrainean în război electronic și drone Serhii „Flash” Beskrestnov, citat de ISW, observă că rata de interceptare a dronelor depășește 90%, însă doar 36,7% dintre rachetele balistice Iskander-M și S 300 sunt doborâte, ceea ce explică de ce rușii încearcă să forțeze sistemul ucrainean să aleagă ce protejează – capitalele, infrastructura energetică, bazele militare – și ce lasă expus. Din această perspectivă, Oreșnik este vârful de lance simbolic al unei strategii de uzură și intimidare, nu neapărat o armă destinată schimbării decisive a balanței pe front.

Ar trebui să se teamă Ucraina, NATO și UE de Oreșnik?

Rămâne întrebarea dacă folosirea rachetei Oreșnik ar trebui să „sperie” Ucraina, NATO și Uniunea Europeană. Din punctul de vedere al Kievului, amenințarea nu este fundamental nouă: orașele ucrainene trăiesc de ani de zile sub riscul constant al atacurilor cu rachete și drone, iar integrarea unei rachete hipersonice nuclear capabile în acest arsenal nu schimbă natura conflictului, atât timp cât ogivele folosite sunt de test sau convenționale.

Ceea ce se schimbă este nivelul de presiune psihologică și simbolică: faptul că o armă menită inițial descurajării strategice este folosită „de rutină” în războiul împotriva Ucrainei erodează tabuurile legate de arsenalul nuclear rus și ridică miza fiecărei escaladări.

Ce înseamnă Oreșnik pentru securitatea europeană

Pentru NATO și UE, prezența unei rachete cu rază de 3.000–5.500 km, produsă în serie și dislocată inclusiv în Belarus, la porțile Uniunii, reprezintă un factor suplimentar în arhitectura de securitate europeană. Oreșnik demonstrează că Rusia a valorificat vidul creat de prăbușirea INF pentru a dezvolta un vector capabil să lovească majoritatea capitalelor europene cu ogive nucleare sau convenționale. Totuși, evaluările occidentale citate de Reuters insistă că stocurile sunt limitate, arma este folosită rar și mai ales ca instrument de semnal, ceea ce sugerează că, în prezent, riscul principal ține de escaladarea graduală și de erodarea normelor, nu de o intenție imediată de a recurge la o lovitură nucleară reală. Câtă vreme Moscova rămâne în registrul ogivelor neexplozive sau convenționale, probabilitatea unei treceri bruște la folosirea nucleară rămâne redusă – însă fiecare utilizare de acest tip testează limitele răbdării și capacității de reacție a Occidentului.

Oreșnik, un nou pas în „normalizarea” arsenalului nuclear rus

În concluzie, atacul din acest weekend cu Oreșnik nu schimbă radical datele militare ale războiului, dar marchează o nouă etapă în „normalizarea” utilizării unor arme concepute pentru descurajare strategică în cadrul unui conflict convențional. Pentru Kiev, el confirmă că Rusia este dispusă să crească treptat nivelul de risc, folosind arsenalul nuclear capabil ca instrument de intimidare și de compensare pentru eșecurile de pe front.

Pentru NATO și UE, mesajul este că, în absența unei întăriri rapide a apărării antiaeriene și a unei arhitecturi de descurajare adaptate noilor realități, spațiul european va rămâne expus nu doar la amenințări convenționale, ci și la un tip de brinkmanship nuclear care mizează pe frică și confuzie pentru a slăbi voința politică de a sprijini Ucraina.

*****Sinteză realizată cu ajutorul unui flux de monitorizare de date asigurat de platforma de monitorizare media NewsVibe Romania. Analiza, datele și imaginile prezentate au fost îmbunătățite cu ajutorul unor instrumente de Machine Learning și Artificial Intelligence.