Războiul din Ucraina se extinde tot mai mult spre Europa, iar apărarea antirachetă a Kievului devine critică

Războiul din Ucraina intră într-o nouă iarnă fără ca Rusia sau Ucraina să fi obținut un avantaj decisiv pe front, dar cu riscuri tot mai mari pentru securitatea europeană, susține Jamie Shea, Senior Fellow pentru Pace, Securitate și Apărare la Friends of Europe și fost oficial NATO. Într-o analiză publicată la sfârșitul lunii august, Shea identifică trei evoluții care, în opinia sa, necesită atenție urgentă: extinderea activităților hibride și militare ruse către statele europene, vulnerabilitatea Ucrainei în fața rachetelor balistice și posibilitatea unei coordonări mai strânse între sancțiunile europene și atacurile ucrainene asupra sectorului petrolier rus.

Pe scurt Jamie Shea apreciază că situația de pe front rămâne în mare parte una de uzură, fără un avantaj strategic decisiv pentru Rusia sau Ucraina. El consideră că războiul produce tot mai multe efecte directe asupra securității europene, inclusiv prin incidente cu drone, sabotaj, spionaj și campanii de dezinformare. Vulnerabilitatea Ucrainei în fața rachetelor balistice este descrisă drept una dintre cele mai urgente probleme înaintea iernii, pe fondul deficitului de interceptori Patriot. Shea susține accelerarea producției europene de sisteme precum SAMP/T și IRIS și o cooperare mai strânsă între industria de apărare europeană și cea ucraineană. O a treia oportunitate identificată este coordonarea sancțiunilor UE asupra sectorului energetic rus cu presiunea exercitată de atacurile ucrainene asupra rafinăriilor, exporturilor de petrol și flotei ruse din umbră.

Jamie Shea își construiește evaluarea pornind de la trei dimensiuni ale războiului: situația militară, atacurile asupra economiilor și infrastructurii celor două țări și evoluția sprijinului diplomatic și financiar. Concluzia sa este că nici Moscova, nici Kievul nu au găsit până acum formula care să producă un avantaj decisiv, iar conflictul continuă să funcționeze în principal ca un război de uzură și rezistență.

Pe front, Shea consideră că vara nu a produs schimbări teritoriale suficient de mari pentru a modifica fundamental echilibrul. Rusia a raportat cucerirea unor localități din estul Ucrainei, dar progresul rămâne limitat în raport cu pierderile de personal și echipamente, în timp ce obiectivele operaționale mai importante continuă să fie disputate.

Ucraina a desfășurat la rândul său contraatacuri locale, iar autoritățile de la Kiev susțin că au recuperat aproximativ 750 de kilometri pătrați și 26 de localități din regiunile Dnipropetrovsk, Zaporijjea și Donețk de la începutul anului. Shea prezintă însă această evoluție în cadrul unui front care rămâne, în ansamblu, blocat.

O parte mult mai dinamică a conflictului este mutarea presiunii către infrastructură, producția industrială și lanțurile logistice. Ucraina și-a extins atacurile cu drone și rachete asupra rafinăriilor, depozitelor și infrastructurii petroliere ruse, inclusiv asupra unor ținte situate la distanțe mari de frontieră.

Shea atribuie acestor atacuri o presiune economică tot mai vizibilă asupra Rusiei și menționează dificultăți în rafinarea și distribuția combustibilului. În același timp, Rusia și-a intensificat propriile atacuri cu rachete și drone asupra orașelor, infrastructurii energetice și obiectivelor economice ucrainene.

Pentru Ucraina, problema centrală înaintea iernii este apărarea împotriva rachetelor balistice. Shea spune că stocul disponibil de interceptori Patriot PAC-3 este tot mai redus, în timp ce Rusia a crescut numărul rachetelor folosite în atacuri și își continuă producția.

El citează afirmația președintelui Volodîmîr Zelenski potrivit căreia Ucraina a primit 675 de rachete Patriot în 2023, dar ar urma să primească numai 264 în acest an, Kievul solicitând încă 300. Aceste cifre sunt prezentate de Shea pe baza declarațiilor președintelui ucrainean și nu ca o evaluare independentă a stocurilor disponibile.

Autorul consideră că dependența de interceptori produși în Statele Unite nu poate reprezenta o soluție suficientă pe termen lung. Un interceptor PAC-3 poate costa, potrivit cifrelor citate în analiză, între 3 și 5 milioane de dolari, iar producția și livrările nu țin pasul cu ritmul în care Rusia poate utiliza rachete balistice.

Shea vede o parte a răspunsului în extinderea sistemelor europene de apărare aeriană. El menționează sistemul franco-italian SAMP/T și sistemele germane IRIS și susține că acestea trebuie produse în cantități mai mari și îmbunătățite pentru a face față mai eficient rachetelor balistice ruse.

Analiza acordă un rol important și cooperării industriale dintre Ucraina și Europa. Shea indică drept exemplu consorțiul Freyja, lansat de compania ucraineană Firepoint împreună cu parteneri europeni precum Eurosam, Leonardo, Thales, Saab și Hensoldt, pentru dezvoltarea unei arhitecturi comune care să integreze radare, senzori, interceptori și software.

Pentru autor, relația industrială trebuie să funcționeze în ambele direcții. Europa poate oferi capacitate de producție, finanțare și acces la tehnologie, în timp ce Ucraina poate furniza experiența acumulată în utilizarea dronelor, război electronic și adaptarea rapidă a tehnologiilor în condiții reale de luptă.

Shea consideră că prima schimbare majoră produsă în această vară este însă extinderea riscurilor dincolo de Ucraina. El descrie o intensificare a războiului hibrid rus împotriva statelor europene care sprijină Kievul și menționează incidente cu drone, spionaj, sabotaj și campanii de dezinformare.

În analiza sa apar drone detectate în apropierea unor obiective militare din Germania, incidente în spațiul aerian al statelor NATO și aparate ajunse în România și Bulgaria. Shea interpretează aceste evoluții ca pe o creștere a riscului de confruntare accidentală sau de escaladare între Rusia și statele europene.

Aceasta este evaluarea autorului, nu o constatare instituțională a NATO sau a Uniunii Europene. Friends of Europe precizează explicit că opiniile exprimate în articol îi aparțin lui Jamie Shea și nu reprezintă poziția organizației.

Pentru Shea, continuarea războiului face ca distincția dintre securitatea Ucrainei și securitatea restului Europei să fie tot mai dificil de menținut. El argumentează că sprijinul european pentru Kiev determină Moscova să trateze statele europene într-o măsură tot mai mare ca participanți la confruntarea strategică.

A doua problemă pe care o consideră urgentă este efectul pe care vulnerabilitatea antirachetă a Ucrainei îl poate avea chiar asupra Europei. Dacă Rusia reușește să distrugă fabricile ucrainene de armament și depozitele importante, europenii ar trebui să compenseze o parte mai mare din producția militară pierdută.

Shea propune, în acest context, o căutare mai activă a interceptorilor Patriot disponibili pe piețele internaționale și reconsiderarea ordinii de prioritate pentru unele comenzi europene existente. În paralel, el susține creșterea rapidă a producției de interceptori europeni.

Autorul vede și o legătură între apărarea aeriană și sancțiuni. Rachetele ruse continuă, potrivit informațiilor citate în analiză, să includă componente electronice occidentale, ceea ce îl determină să susțină un control mai strict asupra lanțurilor prin care tehnologia ajunge la industria militară rusă.

A treia evoluție este legată de sectorul energetic al Rusiei. Shea consideră că atacurile ucrainene asupra rafinăriilor și infrastructurii petroliere creează o oportunitate pentru UE de a analiza dacă propriile sancțiuni pot amplifica presiunea economică asupra Moscovei.

El propune o coordonare mai atentă între măsurile europene împotriva producției și exporturilor de energie ale Rusiei și acțiunile Ucrainei asupra infrastructurii de combustibili. Această idee este prezentată ca recomandare a autorului și nu drept o politică adoptată de instituțiile europene.

Flota rusă din umbră este indicată drept un alt posibil domeniu de presiune. Shea susține că acțiunile actuale asupra unor nave individuale ar putea fi transformate într-o campanie mai coordonată, inclusiv prin utilizarea reglementărilor privind asigurarea și înregistrarea navelor.

În plan diplomatic, evaluarea este mult mai rezervată. Shea spune că nu au existat progrese substanțiale către un acord de pace și că Rusia continuă să susțină condiții pe care Kievul nu le acceptă, în timp ce atenția diplomatică a Statelor Unite este împărțită între mai multe crize internaționale.

El consideră că acest blocaj face mai importantă implicarea diplomatică europeană și revine asupra ideii unui reprezentant special al UE pentru negocierile privind Ucraina. În opinia sa, miniștrii de externe europeni ar trebui să decidă în această toamnă dacă un asemenea rol este necesar.

Sprijinul financiar european rămâne, în evaluarea lui Shea, indispensabil în absența unui acord de pace. El citează date potrivit cărora ajutorul militar european a ajuns în iulie la 7,2 miliarde de euro, cel mai ridicat nivel de după oprirea finanțării militare americane în februarie 2025.

Această valoare nu descrie însă o creștere stabilă a sprijinului. Shea notează că media lunară a ajutorului militar european ar fi scăzut de la 3,46 miliarde de euro în perioada în care Statele Unite contribuiau încă la efortul comun la aproximativ 2,94 miliarde în prezent.

Pentru Ucraina, nevoia de finanțare rămâne foarte mare. Analiza citează o necesitate estimată de guvernul de la Kiev la 47 de miliarde de euro în sprijin bugetar extern pentru 2026 și 52 de miliarde pentru 2027, într-un context în care creșterea economică este slabă și o mare parte din cheltuielile statului merge către apărare.

Jamie Shea este Senior Fellow pentru Pace, Securitate și Apărare la Friends of Europe și a fost Deputy Assistant Secretary General pentru Emerging Security Challenges la NATO. Articolul său din 28 august este o analiză de tip „net assessment”, în care încearcă să compare evoluțiile militare, economice și diplomatice pentru a evalua echilibrul actual al războiului.

Concluzia sa nu este că Rusia sau Ucraina se află aproape de o victorie decisivă. Shea descrie conflictul drept unul de uzură, în care avantajele obținute într-un domeniu sunt compensate de vulnerabilități în altul.

Pentru Europa, el identifică trei teme care ar trebui reevaluate înaintea toamnei și iernii: extinderea riscurilor hibride și militare către teritoriul european, necesitatea întăririi rapide a apărării antirachetă ucrainene și posibilitatea folosirii mai coordonate a sancțiunilor împotriva sectorului energetic rus. Aceste concluzii reprezintă opiniile și recomandările autorului, nu poziții adoptate de Friends of Europe, NATO sau Uniunea Europeană.