SPECIAL Pașii procedurali după o eventuală decizie CSAT de a pemite desfășurarea capabilităților americane la baza Kogălniceanu / Ce spune legea

În eventualitatea în care CSAT aprobă solicitarea Statelor Unite de a folosi baza Mihail Kogălniceanu pentru dislocarea de capabilități militare, următorul pas este ca, în baza Legii 291/2007, președintele emite actul prin care autorizează oficial intrarea și staționarea acestor capabilități. Pe scurt, legea spune că pentru pregătirea sau desfășurarea de operațiuni militare, prezența trupelor străine se decide de șeful statului, după consultarea CSAT, cu informarea – și, dacă nu există tratate acoperitoare, cu încuviințarea – Parlamentului.

Legea 291/2007 trasează foarte clar pașii următori. Dacă este vorba despre pregătirea sau desfășurarea de operații militare, intrarea, staționarea și tranzitul forțelor străine se aprobă de Președinte, la propunerea prim ministrului, după consultarea CSAT.

Practic, după ședința CSAT:

1. Prim ministrul formulează o propunere de decizie către Președintele României, în acord cu concluziile Consiliului. 2. Președintele decide dacă aprobă sau nu cererea SUA, în baza articolului 4 din Legea 291/2007. 3. Decizia este urmată, de regulă, de un comunicat public al Administrației Prezidențiale, care anunță în linii mari ce s a hotărât.

Dacă operațiunile americane ar fi acoperite integral de tratate la care România este deja parte, Președintele informează Parlamentul despre decizie în termen de cinci zile. Dacă, dimpotrivă, activitățile nu se execută în baza unor astfel de tratate, Președintele trebuie să ceară încuviințarea Parlamentului înainte de a aproba dislocarea.

Aceasta este miza anunțată deja public: un eventual acord în CSAT ar deschide calea pentru un vot în Parlament, fără de care misiunea nu poate avea loc.

Ce spune exact Legea 291/2007

Legea 291/2007 este „manualul de procedură” pentru prezența militară străină în România. Câteva prevederi sunt esențiale pentru contextul Kogălniceanu:

Articolul 3: înființarea unor baze sau comandamente militare străine pe teritoriul României se face cu aprobarea Parlamentului. (Baza 57 Mihail Kogălniceanu, în forma actuală, se sprijină pe acorduri deja aprobate; acum nu se creează o bază nouă, ci se cere o nouă utilizare a unei infrastructuri existente.)

Articolul 4: pentru pregătirea și/sau desfășurarea de operații militare, intrarea/staționarea/tranzitul se aprobă de Președinte, la propunerea premierului, după consultarea CSAT. Președintele informează Parlamentul despre decizie; dacă nu există tratate care să acopere activitățile, el cere în prealabil încuviințarea Parlamentului.

Articolul 5: pentru operațiuni altele decât cele de la articolul 4 (exerciții, tranzit, alte activități), decizia se ia de regulă la nivelul Ministerului Apărării pentru statele NATO/UE/PfP sau cele cu acorduri în domeniu. Nu este cazul de față, unde scenariul este legat explicit de posibile operații militare reale.

Articolul 8: detaliile concrete – număr de militari, tip de aeronave, armamente, durata, regimul logistic și juridic – se stabilesc prin înțelegeri tehnice între Ministerul Apărării și partea trimițătoare. Cu alte cuvinte, politicul decide „da sau nu”, iar specialiștii militari și juriștii negociază „cum, cu ce și pentru cât timp”.

Mai trebuie președintele să ceară încurviintarea Parlamentului?

Răspunsul depinde strict de temeiul juridic al misiunii, așa cum îl califică autoritățile române. Dacă misiunea americană de la Kogălniceanu este acoperită de tratate existente (NATO, SOFA, acordul SUA–România din 2005), din punct de vedere strict normativ Președintele nu este obligat să ceară încuviințarea Parlamentului, ci doar să îl informeze.

Președintele trebuie să ceară încuviințarea Parlamentului doar dacă apreciază că activitățile nu sunt acoperite de tratatele internaționale la care România e parte; altfel, informează Parlamentul post factum. În cazul concret al cererii SUA pentru Kogălniceanu, semnalul public este că puterea politică alege scenariul cu vot parlamentar, chiar dacă există acorduri bilaterale și NATO, tocmai din cauza profilului sensibil al misiunii (sprijin pentru intervenții în Orientul Mijlociu).

Rolul Parlamentului și ce urmează după CSAT

Legea îi acordă Parlamentului două roluri distincte.

Primul este unul de control și informare: Guvernul trebuie să informeze periodic Parlamentul despre situația forțelor armate străine prezente pe teritoriul României. În cazul Kogălniceanu, o nouă dislocare americană ar trebui inclusă în aceste rapoarte.

Al doilea este rolul de decident final, atunci când activitățile forțelor străine nu sunt acoperite de tratatele în vigoare sau când e nevoie de modificarea/încheierea unor acorduri internaționale. În acest scenariu, după ce CSAT își dă acordul și Președintele își exprimă intenția, Parlamentul trebuie să voteze încuviințarea misiunii sau ratificarea unui nou acord.

Surse citate în spațiul public spun deja că un eventual acord în CSAT pe 11 martie ar fi urmat de un vot în Parlament pentru autorizarea utilizării bazei Kogălniceanu de către avioanele americane. Fără acest vot, operațiunea nu se poate derula, chiar dacă există o decizie politică favorabilă la nivelul CSAT și al Președintelui.

Analiză realizată cu sprijinul Perplexity

Citește și:

ANALIZĂ Ce ar câștiga și ce ar pierde România dacă ar accepta solicitarea SUA

să devină „poartă” spre Iran