Anterior deciziei CEDO, Înalta Curte de Casație și Justiție a amânat în mai multe rânduri pronunțarea în dosarul privind obligarea Guvernului și a Ministerului Finanțelor să plătească drepturi salariale restante stabilite prin hotărâri judecătorești. Miza financiară a fost estimată la aproximativ 5 miliarde de lei, iar termenul de executare stabilit de Curtea de Apel București a fost de 10 zile de la rămânerea definitivă, cu penalități de 1% pentru fiecare zi de întârziere și cu o amendă de 20% din salariul minim brut pe zi.
De asemenea, în paralel cu recursul, Guvernul a cerut sesizarea Curții Constituționale și a CJUE, contestând posibilitatea instanțelor de a impune alocări bugetare și susținând că bugetul ține de atribuțiile executivului și legislativului. Într-o etapă anterioară, ÎCCJ a indicat că plata poate fi făcută fie efectiv, fie prin emiterea unor titluri de valoare cu scadență ulterioară, iar instanța a arătat că pentru unele debite vechi de cinci ani accesorii pot ajunge la o pondere foarte mare din suma principală.
