Statele UE pot cere mai mult spațiu bugetar pentru securitatea energetică până în 2028

Statele membre ale UE pot solicita flexibilitate suplimentară în aplicarea regulilor bugetare pentru cheltuieli destinate securității energetice, după ce Comisia Europeană a stabilit condițiile și limitele pentru extinderea mecanismului folosit în prezent pentru investițiile în apărare. Facilitatea va putea fi utilizată pentru măsuri adoptate după 28 februarie 2026 și va rămâne disponibilă până în 2028, fără a elimina limitele generale impuse cheltuielilor publice.

Pe scurt

Statele pot solicita includerea unor cheltuieli pentru securitatea energetică în flexibilitatea fiscală acordată prin clauza națională de derogare folosită pentru apărare.

Pentru energia securitară, abaterea permisă poate ajunge la 0,3% din PIB într-un an și la maximum 0,6% din PIB cumulat în perioada 2026–2028.

Cheltuielile pentru energie și apărare rămân împreună în interiorul plafonului general de 1,5% din PIB stabilit pentru această flexibilitate.

Pot fi luate în calcul numai măsurile decise după 28 februarie 2026, finanțate la nivel național și cu un impact bugetar direct.

Fiecare stat trebuie să depună o cerere și o listă inițială a măsurilor, iar Comisia le va evalua individual înainte de a putea recomanda aprobarea de către Consiliu.

Noua orientare a Comisiei le permite guvernelor să solicite un tratament bugetar mai flexibil pentru măsuri care consolidează reziliența structurală a sistemului energetic european și accelerează reducerea dependenței de combustibilii fosili. Posibilitatea a fost anunțată la 3 iunie 2026, în pachetul de primăvară al Semestrului European, pe fondul conflictului aflat în desfășurare în Orientul Mijlociu.

Flexibilitatea nu înseamnă că aceste cheltuieli sunt scoase în totalitate din regulile fiscale europene. Statele pot primi permisiunea de a se abate temporar de la traiectoria recomandată a cheltuielilor nete pentru anumite măsuri, dar numai în interiorul unor plafoane stabilite și cu condiția ca sustenabilitatea finanțelor publice să nu fie pusă în pericol.

Pentru măsurile de securitate energetică, limita este de 0,3% din PIB pe an, iar suma abaterilor acceptate pe întreaga perioadă nu poate depăși 0,6% din PIB. Acest plafon este inclus în limita mai largă de 1,5% din PIB aplicată flexibilității disponibile prin clauza națională, astfel încât cheltuielile pentru energie nu creează un plafon separat peste cel deja disponibil pentru apărare.

Mecanismul va putea fi folosit pentru anii 2026, 2027 și 2028. Numai măsurile bugetare decise după 28 februarie 2026 pot fi considerate eligibile, ceea ce exclude finanțarea retroactivă a unor politici adoptate anterior acestei date.

Comisia cere și ca măsurile să fie finanțate la nivel național și să producă un impact direct asupra bugetului public. Ele trebuie concepute astfel încât efectul asupra securității energetice să fie cât mai mare în raport cu costul fiscal, iar orientările includ o listă ilustrativă, dar nu exhaustivă, a tipurilor de intervenții care ar putea fi acceptate.

Eligibilitatea nu va fi automată. Fiecare măsură propusă de un stat va fi analizată separat de Comisie, inclusiv din perspectiva legăturii sale cu securitatea energetică, a impactului bugetar și a respectării plafoanelor aplicabile.

Guvernele care vor să folosească flexibilitatea trebuie să transmită o cerere pentru extinderea clauzei și să includă o listă inițială a măsurilor de securitate energetică planificate, împreună cu estimarea costului bugetar. După evaluare, Comisia poate recomanda Consiliului să aprobe solicitarea, ceea ce înseamnă că orientarea publicată acum nu activează automat flexibilitatea pentru toate statele.

Baza pentru această procedură este clauza națională prevăzută în cadrul fiscal al UE. Regulile permit unui stat să se abată temporar de la traiectoria sa de cheltuieli atunci când circumstanțe excepționale aflate în afara controlului său au un impact major asupra finanțelor publice, dacă abaterea nu compromite sustenabilitatea bugetară pe termen mediu. Consiliul decide asupra unei asemenea solicitări pe baza unei recomandări a Comisiei.

Regulamentul european tratează deja securitatea energetică drept una dintre prioritățile comune pe care statele trebuie să le ia în calcul în planurile lor bugetare și de investiții pe termen mediu, alături de tranziția verde și digitală, reziliența economică și socială și, atunci când este necesar, dezvoltarea capacităților de apărare.

Comisia păstrează însă limite clare pentru folosirea noii flexibilități. Orice cheltuială care depășește plafonul anual sau cumulativ destinat securității energetice va fi evaluată după regulile fiscale obișnuite, iar plafonul general de 1,5% din PIB nu este modificat prin noua orientare.

Această construcție permite statelor să crească anumite cheltuieli pentru securitatea energetică fără ca întreaga sumă să fie tratată imediat drept abatere de la traiectoria fiscală recomandată, dar păstrează o limită comună pentru cheltuielile suplimentare acceptate. Impactul concret va depinde astfel de solicitările depuse de guverne, de măsurile pe care acestea le propun și de evaluarea individuală realizată de Comisie.

Noul cadru fiscal european folosește cheltuielile nete drept principal indicator pentru monitorizarea politicii bugetare a statelor. Traiectoriile stabilite pentru fiecare țară urmăresc menținerea datoriei publice pe o evoluție sustenabilă și a deficitului sub control, dar prevăd posibilitatea unor abateri temporare în circumstanțe excepționale.

Securitatea energetică era deja inclusă printre prioritățile comune ale UE în cadrul adoptat în 2024. Orientarea adoptată acum stabilește modul în care statele pot solicita ca anumite costuri suplimentare legate de această prioritate să beneficieze, până în 2028, de flexibilitatea fiscală utilizată pentru cheltuielile de apărare.

https://2eu.brussels/ro/news/statele-ue-pot-cere-mai-mult-spatiu-bugetar-pentru-securitatea-energetica-pana-in-2028