Comisia Europeană susține cererea Italiei de flexibilitate fiscală pentru apărare și energie, în limita totală de 1,5% din PIB

Italia a primit la 8 octombrie avizul favorabil al Comisiei Europene pentru activarea clauzei naționale de derogare din cadrul regulilor fiscale ale UE, care i-ar permite să depășească temporar traiectoria maximă a cheltuielilor nete pentru creșterea cheltuielilor de apărare și pentru anumite măsuri de securitate energetică. Măsura nu este încă activă: Consiliul trebuie să adopte recomandarea, iar Comisia indică un termen de o lună pentru această etapă.

Pe scurt Italia a solicitat activarea clauzei la 11 septembrie 2026 pentru cheltuieli de apărare și securitate energetică. Comisia a concluzionat că activarea nu pune în pericol sustenabilitatea fiscală a Italiei pe termen mediu și a trimis o recomandare Consiliului. Italia estimează o creștere suplimentară a cheltuielilor de apărare de până la 0,9 puncte procentuale din PIB până la sfârșitul lui 2028. Pentru securitatea energetică, flexibilitatea este limitată la 0,3% din PIB pe an și la 0,6% din PIB cumulat în perioada 2026–2028. Abaterea totală permisă pentru apărare și energie nu poate depăși 1,5% din PIB, iar cheltuielile care depășesc plafonul rămân supuse regulilor fiscale obișnuite ale UE.

Italia a transmis cererea Comisiei și Consiliului la 11 septembrie, devenind al 19-lea stat membru care solicită activarea clauzei. Balazs Ujvari, purtător de cuvânt al Comisiei Europene pentru afaceri economice și financiare, a explicat la briefingul din 8 octombrie că evaluarea a fost pozitivă deoarece flexibilitatea solicitată nu este considerată un risc pentru sustenabilitatea finanțelor publice italiene pe termen mediu.

Clauza nu suspendă regulile fiscale europene și nu permite Italiei să majoreze orice categorie de cheltuieli. Ea creează o abatere limitată de la ritmul maxim de creștere a cheltuielilor nete stabilit în cadrul guvernanței economice a UE. În cazul Italiei, Comisia recomandă ca abaterea să poată acoperi creșterea cheltuielilor de apărare față de anul de referință 2024 și costul unor măsuri eligibile de securitate energetică.

Italia a indicat că intenționează să majoreze cheltuielile de apărare cu până la 0,9 puncte procentuale din PIB până la sfârșitul lui 2028. Creșterea ar putea proveni atât din noi programe multianuale de investiții, cât și din cheltuieli curente suplimentare, inclusiv pentru personal și funcționare.

Regulile europene prevăd însă un plafon comun. Abaterea totală suplimentară pentru apărare și securitate energetică nu poate depăși 1,5% din PIB. Aceasta înseamnă că introducerea componentei energetice nu adaugă încă 0,6% peste plafonul de 1,5%, iar cele două tipuri de flexibilitate trebuie să se încadreze împreună în aceeași limită.

Pentru măsurile de securitate energetică există restricții suplimentare. Costul eligibil nu poate depăși 0,3% din PIB într-un singur an și 0,6% din PIB cumulat până la sfârșitul lui 2028. Sunt eligibile numai măsuri cu impact bugetar direct decise după 28 februarie 2026 și care contribuie la reducerea dependenței de combustibili fosili sau la consolidarea structurală a sistemului energetic european.

Orientările Comisiei includ, de exemplu, investiții în rețele electrice, stocarea energiei, surse de energie curată, electrificare și măsuri de economisire a energiei. Fiecare măsură trebuie evaluată individual pentru a se stabili dacă îndeplinește criteriile.

În schimb, simpla reducere a prețurilor la energie pentru consumatori nu este suficientă pentru a beneficia de această flexibilitate. Reducerile de accize sau alte taxe pe combustibili fosili, prețurile fixate administrativ, subvențiile pentru combustibili fosili ori ajutoarele acordate exclusiv pentru compensarea prețurilor ridicate nu intră în domeniul mecanismului dacă nu produc o îmbunătățire structurală a securității și rezilienței energetice.

Comisia a analizat și efectul potențial asupra finanțelor publice. Într-un scenariu pur ilustrativ în care Italia ar utiliza până în 2028 întregul plafon de 1,5% din PIB într-un ritm liniar, raportul deficitului ar fi în 2028 cu aproximativ 1,1 puncte procentuale din PIB mai mare decât în scenariul în care Italia ar respecta integral traiectoria actuală a cheltuielilor nete. Raportul datoriei ar fi cu aproximativ 1,3 puncte procentuale mai mare. Aceste valori sunt un exercițiu de evaluare a riscului fiscal, nu prognoza Comisiei privind deficitul și datoria Italiei.

Flexibilitatea actuală este temporară. Componenta energetică poate fi utilizată pentru perioada 2026–2028, iar după expirarea clauzei cheltuielile permanente trebuie integrate în bugetul național în conformitate cu regulile fiscale normale. În domeniul apărării există o excepție pentru anumite echipamente contractate înainte de sfârșitul lui 2028 și livrate ulterior, cu condiția respectării plafonului general.

Italia va trebui să raporteze separat măsurile de securitate energetică utilizate în cadrul derogării, inclusiv stadiul implementării, eligibilitatea și costurile. Recomandarea prevede raportare de două ori pe an, în primăvară până la 15 aprilie și în toamnă, în contextul planului bugetar, până la 15 octombrie.

Activarea clauzei nu modifică modul în care sunt calculate deficitul, datoria sau cheltuielile nete ale Italiei. Cheltuielile continuă să fie înregistrate în conturile publice, iar flexibilitatea înseamnă că abaterile eligibile nu sunt tratate ca nerespectare a traiectoriei stabilite până la plafonul aprobat.

Următorul pas este adoptarea de către Consiliu a recomandării privind Italia. Numai după această decizie clauza poate fi considerată oficial activată, iar aplicarea efectivă va depinde de cheltuielile de apărare realizate și de măsurile energetice pe care Comisia le va considera eligibile.