Tribunalul UE respinge acțiunile Ryanair și confirmă ajutorul Italiei pentru companiile aeriene afectate de Covid-19

Tribunalul Uniunii Europene a respins două acțiuni Ryanair împotriva deciziilor Comisiei Europene care au aprobat schema Italiei de sprijin pentru companii aeriene afectate de restricțiile Covid-19. Schema prevedea un fond inițial de 130 de milioane de euro, apoi o extindere pentru 2021 cu încă 100 de milioane de euro, destinat unor transportatori cu licență italiană, precum Air Dolomiti, Blue Panorama și Neos.

Tribunalul Uniunii Europene a respins două acțiuni Ryanair împotriva aprobării de către Comisia Europeană a unei scheme italiene de ajutor pentru companiile aeriene afectate de restricțiile impuse în pandemia de Covid-19. Instanța confirmă că sprijinul acordat de Italia transportatorilor cu licență italiană este compatibil cu dreptul Uniunii Europene.

Pe scurt

Italia a creat în 2020 un fond de 130 de milioane de euro pentru compensarea unor companii aeriene afectate de restricțiile Covid-19.

Schema a vizat companii cu licență italiană, printre care Air Dolomiti, Blue Panorama și Neos.

Italia a notificat ulterior extinderea schemei pentru 2021 și creșterea bugetului cu 100 de milioane de euro.

Ryanair a contestat aprobările Comisiei, invocând discriminarea, libertatea de prestare a serviciilor, calculul prejudiciului și riscul de supracompensare.

Tribunalul UE a respins acțiunile și a decis că Ryanair trebuie să suporte costurile de judecată.

Cazul privește sprijinul acordat de Italia companiilor aeriene afectate direct de restricțiile de călătorie și de măsurile de limitare a pandemiei. În octombrie 2020, Italia a notificat Comisia Europeană cu privire la o schemă de subvenții finanțată printr-un fond de 130 de milioane de euro. Ajutorul urmărea compensarea daunelor suferite între 1 martie și 15 iunie 2020.

Comisia a aprobat schema în decembrie 2020, considerând-o compatibilă cu piața internă în temeiul articolului 107 alineatul (2) litera (b) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. Această dispoziție permite ajutoare de stat pentru repararea daunelor provocate de dezastre naturale sau evenimente excepționale.

Schema era destinată companiilor aeriene care îndeplineau mai multe condiții. Acestea trebuiau să aibă certificat de operator aerian, licență italiană, aeronave cu o capacitate mai mare de 19 locuri și să aplice o remunerație minimă pentru angajații a căror bază de origine era în Italia. Comisia a indicat trei companii care îndeplineau condițiile: Air Dolomiti, Blue Panorama și Neos.

Ryanair a contestat aprobarea Comisiei, susținând că schema favoriza companiile cu licență italiană și dezavantaja transportatorii din alte state membre care operau zboruri spre și dinspre Italia. Compania a invocat și libertatea de prestare a serviciilor, libertatea de stabilire și cerința privind remunerația minimă.

Tribunalul a respins argumentul privind discriminarea. Instanța a arătat că diferența de tratament produsă de o schemă de ajutor de stat poate fi permisă atunci când ajutorul repară daune cauzate de un eveniment excepțional și nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului. În acest caz, schema viza companii afectate puternic de restricțiile privind conexiunile spre, dinspre și în interiorul Italiei.

Instanța a reținut că deținerea unei licențe italiene presupune că locul principal de desfășurare a activității se află în Italia, ceea ce permite autorităților italiene să controleze modul în care ajutorul este folosit. Tribunalul a mai constatat că beneficiarii schemei au fost puternic afectați de restricțiile aplicate în perioada vizată, deoarece operau o proporție importantă de zboruri în Italia, spre Italia și dinspre Italia.

Tribunalul a respins și critica privind remunerația minimă. Cerința se aplica angajaților din sectorul aerian a căror bază de origine era în Italia, indiferent de naționalitatea companiei aeriene. Instanța a considerat că această condiție nu producea, prin ea însăși, o diferență de tratament în funcție de naționalitatea transportatorului.

Ryanair a susținut că această cerință putea limita libertatea de prestare a serviciilor. Tribunalul a decis însă că societatea nu a demonstrat cum obligația privind remunerația minimă ar face mai dificilă prestarea serviciilor aeriene între state membre sau cum ar descuraja transportatorii străini să opereze în Italia.

Instanța a subliniat că această cerință se aplică angajaților cu baza de origine în Italia, nu lucrătorilor detașați care lucrează ocazional sau pentru perioade scurte în Italia. În plus, Regulamentul privind serviciile aeriene permite aplicarea legislației sociale naționale furnizorilor de servicii activi pe teritoriul unui stat membru.

Un alt punct contestat a fost calcularea prejudiciului. Ryanair a susținut că Italia nu ar fi trebuit să compenseze întreaga perioadă 1 martie-15 iunie 2020, deoarece restricțiile au fost introduse și ridicate treptat. Tribunalul a respins argumentul și a arătat că începutul lunii martie 2020 a fost marcat de deteriorarea rapidă a condițiilor de călătorie, iar după 3 iunie mai existau încă restricții importante, inclusiv aeroporturi și rute interne închise.

Instanța a notat că restricțiile au afectat semnificativ operațiunile transportatorilor vizați. Potrivit deciziei analizate, Blue Panorama a trebuit să anuleze toate zborurile operate spre și dinspre Italia între 1 și 9 martie 2020, deși în aceeași perioadă din 2019 operase 48 de zboruri. Numărul zborurilor în Italia a scăzut cu 95% în aprilie 2020, cu 97% în mai 2020 și cu 88% între 1 și 15 iunie 2020 față de aceleași perioade din 2019.

Ryanair a contestat și riscul de supracompensare, mai ales în cazul Air Dolomiti, parte a grupului Lufthansa. Tribunalul a decis că, în cazul unei scheme de ajutor, Comisia poate examina caracteristicile generale ale schemei și nu este obligată să analizeze fiecare ajutor individual sau fiecare relație de grup. Instanța a reținut că Italia prevăzuse garanții împotriva supracompensării, inclusiv excluderea daunelor deja compensate din alte surse, interdicția cumulului pentru aceleași costuri și un mecanism de recuperare ex post.

Cazul are și o dimensiune procedurală. Tribunalul anulase în 2023 prima decizie a Comisiei, considerând că motivarea era insuficientă în privința cerinței de remunerație minimă. Curtea de Justiție a anulat însă în 2025 acea hotărâre și a trimis cauza înapoi Tribunalului. Prin hotărârea din 8 iulie 2026, Tribunalul respinge acum acțiunea Ryanair după rejudecare.

În cauza separată privind extinderea schemei pentru 2021, Tribunalul a respins de asemenea acțiunea Ryanair. Italia notificase la 13 octombrie 2023 prelungirea și modificarea măsurii de compensare pentru 2021, cu o creștere a bugetului de 100 de milioane de euro. Comisia a aprobat și această măsură, iar Tribunalul a menținut aprobarea.

Hotărârile confirmă marja statelor membre de a folosi ajutoare de stat pentru compensarea daunelor provocate de evenimente excepționale, cu condiția ca sprijinul să rămână legat de prejudiciul direct, să includă garanții împotriva supracompensării și să respecte dreptul UE. Ryanair poate ataca hotărârea Tribunalului la Curtea de Justiție, numai pe chestiuni de drept, în termenul prevăzut de procedură.

https://2eu.brussels/ro/stiri/tribunalul-ue-respinge-actiunile-ryanair-si-confirma-ajutorul-italiei-pentru-companiile-aeriene-afectate-de-covid-19