Comisia Europeană a trimis României și altor 11 state membre scrisori suplimentare de punere în întârziere pentru aplicarea incorectă a unor norme europene privind performanța și tarifarea serviciilor de navigație aeriană. Executivul european contestă nivelul sau repartizarea anumitor costuri percepute companiilor aeriene și insuficiența unor stimulente financiare pentru furnizorii acestor servicii. Procedura împotriva României, INFR(2024)2095, face parte dintr-o serie de investigații începute în 2024, iar Comisia consideră că problemele nu au fost remediate integral pentru perioada de referință 2025–2029. Cele 12 state au două luni pentru a răspunde înaintea unui posibil aviz motivat.
Pe scurt România și alte 11 state membre au primit la 19 noiembrie scrisori suplimentare de punere în întârziere privind sistemul de performanță și tarifare a navigației aeriene. Dosarul României este INFR(2024)2095. Notificarea completează o procedură existentă și privește probleme pe care Comisia le consideră neremediate integral pentru perioada 2025–2029. Obiecțiile privesc repartizarea costurilor, sumele imputate utilizatorilor spațiului aerian și stimulentele financiare pentru performanță. Comunicatul nu detaliază separat deficiențele sau valorile financiare pentru România. Aprobarea obiectivelor planului românesc prin Decizia (UE) 2025/1049 nu certifică toate calculele tarifelor. Comisia examinează distinct aplicarea normelor detaliate privind costurile și stimulentele. Statele au două luni pentru a răspunde și a remedia problemele. Un răspuns nesatisfăcător poate conduce la un aviz motivat; Comisia nu a anunțat o amendă sau sesizarea CJUE în acest dosar.
Decizia din 19 noiembrie continuă procedurile de constatare a neîndeplinirii obligațiilor pentru aplicarea necorespunzătoare a sistemului de performanță și tarifare din cadrul Cerului unic european, cunoscut drept Single European Sky (SES). România este vizată în dosarul INFR(2024)2095. Alături de aceasta, scrisorile suplimentare au fost adresate Belgiei, Danemarcei, Germaniei, Franței, Croației, Italiei, Luxemburgului, Maltei, Țărilor de Jos, Austriei și Poloniei.
O scrisoare suplimentară de punere în întârziere nu reprezintă deschiderea unui dosar complet nou. Ea permite Comisiei să își completeze sau să își actualizeze obiecțiile formulate într-o procedură existentă și oferă statului o nouă posibilitate de răspuns. În acest caz, executivul european arată că a transmis inițial notificări unui grup de cinci state și ulterior altor 17, pentru probleme identificate în perioada de referință RP3, corespunzătoare anilor 2020–2024. Comisia consideră că zece dintre statele analizate au corectat corespunzător situația pentru noua perioadă RP4, 2025–2029. Cele 12 state care primesc acum notificări suplimentare nu ar fi rezolvat integral preocupările inițiale.
Serviciile de navigație aeriană permit organizarea și desfășurarea traficului în condiții de siguranță. Ele includ controlul traficului pe rută, serviciile de apropiere și controlul aerodromurilor, precum și alte componente necesare gestionării traficului și furnizării informațiilor aeronautice. Aceste servicii sunt prestate de organisme specializate, care trebuie să finanțeze personalul, echipamentele, infrastructura de comunicații și supraveghere, sistemele informatice și alte costuri operaționale.
Companiile aeriene și alți utilizatori ai spațiului aerian achită tarife pentru serviciile primite, potrivit regulilor aplicabile zonelor de tarifare. Legislația europeană urmărește ca aceste tarife să reflecte costurile relevante și să fie calculate după metodologii transparente. Principiul „utilizatorul plătește” nu înseamnă că orice cheltuială a unui furnizor poate fi transferată automat asupra companiilor aeriene. Costurile eligibile, repartizarea lor și mecanismele de ajustare sunt supuse unor reguli și controale. Comisia consideră că aplicarea incorectă a acestor norme poate afecta atât veniturile furnizorilor, cât și cheltuielile suportate de companiile aeriene.
Cadrul european distinge în mod clar serviciile de navigație furnizate pe parcursul zborului de cele legate de apropierea, plecarea și controlul aeronavelor în zona aeroporturilor. Tarifele de rută, denumite en-route charges, sunt legate de utilizarea serviciilor de navigație în spațiul aerian parcurs de aeronavă. Tarifele terminale, sau terminal charges, remunerează serviciile relevante pentru apropiere și controlul aeroportuar, în condițiile prevăzute de legislație.
Unele resurse pot deservi ambele categorii. De exemplu, anumite sisteme informatice, echipamente sau activități administrative pot avea utilizări comune. De aceea, normele europene impun repartizarea costurilor comune într-o manieră proporțională, printr-o metodologie transparentă. Comisia menționează explicit serviciile de control al apropierii, pentru care atribuirea costurilor între activitățile de rută și cele terminale trebuie să fie justificată. O repartizare incorectă poate modifica baza de calcul a tarifelor plătite de utilizatori, chiar dacă serviciile prestate nu se schimbă.
Comunicatul european nu precizează însă ce categorie de costuri ar fi fost repartizată greșit în România și nici nu publică o valoare financiară atribuită individual dosarului românesc.
Sistemul european este reglementat în detaliu de Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/317, care stabilește cadrul de performanță și tarifare al Cerului unic european. Statele membre elaborează planuri de performanță pentru perioade de mai mulți ani. Acestea includ prognoze de trafic, costuri determinate, obiective de eficiență și mecanisme de stimulare.
Pentru fiecare zonă de tarifare se stabilește un tarif unitar, care este apoi utilizat pentru calcularea sumei datorate pentru un anumit zbor. În cazul tarifelor de rută, unitățile de serviciu iau în considerare parametri precum distanța parcursă în zona relevantă și caracteristicile aeronavei, conform metodologiei aplicabile. Suma achitată pentru un zbor nu este, așadar, identică cu tariful unitar publicat pentru țara respectivă.
Regulamentul prevede și ajustări pentru inflație, variațiile traficului și anumite diferențe între costurile prevăzute și cele efectiv înregistrate. De asemenea, există mecanisme prin care unele riscuri financiare sunt împărțite între furnizori și utilizatori, în loc să fie transferate integral unei singure părți. Aplicarea acestor reguli este relevantă atât pentru predictibilitatea costurilor companiilor aeriene, cât și pentru stabilitatea financiară a serviciilor de navigație.
Un alt element contestat de Comisie privește stimulentele financiare incluse în planurile de performanță. Sistemul Cerului unic european nu urmărește numai acoperirea costurilor furnizorilor de servicii, ci și încurajarea unor rezultate măsurabile. Performanța este evaluată în domenii precum siguranța, capacitatea de gestionare a traficului, impactul asupra mediului și eficiența costurilor.
În domeniul capacității, un indicator important este întârzierea medie asociată managementului fluxurilor de trafic aerian, atunci când aceasta este imputabilă serviciilor de navigație. Mecanismele de stimulare pot corela anumite rezultate cu avantaje sau consecințe financiare pentru furnizorii responsabili. Comisia consideră că în grupul de 12 state vizate există stimulente financiare insuficiente sau alte deficiențe în aplicarea regulilor de performanță.
Această constatare nu demonstrează, prin ea însăși, că fiecare furnizor din cele 12 țări a provocat întârzieri excesive sau că nivelul siguranței zborurilor a scăzut. Problema privește cadrul de organizare și aplicare a stimulentelor, iar efectele concrete trebuie stabilite prin datele individuale ale fiecărei zone de tarifare.
În România, furnizorul principal de servicii de navigație aeriană este Administrația Română a Serviciilor de Trafic Aerian — ROMATSA. Instituția asigură servicii de control și management al traficului aerian în spațiul de responsabilitate al României și la aeroporturile pentru care are atribuții. Publicația oficială de informare aeronautică a României, AIP, identifică separat tarifele serviciilor de rută și tarifele terminale.
Pentru începutul anului 2026, documentația AIP indică un tarif unitar global de rută de 50,42 euro pentru zona de tarifare a României. Această sumă reprezintă un parametru de calcul. Ea nu este prețul achitat pentru fiecare zbor și nici un tarif fix aplicat fiecărui pasager. Valoarea efectivă datorată pentru un zbor depinde de unitățile de serviciu calculate potrivit regulilor relevante. Pot interveni și ajustări ale tarifului unitar în condițiile stabilite de sistemul de colectare.
În mai 2025, Comisia Europeană a adoptat Decizia (UE) 2025/1049 privind planul de performanță al României pentru perioada RP4, 2025–2029. Executivul european a constatat că obiectivele incluse în proiectul românesc erau compatibile cu țintele stabilite la nivelul Uniunii pentru siguranță, capacitate, mediu și eficiența costurilor. Decizia identifică obiective concrete pentru ROMATSA și pentru zona românească de tarifare.
Pentru capacitate, indicatorul privind întârzierea medie pe rută atribuită managementului fluxurilor de trafic aerian este de 0,17 minute pe zbor în 2026, urmând să scadă la 0,14 minute în 2027 și la 0,11 minute în 2028 și 2029. Pentru eficiența costurilor, planul include valori ale costului unitar determinat exprimate în prețuri constante din 2022. Aceste valori planificate nu trebuie confundate cu tarifele nominale efectiv facturate companiilor aeriene într-un anumit an.
Decizia din mai 2025 și notificarea de infringement din noiembrie 2026 nu se exclud reciproc. Una privește compatibilitatea țintelor planului cu obiectivele europene; cealaltă privește aplicarea unor reguli detaliate privind costurile, împărțirea riscurilor și stimulentele. Validarea obiectivelor generale nu echivalează cu certificarea tuturor calculelor și procedurilor operaționale.
Datele publicate în monitorizarea europeană a performanței pentru anul 2025 oferă un context suplimentar asupra activității din România. Potrivit raportării analizate de organismul european de evaluare a performanței, în spațiul aerian românesc au fost înregistrate aproximativ 898.000 de mișcări IFR în 2025, cu 9,5% mai multe decât în 2024. Raportul arată că traficul efectiv a depășit previziunile incluse în planul de performanță.
Costurile efective de rută au depășit planul cu 10,6 milioane de euro, respectiv 4,1%, în prețuri constante din 2022. Raportarea națională a invocat reevaluarea obligațiilor pentru pensii, majorări salariale legate de inflație și prime de performanță, precum și creșterea altor costuri operaționale. Separat, raportul consemnează întârzieri în punerea în funcțiune a unor investiții. Obiectivele de capacitate pentru 2025 au fost îndeplinite: întârzierea medie pe rută a fost de 0,06 minute pe zbor, față de ținta de 0,24 minute.
Aceste date pot explica de ce sistemul de ajustare a costurilor și de împărțire a riscurilor este important pentru furnizori și companiile aeriene. Ele nu dovedesc însă, luate separat, că exact aceste diferențe sunt obiectul noii notificări a Comisiei. O depășire a costurilor planificate nu este automat o încălcare a legislației: cadrul european prevede categorii de ajustări permise și proceduri de verificare. Pentru o concluzie juridică trebuie stabilit dacă anumite costuri au fost incluse, repartizate sau recuperate contrar dispozițiilor aplicabile.
Tarifele de navigație aeriană reprezintă un element al cheltuielilor operaționale ale companiilor aeriene. Ele se adaugă altor costuri, precum combustibilul, personalul, aeronavele, serviciile aeroportuare, întreținerea și finanțarea activității. Dacă sistemul de calcul al tarifelor include costuri repartizate necorespunzător sau ajustări care nu respectă regulile europene, cuantumul datorat de utilizatori poate fi afectat. În anumite situații, corectarea unui calcul poate conduce la reducerea unor tarife; în altele, la modificarea distribuirii costurilor între categorii de servicii sau între perioadele de referință.
Totuși, comunicatul Comisiei nu stabilește că toate cele 12 state percep tarife prea ridicate și nici că eventualele corecții vor avea aceeași direcție sau amploare. De asemenea, tarifele de navigație aeriană nu sunt echivalente cu prețul biletelor de avion. Acesta depinde de numeroși factori comerciali, inclusiv cererea, concurența, costurile totale și strategia fiecărei companii. Prin urmare, procedurile de infringement pot avea efecte asupra cheltuielilor operatorilor fără să determine automat o scădere sau creștere măsurabilă a prețurilor plătite de pasageri.
Totuși, existența unui comunicat comun nu înseamnă că fiecare stat a încălcat aceleași articole sau că valoarea eventualelor ajustări financiare este comparabilă. Sistemele naționale diferă în funcție de traficul aerian, zonele de tarifare, organizarea furnizorilor, infrastructura și bazele de cost. Comisia nu a făcut publică, în comunicatul general, o evaluare financiară cumulată a prejudiciului sau a sumelor care ar trebui restituite.
România și celelalte 11 state au la dispoziție două luni pentru a răspunde notificărilor suplimentare și a remedia deficiențele semnalate de Comisie. Data exactă de expirare a termenului trebuie stabilită prin raportare la notificarea formală, nu calculată automat de la publicarea comunicatului. Autoritățile pot prezenta informații privind metodologia de alocare a costurilor, aplicarea ajustărilor, mecanismele de stimulare și măsurile adoptate pentru perioada RP4.
Dacă executivul european consideră că răspunsurile rămân nesatisfăcătoare, poate decide emiterea unor avize motivate. O eventuală sesizare a Curții de Justiție ar putea urma ulterior, în condițiile procedurii de constatare a neîndeplinirii obligațiilor. La 19 noiembrie 2026, Comisia nu a anunțat sesizarea Curții și nici aplicarea unei sancțiuni financiare României în acest dosar.
Pentru evaluarea efectelor concrete, următoarele informații relevante vor fi identificarea exactă a dispozițiilor contestate, poziția autorităților române și a ROMATSA, precum și eventualele ajustări ale bazei de cost și tarifelor.
Ultimele știri
16:28
16:27
16:26
16:24
16:13
Vezi mai multe știri