Un scenariu prezentat de Philip Lane arată cum AI ar putea ridica producția zonei euro cu 3,8% peste nivelul de referință în 2030

Producția zonei euro ar putea fi cu 3,8% peste nivelul de referință în 2030 dacă productivitatea serviciilor IT ar crește cu 30% simultan la nivel mondial, potrivit unei simulări prezentate de Philip Lane, membru al Comitetului executiv al Băncii Centrale Europene. Scenariul, expus pe 30 octombrie la San Francisco, arată și costurile redistribuirii activității, cu o ocupare mai redusă în IT, chiar dacă salariile reale ar crește în mai multe categorii profesionale.

Pe scurt Simularea presupune o creștere globală, neașteptată și aproape permanentă de 30% a productivității serviciilor IT. Producția zonei euro ar fi cu 3,8% peste referință în 2030 și cu 4,1% pe termen lung, fără ca acestea să fie rate anuale sau prognoze ale BCE. Ocuparea în IT ar scădea cu 4,4%, iar salariile reale ar crește cu 4,3%, în condițiile modelului. Personalul administrativ din afara IT ar avea o ocupare cu 0,9% mai mică; alte grupuri ar câștiga salarii reale fără schimbarea ocupării. Rezultatele depind de ipoteze și de adaptarea economiei. Modelul citat este un manuscris în pregătire, nu o evaluare a concedierilor deja produse.

Lane a prezentat exercițiul la un simpozion al Federal Reserve Bank of San Francisco despre inteligența artificială și economie. Calculul explorează cum s-ar propaga un câștig de productivitate concentrat într-un sector către restul economiei. Nu estimează efectul deja produs de AI și nu reprezintă angajamentul BCE asupra unei evoluții viitoare.

Modelul MANKIO presupune o creștere neașteptată și aproape permanentă cu 30% a productivității totale a factorilor în serviciile IT, produsă simultan în toate regiunile reprezentate. Aceasta înseamnă mai multă producție obținută din aceeași combinație de resurse, nu o creștere cu 30% a întregii economii sau a fiecărui lucrător.

În aceste condiții, nivelul producției zonei euro ar fi cu 3,8% mai mare în 2030, la cinci ani după șocul simulat, și cu 4,1% mai mare pe termen lung. Diferențele sunt măsurate față de traseul economiei fără acel șoc. Ele nu sunt rate anuale care pot fi repetate sau însumate de la un an la altul. Creșterea de 5,5% a consumului menționată în discurs privește orizontul de lungă durată, nu anul 2030.

Mecanismul trece prin prețurile serviciilor informatice. În model, prețul lor relativ scade cu aproximativ o treime, iar cererea crește cu 28%. Firmele din alte domenii pot folosi servicii IT mai ieftine, ceea ce le îmbunătățește capacitatea de producție. În sectorul unde productivitatea a crescut, aceeași activitate necesită însă mai puțină muncă.

Pentru serviciile IT, simularea indică o ocupare cu 4,4% sub referință și salarii reale cu 4,3% mai mari. În ocupațiile administrative din afara IT, ocuparea scade cu 0,9%, iar salariile reale cresc cu 3,2%. În cazul managerilor, profesioniștilor și tehnicienilor din alte sectoare, modelul nu arată o schimbare a ocupării, dar indică salarii reale mai mari cu 4,4%.

Lucrătorii manuali și cei din servicii, grupați separat în exercițiu, ar avea salarii reale cu 5,4% mai mari, fără schimbarea ocupării. Rezultatele arată că o tehnologie poate înlocui anumite sarcini și poate completa altele. Creșterea producției agregate nu spune singură cine câștigă și cine suportă ajustarea.

Amploarea efectului depinde de ipotezele modelului. Lane citează lucrarea MANKIO ca manuscris în pregătire. Dimensiunea șocului este pusă în legătură cu un studiu NBER care folosește prețurile acțiunilor pentru a estima așteptările pieței privind productivitatea ingineriei software. Nici acel indicator nu este o măsurare directă a producției suplimentare realizate în toate firmele.

Cercetarea Organizației Internaționale a Muncii despre expunerea ocupațiilor la AI pornește de la sarcinile profesionale și subliniază că expunerea nu înseamnă automat dispariția unui loc de muncă. În practică, investițiile, pregătirea personalului și reorganizarea activității vor influența atât câștigurile de productivitate, cât și adaptarea angajaților. Scenariul prezentat de Lane explică aceste mecanisme, fără să anunțe concedieri sau creșteri salariale deja decise.