Un studiu BIS avertizează că finanțarea centrelor de date AI concentrează riscuri în câteva companii mari

Contractele de leasing și garanțiile oferite de marile companii tehnologice susțin datorii emise prin vehicule separate, ceea ce poate face mai dificilă identificarea expunerilor reale. Analiza publicată la 27 octombrie indică peste 800 de miliarde de dolari în cheltuieli de capital estimate pentru cinci giganți americani în 2026. Efectele observate până acum asupra piețelor obligațiunilor sunt mici și temporare.

Finanțarea centrelor de date pentru inteligență artificială poate concentra riscuri în câteva companii mari într-o măsură mai mare decât sugerează bilanțurile lor, arată un studiu publicat marți, 27 octombrie 2026, de Banca Reglementelor Internaționale (BIS). Contractele de leasing, garanțiile și împrumuturile către vehicule separate leagă între ele companiile tehnologice, investitorii și băncile. Autorii constată însă că efectele observate până acum asupra piețelor obligațiunilor americane au fost mici și de scurtă durată.

Pe scurt

1. Vehiculele care finanțează centre de date se bazează pe contracte și garanții de la un număr mic de companii. Băncile pot fi expuse atât prin împrumuturi către proiecte, cât și prin finanțarea fondurilor care le dețin datoria.

2. Cheltuielile de capital ale Alphabet, Amazon, Meta, Microsoft și Oracle ar urma să depășească 800 de miliarde de dolari în 2026. Nu este un total final al investițiilor AI mondiale. Emisiunile brute de obligațiuni ale celor cinci ajunseseră la 222 de miliarde până la 22 septembrie.

3. Studiul citează surse de piață pentru 75–100 de miliarde de dolari în titluri legate de vehicule din afara bilanțurilor și Moody’s pentru 1.200 de miliarde în angajamente de leasing, dintre care 820 de miliarde pentru contracte încă neîncepute. Sumele nu se adună într-un total al datoriei.

4. Pe 18 ședințe bursiere cu știri despre finanțarea AI, modelul de bază identifică o creștere suplimentară de 1,53 puncte de bază a primei de termen pentru titlurile americane pe zece ani. Efectul s-a inversat în două ședințe; asocierea nu demonstrează cauzalitate.

5. Evaluările europene plasează riscul în context: expunerile directe agregate la creditul privat sunt relativ limitate, dar reevaluările și conexiunile dintre piețe pot transmite pierderi. Așteptările unor bănci privind finanțarea centrelor de date nu reprezintă credite deja acordate.

Analiza „Building AI on credit: structures and spillovers”, semnată de Mathias Drehmann și Egemen Eren, examinează felul în care datoria susține extinderea infrastructurii AI. Autorii se referă la cinci mari furnizori americani de infrastructură cloud, numiți hyperscaleri: Alphabet, Amazon, Meta, Microsoft și Oracle. Cheltuielile lor de capital sunt așteptate să depășească 800 de miliarde de dolari până la sfârșitul lui 2026, echivalentul a aproximativ 2,5% din PIB-ul SUA. Graficul folosește limita superioară a estimărilor comunicate de companii. Indicatorul nu izolează cheltuielile destinate exclusiv AI și nu măsoară toate investițiile mondiale în această tehnologie.

Potrivit studiului, emisiunile brute de obligațiuni ale celor cinci companii ajunseseră la 222 de miliarde de dolari până la 22 septembrie 2026, majoritatea la scadențe lungi. Este un volum de titluri emise în cursul anului, nu stocul întregii datorii și nici valoarea împrumuturilor întregului sector AI. Veniturile și fluxurile de numerar proprii continuă să conteze, însă amploarea investițiilor determină un rol mai mare pentru finanțarea externă.

O parte a finanțării trece prin vehicule cu scop special, separate juridic de companiile care folosesc infrastructura. Vehiculul poate deține centrul de date și emite obligațiuni sau titluri garantate cu active; veniturile sale provin din contracte pentru capacitatea de calcul. Pentru titlurile legate de aceste structuri din afara bilanțurilor, autorii citează surse de piață care indică plasamente de aproximativ 75–100 de miliarde de dolari în cursul anului 2026. Nu este o estimare a pierderilor și nici a întregii datorii a companiilor tehnologice.

Separat, studiul citează Moody’s Ratings pentru angajamente de leasing ale marilor hyperscaleri de circa 1.200 de miliarde de dolari la jumătatea lui 2026. Aproximativ 820 de miliarde se referă la contracte care nu începuseră încă. Aceste obligații viitoare nu sunt identice cu datoria financiară deja înregistrată, iar sumele nu trebuie adunate mecanic la emisiunile de obligațiuni: indicatorii au perimetre și naturi diferite.

Mecanismul poate atrage investitori instituționali deoarece datoria vehiculului este susținută de active, contracte de leasing și, în unele cazuri, garanții de la companii cu ratinguri ridicate. Astfel, firme mai mici sau fără rating pot obține finanțare pe termen lung printr-o structură cu o calitate de credit mai bună decât a lor. Riscul nu dispare: investitorii depind în continuare de plata contractelor și de soliditatea unui număr mic de companii care le susțin.

Legăturile pot fi multiple. Un furnizor de cipuri poate vinde echipamente unei companii, deține o participație la aceasta, cumpăra capacitate de calcul și garanta unele plăți. Dacă beneficiarul întâmpină dificultăți, pierderile se pot transmite pe mai multe căi. Băncile pot finanța direct construcția centrelor și, în același timp, fondurile care investesc în datoria vehiculelor, acumulând expuneri directe și indirecte.

Nici garanțiile nu acoperă neapărat toate pierderile. Clădirea, racordul electric și instalațiile de răcire pot fi reutilizate de alți clienți, în timp ce cipurile pot pierde rapid din valoare odată cu apariția unor generații noi. Dacă un contract nu este reînnoit, vehiculul poate fi nevoit să găsească alt client sau să vândă active într-o piață cu ofertă excedentară. Protecția valorii reziduale este, de regulă, plafonată, explică autorii.

Opacitatea nu înseamnă că obligațiile sunt automat ilegale sau nedeclarate. Studiul arată că leasingurile încă neîncepute sunt prezentate în informațiile financiare, dar nu sunt înregistrate ca datorie, iar garanțiile pot avea valori contabile mici până când plățile devin probabile. Un asigurător care deține atât obligațiunile unui hyperscaler, cât și datoria mai multor vehicule care îi închiriază infrastructură poate depinde de aceeași companie mai mult decât sugerează simpla sa deținere de obligațiuni.

Autorii compară și emisiunile cu scadențe de cel puțin zece ani. În datele disponibile pentru 2026, obligațiunile hyperscalerilor reprezentau aproximativ 24% din emisiunile corporative americane la aceste scadențe și un volum echivalent cu 13% din emisiunile brute ale Trezoreriei SUA la aceleași scadențe, față de circa 3% și 1,5% în 2024. Seriile au date de închidere diferite, din august și septembrie; nu sunt totaluri pentru întregul an și nu compară toate obligațiunile americane indiferent de maturitate.

Pentru efectele asupra pieței, anexa identifică 19 evenimente concentrate în 18 ședințe bursiere din ianuarie–septembrie 2026. Sunt incluse rezultate financiare, emisiuni foarte mari de obligațiuni și anunțuri de finanțare ale furnizorului de cipuri, nu doar lansări de obligațiuni. Modelul de bază, cu 179 de observații zilnice, estimează pentru ședințele respective o creștere suplimentară de 1,53 puncte de bază a primei de termen a titlurilor de stat americane pe zece ani, după ajustarea pentru variația randamentului pe doi ani și zilele comunicatelor de politică monetară ale Rezervei Federale.

Prima de termen este remunerația suplimentară cerută pentru deținerea unei obligațiuni pe termen lung în locul unei succesiuni de plasamente scurte. Creșterea estimată s-a inversat în două ședințe bursiere, iar diferențele de randament pentru obligațiunile corporative din categoria investment grade nu s-au modificat semnificativ statistic. Autorii precizează că asocierea nu demonstrează cauzalitate: unele știri pot fi anticipate sau pot coincide cu alte evoluții. Ei avertizează că o ofertă susținută de datorie pe termen lung ar putea produce efecte mai mari și mai persistente, fără a constata că acest lucru s-a întâmplat deja.

Pentru Europa, relevanța vine din piețele globale și din legăturile dintre bănci, fonduri și asigurători. O analiză a BCE din Financial Stability Review din mai 2026 constată expuneri directe agregate relativ limitate ale instituțiilor financiare din zona euro la creditul privat. Această categorie, luată izolat, este considerată atunci puțin probabil să provoace instabilitate sistemică. Evaluarea privește creditul privat în ansamblu, nu doar finanțarea AI, și evidențiază concentrări la câteva instituții. În scenarii nefavorabile, asigurătorii și fondurile de pensii pot suferi pierderi indirecte mai mari prin reevaluarea altor active.

BCE citează și informații de piață potrivit cărora până la 30% din cele aproximativ 3.000 de miliarde de dolari necesare extinderii centrelor de date AI în următorii ani ar putea proveni din credit privat. Este un scenariu de finanțare, nu o sumă deja contractată sau o prognoză oficială certă. Creditul privat desemnează aici împrumuturi acordate direct companiilor de instituții financiare nebancare, în afara emisiunilor publice obișnuite.

Sondajul BCE privind creditarea bancară, publicat la 27 octombrie și realizat la 159 de bănci între 21 septembrie și 6 octombrie, oferă un context distinct. Mai multe bănci respondente anticipează o creștere treptată și susținută a cererii de credite pentru infrastructură digitală, în special centre de date. Finanțarea actuală și viitoare legată de AI este orientată mai ales către furnizorii de infrastructură, potrivit răspunsurilor. Sunt aprecieri calitative despre creditarea bancară, nu o măsurare a creditelor deja acordate sau a pieței creditului privat.

În evaluarea comună din 23 septembrie 2026, EBA, EIOPA și ESMA descriu sistemul financiar european ca rezilient, dar cer monitorizarea creditului privat, a dependențelor de furnizori externi și a riscurilor tehnologice. Autoritățile subliniază că piața creditului privat rămâne relativ mică în UE, însă creșterea, transparența redusă și legăturile cu restul sistemului financiar pot amplifica șocurile. Aceasta este o evaluare anterioară, distinctă de studiul BIS din octombrie.

Banca Angliei avertizase, în raportul de stabilitate financiară din 7 iulie 2026, asupra creșterii finanțării AI prin obligațiuni, credit privat și structuri complexe. Instituția arăta atunci că existau puține dovezi că această activitate restrânge accesul altor companii sau guverne la finanțare. Considera însă că o creștere suplimentară a datoriei, însoțită de venituri dezamăgitoare, poate afecta condițiile financiare globale.

Buletinul BIS prezintă concluziile autorilor, care nu reprezintă neapărat poziția instituției sau a băncilor centrale membre. Nu este o decizie de supraveghere și nu introduce obligații noi. Mesajul analizei este necesitatea urmăririi expunerilor cumulate și a unor informații mai complete despre contracte și garanții, pentru a evalua cine suportă pierderile dacă investițiile nu produc veniturile așteptate.

https://2eu.brussels/ro/news/investitiile-in-inteligenta-artificiala-depasesc-800-de-miliarde-de-dolari-iar-bis-avertizeaza-asupra-riscurilor-datoriei-din-afara-bilanturilor