Raportul Comisiei: populația UE ar coborî la 414 milioane în 2080, iar populația României de 20–64 de ani s-ar reduce cu 30%

În scenariul de bază pentru 2025–2080, România ar avea 7,8 milioane de persoane de 20–64 de ani, față de 11,1 milioane la începutul perioadei. Ponderea celor de cel puțin 65 de ani ar ajunge la 31%. Rezultatele depind de ipotezele demografice și economice ale raportului.

Populația Uniunii Europene ar scădea de la 452,2 milioane în 2025 la 413,9 milioane în 2080, iar numărul persoanelor de 20–64 de ani din România s-ar reduce cu aproximativ 30%, de la 11,142 la 7,778 milioane. Acestea sunt rezultatele scenariului de bază din volumul de ipoteze și metodologie al Raportului privind îmbătrânirea 2027, publicat de Comisia Europeană la 4 noiembrie. Documentul pregătește evaluarea pe termen lung a cheltuielilor publice, fără să stabilească noi vârste de pensionare sau reduceri ale pensiilor.

Pe scurt

1.În scenariul de bază pentru 2025–2080, populația UE ar scădea cu aproximativ 38,2 milioane. Grupa de 20–64 de ani ar coborî de la 263,1 la 209,4 milioane, cu circa 53,7 milioane mai puține persoane.

2.România ar ajunge de la aproximativ 19 la 15 milioane de locuitori. Populația de 20–64 de ani s-ar reduce cu 3,364 milioane, adică 30,2%; această variație demografică nu reprezintă un număr de concedieri.

3.Persoanele de cel puțin 65 de ani ar reprezenta 32,6% din populația UE, față de 22,1% în 2025. În România, ponderea lor ar crește de la 20,4% la 31%, iar cea a persoanelor de cel puțin 80 de ani de la 4,4% la 12,1%.

4.O rată mai mare a ocupării ar compensa doar parțial scăderea populației de vârstă activă. În România, rata pentru grupa 20–64 de ani ar urca de la 69,1% la 70,3%, dar numărul persoanelor ocupate s-ar reduce de la aproximativ 7,7 la 5,5 milioane.

5.Rezultatele sunt condiționate de ipotezele privind fertilitatea, longevitatea, migrația și piața muncii, inclusiv reformele deja legiferate. Noul bilanț al cheltuielilor pentru pensii, sănătate, îngrijire de lungă durată și educație este prevăzut pentru primăvara lui 2027.

Traiectoria europeană nu începe cu o scădere imediată a populației totale. Raportul proiectează mai întâi un vârf de aproximativ 453,3 milioane de locuitori în 2029, urmat de declin. În 2080, UE ar avea cu circa 38,2 milioane de locuitori mai puțin decât în anul de bază 2025, dar diferențele dintre state rămân importante: zece țări ar avea atunci o populație mai numeroasă decât la începutul perioadei. Îmbătrânirea ar fi însă comună tuturor statelor membre, la fel ca reducerea ponderii grupei de 20–64 de ani. Valorile demografice din raport sunt medii anuale, calculate din proiecțiile Eurostat pentru 1 ianuarie al anului respectiv și al celui următor, nu simple efective la început de an.

Schimbarea structurii pe vârste este mai pronunțată decât scăderea populației totale. La nivelul UE, raportul dintre persoanele de cel puțin 65 de ani și cele de 20–64 de ani ar crește de la 38 la 64,5 pentru fiecare 100 de persoane din a doua grupă. O mare parte a creșterii ar avea loc până în 2050. Indicatorul, numit raport de dependență demografică a vârstnicilor, arată modificarea echilibrului dintre două categorii de vârstă. Nu măsoară direct numărul pensionarilor raportat la contribuabili: nu toate persoanele de 20–64 de ani lucrează și nu toate cele de peste 65 de ani sunt inactive.

În România, populația de 20–64 de ani ar coborî de la 11,142 milioane la 7,778 milioane între 2025 și 2080. Scăderea de circa 30% este calculată din valorile fișei statistice și este mai mare, proporțional, decât reducerea populației totale, de la 19 la 15 milioane. În același interval, ponderea persoanelor de cel puțin 65 de ani ar urca de la 20,4% la 31%, iar cea a persoanelor de cel puțin 80 de ani, de la 4,4% la 12,1%. Raportul demografic dintre grupa de 65 de ani și peste și cea de 20–64 de ani ar crește de la aproximativ 35 la 60 de persoane pentru fiecare 100.

Populația de vârstă activă nu trebuie confundată cu populația ocupată. Prima este delimitată aici exclusiv prin intervalul de vârstă; a doua îi cuprinde pe cei care au un loc de muncă. Raportul proiectează separat participarea pe piața muncii, șomajul și ocuparea. Pentru UE, rata ocupării în grupa de 20–64 de ani ar crește de la 76,4% la 80,2%. În paralel, raportul indică o scădere a numărului persoanelor ocupate din aceeași grupă de la 200,3 la 167,5 milioane. În România, rata ar urca de la 69,1% la 70,3%, în timp ce numărul persoanelor ocupate de 20–64 de ani ar coborî de la aproximativ 7,7 la 5,5 milioane. Aceste rezultate descriu un scenariu de lungă durată, nu un bilanț al concedierilor sau al posturilor desființate.

Creșterea participării la muncă ar compensa doar parțial efectul demografic. Autorii o leagă în special de participarea mai ridicată a femeilor și a persoanelor din grupele de vârstă mai înaintate, precum și de reformele de pensii deja legiferate. Ipoteza „fără schimbări suplimentare de politică” păstrează aceste reforme în calcul, inclusiv efectele lor viitoare; nu înseamnă că toate regulile și comportamentele rămân înghețate la nivelul din 2025. În același timp, raportul nu adoptă noi obligații de pensionare sau de prelungire a activității.

Proiecția demografică se bazează pe EUROPOP2025, setul Eurostat publicat în 2026, și pe ipoteze privind fertilitatea, mortalitatea și migrația. Scenariul presupune o revenire modestă a fertilității, nu continuarea neîntreruptă a scăderii sale: la nivelul UE, indicatorul ar urca de la aproximativ 1,30 la 1,52 copii pe femeie între 2025 și 2080. În România ar crește de la 1,29 la 1,65. Chiar și astfel, ratele ar rămâne în toate statele sub nivelul de circa 2,1 necesar înlocuirii generațiilor în absența migrației. Pentru România, speranța de viață la naștere ar ajunge de la 80,4 la 87,9 ani pentru femei și de la 73 la 82,6 ani pentru bărbați. Acestea sunt ipoteze statistice despre populație, nu durate de viață prezise pentru persoane individuale.

Nici migrația nu este presupusă nulă. Raportul include un sold migratoriu pozitiv pentru UE, care s-ar stabiliza din anii 2030 în jurul a 1,4 milioane de persoane anual, după nivelurile mai ridicate din ultimii ani. Prin urmare, scăderea populației din scenariul de bază are loc în pofida unui aport migratoriu net. Pentru a testa dependența rezultatelor de ipoteze, metodologia examinează și variante cu fertilitate mai redusă, imigrație din afara UE mai mare sau mai mică și longevitate mai ridicată. Aceste variante explorează ce s-ar întâmpla în condiții diferite; nu sunt intervale de probabilitate care garantează încadrarea populației într-un anumit rezultat.

Comparativ cu ipotezele Raportului privind îmbătrânirea 2024, noul scenariu proiectează o populație a UE cu 9,5 milioane mai mică în 2070. Comparația folosește același an, deoarece ediția anterioară se oprea la 2070, nu la 2080. Autorii explică revizuirea prin actualizarea datelor și a ipotezelor: fertilitatea a fost în general mai redusă decât se anticipase, câștigurile de longevitate sunt proiectate într-un ritm mai lent, iar migrația este mai ridicată. Diferența de 9,5 milioane este între două scenarii pentru același viitor, nu o pierdere de populație deja produsă.

Raportul este elaborat de Comisie împreună cu Comitetul pentru politică economică și acoperă statele UE și Norvegia. Ipotezele sale sunt folosite la evaluarea sustenabilității finanțelor publice, în Semestrul european și în analiza planurilor fiscal-structurale. Publicarea acestui prim volum stabilește baza comună pentru calculele următoare, fără să ofere încă noul bilanț complet al cheltuielilor asociate îmbătrânirii. Acesta este prevăzut pentru primăvara lui 2027. Cât de mari vor fi presiunile bugetare depinde și de ocupare, productivitate și regulile sistemelor sociale, nu numai de numărul locuitorilor.

https://2eu.brussels/ro/news/populatia-ue-ar-cobori-la-414-milioane-in-2080-iar-romania-ar-pierde-aproape-o-treime-din-populatia-de-varsta-activa