Consiliul UE autorizează Franța să adere la convenția interamericană pentru protecția țestoaselor marine

Consiliul Uniunii Europene a autorizat luni, 26 octombrie, aderarea Franței la Convenția interamericană pentru protecția și conservarea țestoaselor marine, încheind aprobarea legislativă a actului european. Decizia, susținută de toate cele 27 de state membre, deschide calea unei cooperări regionale mai strânse pentru protejarea acestor specii, inclusiv în apele Guyanei Franceze, unde pescuitul ilegal duce la capturarea accidentală a unui număr mare de țestoase.

Pe scurt Consiliul a adoptat autorizarea Franței cu 27 de voturi pentru, fără voturi împotrivă sau abțineri. Parlamentul European își aprobase poziția la 7 octombrie, cu 658 de voturi pentru, 2 împotrivă și 4 abțineri. Guyana Franceză, regiune ultraperiferică a UE, este una dintre zonele pentru care cooperarea cu statele vecine este importantă. Convenția protejează șase specii de țestoase marine și habitatele lor, inclusiv prin reducerea capturilor accidentale în pescuit. Tratatul interzice capturarea și uciderea intenționate și comerțul intern cu țestoase, ouă, părți și produse provenite din acestea, cu derogări limitate pentru subzistența comunităților tradiționale. Pentru traulerele de creveți vizate, impune dispozitive care permit țestoaselor să iasă din plase, în condițiile și cu excepțiile prevăzute de convenție. Franța va consulta Comisia Europeană și părțile interesate, în special pe cele locale, asupra pozițiilor privind deciziile, măsurile și recomandările convenției. Va informa instituțiile UE despre aderare și va pune raportul anual la dispoziția Parlamentului, Consiliului și Comisiei. Autorizarea UE nu echivalează cu aderarea efectivă. Pentru un stat care aderă, convenția produce efecte din ziua depunerii instrumentului de aderare la guvernul Venezuelei, depozitarul tratatului.

Pentru Franța, participarea la convenție ar oferi un cadru comun de acțiune cu țările din Americi și Caraibe, într-un domeniu în care protecția națională nu poate acoperi întregul traseu al speciilor migratoare. Propunerea Comisiei invocă presiunile exercitate de pescuitul ilegal, nedeclarat și nereglementat și necesitatea cooperării cu vecinii teritoriilor franceze, între care Brazilia, Suriname și Guyana.

Autoritățile franceze ceruseră autorizarea europeană la 4 februarie 2025, iar Comisia și-a prezentat propunerea la 17 noiembrie același an. Parlamentul European a aprobat la 7 octombrie 2026 textul rezultat din acordul dintre instituții, cu 658 de voturi pentru, 2 împotrivă și 4 abțineri. Votul Consiliului din 26 octombrie, la reuniunea miniștrilor agriculturii și pescuitului de la Luxemburg, finalizează aprobarea actului de către cei doi colegiuitori. România a votat pentru.

Franța are nevoie de acest acord deoarece unele dintre măsurile convenției intră în competența exclusivă a Uniunii, care include conservarea resurselor biologice marine în cadrul politicii comune în domeniul pescuitului. Tratatul este deschis statelor din Americi și Caraibe, inclusiv statelor care au teritorii în regiune, nu Uniunii Europene ca organizație. Decizia permite Franței să acționeze în domeniile pentru care este necesară autorizarea UE, fără un transfer general al competențelor europene în materie de pescuit.

Încheiată la Caracas la 1 decembrie 1996 și intrată în vigoare la 2 mai 2001, convenția urmărește protecția, conservarea și refacerea populațiilor de țestoase marine și a habitatelor lor. Cele șase specii vizate sunt țestoasa verde, țestoasa cu cioc de șoim, țestoasa pieloasă, țestoasa de mare comună, țestoasa lui Kemp și țestoasa măslinie. Măsurile acoperă atât mediul marin, cât și zonele de cuibărit, iar obligațiile de conservare privesc și navele autorizate să arboreze pavilionul unei părți atunci când operează în largul mării.

Protecția presupune interzicerea capturării, reținerii sau uciderii intenționate a țestoaselor și a comerțului intern cu acestea, cu ouăle, părțile ori produsele lor, alături de respectarea regulilor internaționale privind comerțul cu specii amenințate. Convenția permite derogări pentru nevoile de subzistență economică ale comunităților tradiționale, cu condiția să nu fie compromis obiectivul de conservare. Statul care le acordă trebuie să stabilească un program de gestionare, cu limite ale capturilor intenționate, și să prezinte informații în raportul anual.

În pescuitul creveților, tratatul cere traulerelor aflate sub jurisdicția părților și care operează în aria convenției să utilizeze dispozitive de excludere a țestoaselor, cunoscute ca TED, corect instalate și funcționale. Acestea permit țestoaselor să iasă din traul, reducând riscul de a rămâne captive. Anexa tehnică prevede excepții în situații determinate, precum anumite plase ridicate manual, absența demonstrată a riscului de interacțiune sau cercetarea științifică aprobată. În funcție de derogare, sunt necesare dovezi științifice, informarea celorlalte părți ori măsuri alternative de protecție.

Pe lângă reducerea capturilor accidentale, statele trebuie să protejeze și, unde este necesar, să refacă habitatele și zonele de cuibărit. Convenția susține cercetarea, schimbul de informații și educația de mediu, cu participarea comunităților implicate în conservare. Pentru specii care traversează apele mai multor țări de-a lungul vieții, coordonarea urmărește să lege măsurile luate în locurile de reproducere de cele aplicate în zonele de hrănire și de migrație.

Actul european stabilește cum va fi coordonată participarea Franței cu instituțiile UE. Parisul va consulta Comisia și părțile interesate relevante, în special pe cele locale, asupra pozițiilor referitoare la deciziile, măsurile și recomandările adoptate în cadrul convenției și va informa periodic Comisia despre adoptarea lor. Parlamentul European poate invita Comisia să îl țină la curent cu aceste evoluții.

Franța va trebui, de asemenea, să informeze Parlamentul, Consiliul și Comisia cu privire la aderare și să le pună la dispoziție raportul anual prevăzut de convenție. Acesta include programele și legislația de conservare, acțiunile întreprinse și rezultatele lor, aplicarea normelor și eventualele derogări. Astfel, instituțiile europene vor putea urmări atât măsurile convenite, cât și modul în care sunt aplicate.

Decizia păstrează distincția juridică dintre regiunile ultraperiferice, precum Guyana Franceză, și țările și teritoriile franceze de peste mări enumerate în anexa II la tratatele UE. Acestea din urmă și apele lor sunt în afara domeniului teritorial al tratatelor pentru aspectele convenției care țin de competența exclusivă a Uniunii. Autorizarea nu aduce atingere drepturilor și obligațiilor Franței care decurg din aderare în privința acelor teritorii.

Dosarul a fost examinat în Parlamentul European în comun de comisiile pentru mediu, climă și siguranță alimentară, ENVI, și pentru pescuit, PECH, cu Pierfrancesco Maran și Mélissa Camara coraportori. Textul convenit a întărit consultarea actorilor locali și informarea instituțiilor europene. Autorizarea rămâne însă distinctă de aderarea internațională: potrivit convenției, aceasta produce efecte pentru statul care aderă la data depunerii instrumentului său de aderare la guvernul Venezuelei.