Comisia cere României măsuri noi împotriva corupției din justiție, în timp ce dosare importante continuă să se închidă prin prescripție

România nu a adoptat măsuri noi pentru investigarea și urmărirea penală a faptelor de corupție comise în interiorul sistemului judiciar, deși dosare importante continuă să fie închise sau condamnări sunt anulate din cauza prescripției. Comisia Europeană cere autorităților să corecteze deficiențele rămase și să asigure că magistrații și celelalte persoane din sistem pot fi anchetate efectiv atunci când există suspiciuni de infracțiuni.

Pe scurt

Comisia constată că România și-a menținut activitatea de urmărire penală în cazurile de corupție mică și la nivel înalt, fără o deteriorare generală față de anul precedent.

Instanțele inferioare au continuat să închidă dosare și să anuleze condamnări, inclusiv în cauze de corupție la nivel înalt, după hotărârile Înaltei Curți de Casație și Justiție referitoare la termenele de prescripție.

Numărul dosarelor restante s-a redus semnificativ, dar această scădere nu înseamnă că toate cauzele au fost soluționate prin stabilirea răspunderii. O parte au încetat deoarece răspunderea penală nu mai putea fi angajată după expirarea termenului legal.

Comisia spune că România nu a luat măsuri suplimentare pentru investigarea și urmărirea penală a infracțiunilor comise în sistemul judiciar, inclusiv a faptelor de corupție.

Recomandarea europeană vizează capacitatea practică a instituțiilor de a ancheta asemenea cazuri, nu numai existența infracțiunilor și a procedurilor în legislație.

Evaluarea Comisiei separă rezultatele generale ale luptei anticorupție de problema mai specifică a infracțiunilor comise în interiorul sistemului judiciar. România și-a menținut bilanțul privind urmărirea penală a cazurilor de corupție mică și la nivel înalt, însă nu a intervenit asupra deficiențelor care pot împiedica investigarea magistraților sau a altor persoane care lucrează în structurile judiciare.

Raportul nu afirmă că activitatea parchetelor anticorupție s-a oprit și nici că toate dosarele importante sunt pierdute. El arată că rezultatele generale au rămas comparabile cu cele din anul anterior, în timp ce o problemă distinctă, semnalată deja de Comisie, nu a primit un răspuns nou din partea autorităților.

Recomandarea privește infracțiunile din sistemul judiciar în sens larg. Acestea pot implica judecători, procurori, personal auxiliar sau alte persoane care își folosesc poziția pentru a primi avantaje, a influența proceduri, a compromite probe ori a interveni nelegal într-un dosar.

Investigarea unor asemenea fapte este mai sensibilă decât un dosar obișnuit de corupție, deoarece persoanele suspectate cunosc procedurile judiciare, pot avea acces la informații confidențiale și lucrează în instituții care trebuie să coopereze cu anchetatorii. Din acest motiv, independența procurorilor, protejarea probelor, evitarea conflictelor de interese și existența unor competențe clare sunt esențiale pentru credibilitatea investigației.

Comisia spune că nu au fost adoptate măsuri pentru rezolvarea deficiențelor rămase și recomandă României să asigure investigarea și urmărirea penală efectivă a infracțiunilor comise în sistemul judiciar, cu o referire expresă la corupție. Documentul nu cere crearea unei anumite secții și nu impune o singură structură instituțională, lăsând autorităților alegerea modelului.

Problema se suprapune cu efectele deciziilor privind prescripția răspunderii penale. Instanțele inferioare au continuat să închidă cauze și să anuleze condamnări după hotărârile Înaltei Curți de Casație și Justiție care au stabilit modul de aplicare a termenelor de prescripție.

Prescripția stabilește perioada în care statul poate trage o persoană la răspundere penală. După expirarea termenului, procesul nu mai poate continua până la o hotărâre asupra vinovăției, chiar dacă cercetarea a durat ani și dosarul se află deja în instanță.

Închiderea prin prescripție nu echivalează cu o achitare bazată pe concluzia că fapta nu a existat sau că inculpatul nu a comis-o. Instanța încetează procesul deoarece timpul în care răspunderea putea fi stabilită a expirat, fără să mai pronunțe în mod necesar o soluție definitivă asupra fondului acuzației.

Raportul arată că efectele au fost resimțite și în cauze de corupție la nivel înalt. Unele condamnări au fost anulate, iar alte dosare au fost închise, ceea ce afectează atât sancționarea persoanelor acuzate, cât și recuperarea prejudiciilor atunci când aceasta depinde de rezultatul procesului penal.

Scăderea semnificativă a numărului de cauze restante trebuie interpretată în acest context. Reducerea stocului poate proveni din soluționarea proceselor prin condamnări sau achitări, dar și din încetarea lor ca urmare a prescripției. Raportul nu oferă în rezumatul publicat o defalcare între aceste categorii.

Întârzierile pot apărea în faza de anchetă, în camera preliminară, în judecata de fond sau în căile de atac. Dosarele complexe presupun analiza unor fluxuri financiare, expertize, interceptări, cooperare internațională și audierea unui număr mare de persoane, iar fiecare etapă consumă din perioada disponibilă înainte de expirarea termenului.

Modificările succesive ale legislației și jurisprudenței privind întreruperea prescripției au adăugat o dificultate suplimentară. Instanțele au fost obligate să stabilească ce reguli se aplică faptelor comise în perioade diferite și care variantă este mai favorabilă persoanei judecate.

Raportul Comisiei nu reanalizează legalitatea hotărârilor instanțelor române și nu cere judecătorilor să ignore regulile privind prescripția. Problema ridicată este dacă sistemul poate investiga și judeca dosarele într-un interval care să permită pronunțarea unei soluții definitive înainte de expirarea termenelor.

Comisia urmărește, în evaluările sale anticorupție, nu numai numărul anchetelor deschise, ci și traseul complet al dosarelor. Un bilanț solid presupune investigații, trimiteri în judecată și hotărâri definitive, inclusiv în cazurile care implică persoane cu funcții importante.

Existența unui număr ridicat de dosare deschise nu compensează situația în care cauzele se închid după ani de proceduri fără o hotărâre asupra acuzațiilor. În același timp, numărul condamnărilor nu poate fi analizat izolat de durata proceselor, calitatea probelor și respectarea drepturilor inculpaților.

România pregătește o nouă strategie națională anticorupție pentru perioada 2026–2030, după finalizarea evaluării strategiei precedente. Raportul nu prezintă în rezumat conținutul noului document și nici măsurile concrete prin care acesta ar urma să trateze corupția din sistemul judiciar.

Au fost adoptate separat reguli privind trecerea funcționarilor între sectorul public și cel privat, precum și un cod de etică pentru Guvern care interzice primirea cadourilor. Aceste măsuri privesc integritatea administrației și prevenirea conflictelor de interese, fără să rezolve direct capacitatea de anchetare a faptelor comise în instanțe sau parchete.

Comisia cere o intervenție orientată spre funcționarea anchetelor. Aceasta poate implica reguli privind competența parchetelor, evitarea conflictelor de interese, accesul la documente, protejarea avertizorilor și resursele procurorilor care gestionează cauze în care sunt implicați magistrați.

Raportul nu stabilește că întregul sistem judiciar românesc este afectat de corupție și nu prezintă o estimare a amplorii fenomenului. Constatarea este mai precisă: recomandarea anterioară nu a primit măsuri noi, iar autoritățile trebuie să asigure că suspiciunile pot fi anchetate și urmărite penal efectiv.

Următoarea evaluare va urmări dacă România a schimbat cadrul instituțional sau procedural și dacă noile măsuri produc rezultate. Comisia va analiza și evoluția dosarelor de corupție, inclusiv capacitatea autorităților de a obține hotărâri definitive înainte ca răspunderea penală să se prescrie.

https://2eu.brussels/ro/news/comisia-cere-romaniei-masuri-noi-impotriva-coruptiei-din-justitie-in-timp-ce-dosare-importante-continua-sa-se-inchida-prin-prescriptie