865 de miliarde EUR în 27 de planuri: disputa privind cine va decide investițiile din viitorul buget UE

Comisia propune ca aproape 540 de programe gestionate separat în prezent să fie reunite, în principal, în câte un Plan național și regional de parteneriat pentru fiecare stat membru. Raffaele Fitto spune că autoritățile regionale și locale trebuie implicate în toate etapele, în timp ce Comitetul European al Regiunilor avertizează că noua arhitectură poate concentra decizia la nivelul guvernelor naționale.

Propunerea pentru bugetul UE din 2028-2034 schimbă nu numai sumele disponibile regiunilor, ci și modul în care vor fi luate deciziile asupra investițiilor. Comisia Europeană vrea să treacă de la aproape 540 de programe la 27 de Planuri naționale și regionale de parteneriat, câte unul pentru fiecare stat membru, plus un plan separat pentru cooperarea teritorială Interreg. Autoritățile regionale și locale ar trebui implicate în elaborare și implementare, dar planul este pregătit și depus formal de guvernul fiecărui stat, iar Comitetul European al Regiunilor cere garanții mai puternice pentru ca participarea teritorială să însemne putere efectivă de decizie.

Pe scurt

1.Comisia propune aproximativ 865 de miliarde EUR pentru Planurile naționale și regionale de parteneriat din bugetul 2028-2034.

2.Fiecare stat membru ar pregăti și transmite Comisiei un singur plan care reunește investiții și reforme finanțate astăzi prin mai multe instrumente, inclusiv coeziune, agricultură, politici sociale și migrație.

3.Propunerea obligă statele să implice autoritățile regionale și locale prin principiul parteneriatului și al guvernanței pe mai multe niveluri, dar capitolele regionale și teritoriale apar în text „acolo unde este relevant”.

4.După evaluarea Comisiei, fiecare plan ar urma să fie aprobat printr-o decizie de punere în aplicare a Consiliului. Parlamentul European participă la adoptarea cadrului legislativ general, nu la aprobarea individuală a fiecărui plan.

5.Comitetul European al Regiunilor avertizează că prioritățile regionale pot ajunge să concureze între ele în interiorul pachetelor naționale și cere implicarea deplină a autorităților locale și regionale în pregătirea, implementarea și evaluarea planurilor.

Schimbarea propusă de Comisie este una structurală. În locul unui număr mare de programe cu reguli și procese separate, fiecare stat ar avea un Plan național și regional de parteneriat care reunește reforme, investiții și alte intervenții într-un singur cadru. Comisia estimează că această arhitectură ar reduce costurile administrative, ar simplifica accesul la finanțare și ar permite realocarea mai rapidă a resurselor atunci când apar noi priorități sau crize.

Planurile ar reprezenta una dintre cele mai mari componente ale viitorului buget european. Propunerea Comisiei indică aproximativ 865 de miliarde EUR pentru această arhitectură. Circa 450 de miliarde EUR ar fi disponibile pentru coeziunea economică, socială și teritorială, iar cel puțin 218 miliarde ar fi rezervate regiunilor mai puțin dezvoltate. Alte componente includ sprijinul pentru agricultură și pescuit, politicile sociale, migrația, frontierele și securitatea.

Simplificarea ridică însă întrebarea cine stabilește prioritățile în interiorul fiecărui pachet național. Textul legislativ propus spune că fiecare stat membru pregătește și depune planul la Comisie. Planul trebuie realizat în parteneriat cu autoritățile regionale și locale, partenerii economici și sociali, organizațiile societății civile și, unde este cazul, mediul academic.

Principiul nu se limitează la consultare formală. Propunerea cere guvernanță pe mai multe niveluri și o abordare de jos în sus. Autoritățile regionale, locale, urbane și rurale trebuie reprezentate în structurile de parteneriat, iar actorii relevanți trebuie implicați în pregătirea planului, implementarea și evaluarea capitolelor și în comitetele de monitorizare.

Raffaele Fitto, vicepreședintele executiv al Comisiei pentru coeziune și reforme, a apărat această arhitectură la deschiderea Săptămânii europene a regiunilor și orașelor. El a susținut că parteneriatul este o cerință în fiecare etapă și că autoritățile regionale și locale trebuie să aibă un rol în proiectarea, administrarea și implementarea planurilor, inclusiv la nivelul capitolelor care le privesc.

Există însă o diferență între acest principiu și distribuția formală a competențelor. Statul membru rămâne cel care redactează și depune planul. Propunerea prevede capitole naționale și sectoriale, iar capitolele regionale și teritoriale sunt incluse „acolo unde este relevant”. După depunere, Comisia evaluează documentul și, în cazul unei evaluări pozitive, propune Consiliului adoptarea unei decizii de punere în aplicare.

Această structură explică preocupările autorităților teritoriale. Comitetul European al Regiunilor cere ca implicarea regiunilor să nu depindă exclusiv de modul în care fiecare guvern național organizează procesul. În poziția adoptată în mai, Comitetul a propus modificarea textului astfel încât autoritățile regionale și locale să fie implicate pe deplin în pregătirea, implementarea și evaluarea planului.

Kata Tüttő, președinta Comitetului European al Regiunilor, a avertizat la 12 octombrie că noul sistem poate crea concurență între priorități în interiorul acelorași pachete naționale. Investițiile pentru coeziune ar putea concura cu agricultura, securitatea, migrația, energia, adaptarea climatică sau alte obiective pentru resursele disponibile. În paralel, regiunile ar putea concura între ele pentru investiții publice și private.

O altă temere privește concentrarea geografică a investițiilor pentru competitivitate. Tüttő susține că orientarea unor instrumente către proiectele considerate cele mai competitive poate favoriza zonele deja puternice economic, în timp ce regiunile cu infrastructură, competențe sau capacitate de investiție mai slabe riscă să piardă teren. Comitetul Regiunilor consideră, din acest motiv, că politica de coeziune trebuie să rămână un instrument teritorial distinct și nu numai o componentă a unei competiții generale pentru finanțare.

Comisia formulează argumentul invers. În arhitectura sa, combinarea fondurilor permite adaptarea planurilor la nevoile specifice ale fiecărui stat și ale fiecărei regiuni. Propunerea păstrează sume minime pentru regiunile mai puțin dezvoltate și obligă statele să explice împărțirea responsabilităților între autoritățile naționale, regionale și locale pentru programare, implementare, gestionare financiară, monitorizare și evaluare.

Modul de plată ar urma și el să se schimbe. Comisia propune ca transferurile către state să fie legate mai mult de atingerea unor rezultate, etape și condiții convenite decât de rambursarea fiecărei cheltuieli eligibile. Această abordare este prezentată ca o modalitate de a accelera implementarea, dar crește importanța negocierii inițiale privind obiectivele, indicatorii și responsabilitățile înscrise în fiecare plan.

Pentru regiuni, miza este astfel mai largă decât nivelul total al bugetului de coeziune. Contează cine stabilește proiectele prioritare, cine poate cere modificarea planului, ce resurse sunt garantate teritorial și câtă autonomie păstrează autoritățile de management regionale după ce diferitele politici sunt reunite într-o singură arhitectură națională.

Propunerea nu este încă legislație definitivă. Parlamentul European și Consiliul negociază regulamentele care vor stabili arhitectura bugetului 2028-2034. Disputa privind rolul regiunilor se poartă, prin urmare, înainte ca modelul să fie stabilit definitiv. Dacă sistemul propus intră în vigoare, primele planuri vor trebui pregătite înaintea începerii noului cadru financiar la 1 ianuarie 2028.

https://2eu.brussels/ro/news/865-de-miliarde-eur-in-27-de-planuri-disputa-privind-cine-va-decide-investitiile-din-viitorul-buget-ue