Carnegie Europe spune că noua Strategie europeană de securitate trebuie să clarifice rolul Uniunii Europene în lume

Uniunea Europeană pregătește o nouă Strategie europeană de securitate într-un context marcat de războiul Rusiei împotriva Ucrainei, presiunea economică și tehnologică a Chinei și transformarea Statelor Unite într-un partener mai imprevizibil. Într-o analiză Carnegie Europe, Pierre Vimont susține că documentul nu ar trebui să fie doar un exercițiu instituțional, ci o clarificare a identității strategice europene, a ambițiilor Uniunii și a partenerilor cu care vrea să refacă ordinea internațională bazată pe reguli.

Uniunea Europeană riscă să fie marginalizată dacă noua Strategie europeană de securitate nu clarifică ce reprezintă Europa, ce vrea să devină și cu ce parteneri vrea să acționeze, susține Pierre Vimont într-o analiză Carnegie Europe. Fostul diplomat francez și senior fellow la Carnegie Europe afirmă că viitorul document trebuie să depășească logica gestionării crizelor și să reconstruiască încrederea în capacitatea politică a Uniunii de a acționa ca actor internațional.

Pe scurt

Comisia Europeană pregătește o nouă Strategie europeană de securitate, cu obiectivul de a o prezenta în jurul discursului privind Starea Uniunii din septembrie.

Carnegie Europe susține că noul document trebuie să răspundă schimbărilor provocate de războiul Rusiei în Ucraina, ascensiunea Chinei și transformarea relației transatlantice.

Analiza avertizează că strategia riscă să provoace tensiuni între Comisie și statele membre, mai ales în apărare și finanțarea externă.

Pierre Vimont susține că Uniunea Europeană trebuie să decidă dacă rămâne concentrată pe gestionarea crizelor sau își asumă un rol de lider într-o alianță a țărilor care vor reformarea ordinii multilaterale.

Textul leagă credibilitatea strategiei de capacitatea UE de a inspira încredere în interiorul Uniunii, în țările candidate și în partenerii externi.

Analiza pornește de la decizia Comisiei Europene de a redacta o nouă Strategie europeană de securitate la doar câțiva ani după Busola Strategică a Uniunii. Vimont notează că un asemenea calendar poate părea surprinzător, dar arată că mediul strategic al Europei s-a schimbat profund prin războiul Rusiei împotriva Ucrainei, creșterea dominației economice a Chinei și evoluția Statelor Unite din aliat de încredere în partener imprevizibil și uneori coercitiv.

În această nouă ordine internațională, scrie Vimont, puterea dură a revenit în centrul politicii globale. Consecința este că securitatea nu mai privește doar domeniul militar, ci influențează politica industrială, energia, tehnologiile digitale, materiile prime critice și dependențele economice care pot fi folosite în scop politic.

Carnegie Europe prezintă viitoarea strategie ca pe un test al identității europene. Vimont susține că Uniunea trebuie să decidă dacă adoptă o abordare defensivă și orientată spre interior sau dacă încearcă să conducă o alianță de state care doresc reformarea ordinii multilaterale. În aceeași logică, UE trebuie să aleagă între administrarea crizelor existente și formularea unei viziuni pe termen lung privind viitoarea ordine de securitate a continentului.

Analiza avertizează că procesul nu este lipsit de tensiuni interne. Unele state membre se tem că noua strategie ar putea fi folosită de Comisie pentru a-și extinde atribuțiile în domenii sensibile, mai ales în apărare, achiziții comune și cooperarea între industriile de apărare. Vimont leagă aceste rezerve și de negocierile bugetare multianuale, unde apărarea, competitivitatea, agricultura și cheltuielile sociale concurează pentru resurse.

Relația cu Statele Unite este o altă problemă centrală. Analiza întreabă dacă Uniunea Europeană poate trage concluzii ferme din schimbările încă în desfășurare în relația transatlantică, în condițiile în care multe state membre evită să antagonizeze administrația americană și preferă să câștige timp în speranța revenirii la o relație mai previzibilă.

Vimont susține că strategiile credibile trebuie să lege obiectivele, mijloacele și metodele de acțiune. În trecut, strategiile europene au evitat adesea o descriere directă a amenințărilor, de teamă să numească adversari sau să clarifice natura riscurilor cu care se confruntă Europa. Noua strategie ar trebui să evite această ambiguitate.

Lista provocărilor este amplă. În plan geostrategic, analiza menționează întărirea apărării europene împotriva Rusiei, gestionarea tranziției dificile cu Statele Unite și răspunsul la ascensiunea economică, politică și militară a Chinei. În planul influenței externe, textul include extinderea UE, relația cu țările din Sudul Global, inteligența artificială, schimbările climatice, migrația și democrația.

Carnegie Europe avertizează că partenerii externi așteaptă de la Uniunea Europeană o viziune mai credibilă și mai ambițioasă. Vimont notează că Bruxellesul riscă să fie împins treptat pe margine, după ce a fost absent sau insuficient vizibil în negocierile legate de Ucraina și în criza din Orientul Mijlociu.

Analiza susține că noua strategie trebuie să transmită un mesaj politic clar despre ceea ce Europa intenționează să facă într-un moment în care mulți parteneri și-au pierdut încrederea în capacitatea ei de acțiune. Obiectivul nu este doar redactarea unui nou document strategic, ci refacerea încrederii în leadershipul european.

Potrivit lui Vimont, această încredere trebuie reconstruită pe mai multe niveluri: între statele membre, în relația cu țările candidate din Balcani și Europa de Est și în raport cu partenerii care caută legături mai puternice cu Uniunea Europeană. Dacă reușește acest lucru, noua strategie ar putea transforma Europa într-un actor internațional mai convingător și ar putea reaprinde ideea de leadership european.

https://2eu.brussels/ro/stiri/carnegie-europe-spune-ca-noua-strategie-europeana-de-securitate-trebuie-sa-clarifice-rolul-uniunii-europene-in-lume