„M-am imunizat altfel...”

Vaccinarea a fost în ultimii ani, sociologic, un fenomen mult mai interesant decât ne-am fi dorit. În ianuarie-februarie 2019, INSCOP a derulat, în parteneriat cu Universitatea din București și Societatea Națională de Medicina Familiei, un sondaj mare, național, tocmai despre vaccinare. Tema era una puternică în 2018-2019 – un curent anti-vaccinist începuse să circule și la noi (deși mai puțin decât în alte țări europene), “powered by” rețelele de socializare. De atunci, noi am făcut mai multe sondaje pe această problemă, inclusiv în perioada pandemiei (cum altfel?), dar încep de la studiul din 2019 pentru că a fost realizat cu exact un an înainte de pandemie.

Ca să fim bine înțeleși, problema nu este că oamenii au întrebări despre vaccin și vaccinare, sau temeri, sau atitudini ezitante. Problema este că ezitarea în fața vaccinării/ refuzul vaccinării au fost construite, ușor-ușor, înainte de pandemie și apoi, mai accelerat în timpul acesteia (pe fondul temerii față de vaccinurile anti-covid), prin propagarea, nu a unor mituri, ci a unor aberații și conspirativisme absolut penibile, amestecate cu frânturi de discuții despre riscurile reale implicate. Iar inconsistența acestui melanj de așa-zise argumente a sfârșit prin a convinge lumea, mai degrabă decât prin a fi suspectă.

Desigur, dacă vorbim din punct de vedere psihosociologic despre ezitare/refuz în contextul vaccinării,

vorbim despre câteva pachete de atitudini stratificate calitativ în funcție de obiectul discuției:

Vaccinare vs. vaccinare obligatorie;

Vaccinarea pentru așa-numitele boli ale copilăriei vs. tipuri de vaccinare care privesc adulții;

Vaccinarea înainte de covid vs. vaccinarea în contextul pandemiei de covid 19;

Acceptarea schemelor vechi de vaccinare, dar reticența față de noi vaccinuri sau față de noi tehnologii ale vaccinului și vaccinării.

Ultima dintre cele patru teme este o consecință directă a celei de deasupra ei. Una dintre credințele multor specialiști a fost aceea că, după primul an de restricții cauzate de pandemia de covid, apariția vaccinului în decembrie 2020 va fi extrem de bine primită de public, tocmai pentru că urma să ajute la relaxarea interdicțiilor și revenirea la o viață normală. Iar, pe termen lung, acceptarea în general a vaccinării ar fi beneficiat de acest context salvator și oamenii ar fi asociat vaccinarea cu el. S-a întâmplat exact invers, nu din cauza vreunui dezastru medical, ci tocmai pentru că vaccinul a pierdut războiul de comunicare cu tabăra opusă. Ezitarea a început să afecteze zone ale vaccinării pe care nimeni nu le contesta anterior. Motivele sunt discutate în sute și mii de studii sociologice publicate în revistele de specialitate în ultimii cinci ani. Fenomenul a fost literalmente întors pe toate părțile și poate că nu ar strica o sinteză a cunoașterii astfel acumulate. Există chiar date care ne explică și cum preferințele politice surprinzătoare ale publicului european din ultimii ani au fost forjate în pandemie. Pandemia nu a fost doar un fenomen medical, ci mai ales unul social, iar socialul acesta umblă întotdeauna împreună cu surorile lui, economia și politica...

Pe 22 ianuarie 2026, INSCOP a lansat un studiu complex, în parteneriat cu Societatea Română pentru Strategii de Vaccinare și Promovare a Sănătății (detalii despre studiu, parteneriat și date găsiți aici: Inscop vaccinare gripa ). Cum se vede, studiul privește atitudinea părinților și bunicilor privind vaccinarea antigripală a copiilor. Vaccinarea antigripală a avut întotdeauna un statut deosebit: dacă printre cele mai cunoscute (de către public) vaccinuri sunt de obicei cele adresate copiilor, vaccinul antigripal era, înainte de 2020-2021, singurul vaccin arhicunoscut adresat și adulților. Mai este o curiozitate statistică extrasă din sondajele privind vaccinarea și legată de acest tip particular de vaccin: el apărea mereu ca vaccinul cu care lumea era în cea mai mare măsură de acord, dar doar aprox. 20% dintre respondenți îl făceau de fapt. Neproblematic, dar ignorat.

Deci tema vaccinării antigripale a copiilor e mai mult decât relevantă, mai ales în era post-covid, când statutul vaccinării suportă provocări pe care nu le avea înainte de 2020. Noutatea metodologică a studiului lansat pe 22 ianuarie constă în faptul că este realizat pe un eșantion reprezentativ de părinți/bunici.

Pe scurt, puțin peste o treime din populație spune că a avut copiii/nepoții bolnavi de gripă în ultimul an. Cam 20% consideră gripa sezonieră foarte periculoasă pentru copii, iar trei sferturi dintre respondenți cred că vaccinarea poate preveni cu succes gripa. Ultima cifră este destul de îmbucurătoare, având în vedere scăderea în popularitate a vaccinului de după pandemie, dar să nu uităm că vorbim totuși despre un eșantion de persoane care au copii în grijă. La fel, 80% au o părere bună – dintre care cam 40% foarte bună – despre vaccinarea antigripală a copiilor.

23% dintre membrii eșantionului declară că sunt vaccinați antigripal (ce vă ziceam mai sus?). 76% spun că vaccinarea antigripală a copiilor protejează și persoanele vulnerabile din familie (copiii de vârstă școlară fiind mai expuși la gripă decât alte categorii de populație), iar 75-76% ar fi de acord cu vaccinarea antigripală în școli.

Sondajul are și o secțiune cu afirmații în privința cărora li s-a cerut respondenților să își exprime acordul, pe o scală, respectivul pachet de afirmații căutând să cartografieze percepția utilității vaccinării antigripale, dar și percepția riscurilor asociate cu aceasta. Unul dintre acești indicatori este deosebit de relevant, 47,4% dintre subiecți fiind de acord cu ideea că un copil sănătos nu are nevoie de vaccin antigripal. Pur și simplu, oamenii cred că imunitatea, să îi zicem naturală, este o cale alternativă față de vaccinare, ceea ce demonstrează o înțelegere greșită și a imunității și a vaccinării. Poate aici este un punct de plecare pentru a fonda o campanie de recâștigare a publicului pentru ideea vaccinării, public pierdut cu campanii făcute de la birou, dar insuficient de dotate cu o descriere sociologică a reticenței la vaccinare.

Cumva comic, îmi aduce aminte de o variantă de răspuns din sondajul menționat la începutul articolului (cel din 2019), în care, întrebați de ce nu s-au vaccinat antigripal, nu puțini oameni au ales varianta „m-am imunizat altfel”. Ghiciți voi cu ce...