O lume nebună, nebună, nebună…

Au fost multe momente memorabile anul acesta la Davos. Atât de multe încât ar putea încăpea în viitoarele cărți de istorie. Donald Trump a fost egal cu el însuși. Deja din partea președintelui american te poți aștepta la orice și de aceea orice ar spune și ar face nu mai surprinde. Nici măcar gesturile grosolane, precum publicarea unor mailuri de la diverși oameni politici ai lumii, nu mai miră și nici nu mai stârnesc indignare publică sau vreo replică.

Surprizele au venit de la europeni. Ursula von der Leyen, președinta Comisiei Europene, a spus că lumea s-a schimbat și ca atare Europa trebuie să se schimbe odată cu ea, iar Emmanuel Macron a fost tranșant definind noua lume: „se trece la o lume fără lege, în care legea nu mai este cea pe care o cunoșteam, ci devine a celui puternic”, iar cancelarul german Friedrich Merz a spus că „o lume în care contează doar puterea este periculoasă” făcând, în același timp, apel la simplificarea reglementărilor europene și la păstrarea parteneriatului transatlantic.

Pe ansamblu, Davos a arătat că europenii s-au săturat de ifosele lui Trump. Cel puțin în discursul public răceala este vizibilă. Cu siguranță, pentru liderii europeni este dezagreabil ca Trump să le facă morală și să le tot vorbească despre drumul greșit pe care se află Europa.

Un alt exemplu este, președinta Băncii Centrale Europene, Christine Lagarde, care a plecat pur și simplu de la un dineu privat de la Davos după ce l-a auzit pe Howard Lutnick, secretarul american al comerțului, cum vorbește despre Europa.

Ceea ce a început anul trecut la München, atunci când organizatorul conferinței a spus în discursul său de încheiere a conferinței, cu ochii în lacrimi, că Europa și America nu mai au aceleași valori. se desăvârșește anul acesta la Davos. Diferența de viziuni a fost chiar proclamată în cuvinte. S-a trecut de la „nu mai avem aceleași valori”, la „lumea s-a schimbat”, „suntem într-o lume nouă, diferită, la care Europa trebuie să se adapteze”.

De departe, însă, cel mai convingător și inspirat în a descrie situația în care se află lumea a fost Mike Carney. Economistul, fost guvernator al Băncii Canadei, apoi guvernator al Băncii Angliei și acum prim-ministru al Canadei, a fost aplaudat în picioare la Davos și lăudat pentru analiza sa. În esență, Carney a spus că ordinea bazată pe reguli se estompează, că statele puternice pot face ce vor, iar cei slabi trebui să suporte ce li se impune. Cu toate acestea, puterile medii nu sunt lipsite de putere și nu au altceva de făcut decât să se alieze. Va trebui să vedem dacă se și întâmplă ceva în acest sens. Dar, premierul canadian a mai spus ceva și anume că a încheiat noi parteneriate cu China și Qatar și a semnat 12 acorduri comerciale pe patru continente în șase luni.

Imediat după plecarea de la Davos au început bătăile de cap pentru Mark Carney. Președintele american a declarat că va impune taxe vamale de 100% pentru Canada, dacă premierul va semna un acord cu China. Mai mult, secretarul Trezoreriei americane, Scott Bessent, într-un interviu acordat la Davos unui post de televiziune american, a încurajat mișcarea secesionistă din Alberta (Canada) adăugând că provincia canadiană, cu vastele rezerve de petrol poate fi un partener natural al SUA să devină un stat al SUA. Obsesia americană pentru Groenlanda nu este singulară și, în același timp, nu doar Donald Trump vorbește despre expansiune teritorială și absorbție de teritorii, ci și alți oficiali americani. S-a spus despre Trump că are un stil de negociere desprins din zona de afaceri. În ceea ce privește Europa, și chiar Canada, modelul pare a fi totuși bazat pe ideea veche care spune „divide et impera”.

De altfel, revista britanică „The Economist” titra zilele acestea: „Mark Carney înțelege noua lume, dar va putea să îi supraviețuiască?” Din punct de vedere politic, bineînțeles. Donald Trump dă senzația că privește statele ca pe niște ciorapi, frumos împachetați, în sertare separate. Primul sertar are multe perechi de mărime mică, L, al doilea este cu mărimi XL, iar al treilea sertar are doar câteva perechi XXL. Trump poate deschide sertarul și poate lua când are nevoie o pereche de ciorapi L sau XL. Cam așa arată lumea astăzi.

Analiza liderilor occidentali este corectă. Lumea s-a schimbat și ceva nou se naște. Problema este în ce măsură liderii occidentali vor putea trece de la o analiză lucidă la soluții concrete. Ursula von der Leyen a oferit posibile soluții chiar în discursul de la Davos și anume a vorbit despre o întărire a unității europene, despre o consolidare a pieței comune dând chiar exemplul aplicării unei legislații europene care să permită înființarea unei firme oriunde în Uniunea Europeană, cu aceleași reguli de capital și prin mijloace online.

Ideea este bună, doar că Uniunea Europeană nu pare a traversa cel mai sincron moment al său. Dimpotrivă, recent, votul prin care Parlamentul European a cerut Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) să verifice conformitatea acordului UE-Mercosur cu tratatele europene, echivalează cu un vot împotriva Comisiei Europene, ceea ce arată multă tensiune politică la nivel european.

Este un cadru puțin favorabil unității europene. Este destul de clar (o spune strategia de apărare americană) că SUA își mută centrul de interes din Europa în emisfera vestică, America și Asia. Ar fi putut face acest lucru printr-o înțelegere coerentă și graduală cu vechii aliați, europenii. Deocamdată, însă, lucrurile arată precum un adevărat haos și nasc întrebări precum: „cum va arăta colaborarea UE-SUA?” sau „cum va mai funcționa NATO?”

Cel mai ciudat este că peste Ocean opoziția politică la Donald Trump pare anesteziată. Abia după ce trupele Serviciului de Imigrări, ICE, au împușcat doi oameni în Minneapolis, democrații au anunțat că vor bloca un proiect de lege privind cheltuielile guvernamentale.

Tot la Davos, singurul gest de frondă al unui american a venit de la guvernatorul democrat al Californiei care a venit cu genunchiere pentru liderii care „se vând” lui Trump.

Este tot mai clar că Trump nu este singur. Așa după cum analizează Iulian Fota, expert în securitate internațională, în podcastul NewMoney, există o mișcare MAGA care susține ideile și acțiunile președintelui american. În funcție de aderența ideilor MAGA în rândul cetățenilor cât și în sfera politică vom putea știi dacă America după Trump se va schimba sau își va păstra coordonatele actuale. Deocamdată, lucrurile se schimbă de la sine. De exemplu, în Franța, conform unui recent sondaj Ifop, americanii au devenit din amici inamici pentru 42% din francezi (în aprilie 2025, erau doar 30%), iar mai mult de jumătate (51%) dintre francezi cred că SUA ar putea deveni o amenințare militară pentru Franța.

Ce face România? Încearcă să reziste la tot felul de „cântece de sirenă”. De exemplu, un sondaj bizar realizat de Avangarde (Marius Pieleanu) arată că 44% dintre respondenți și-ar dori ca țara noastră să adere la Consiliul pentru Pace, o instituție neclară inițiată de Donald Trump. Dacă nu cumva este o eroare majoră a sondajului, politicienii români nu ar trebui să asculte, de data aceasta, opinia cetățenilor. România trebuie să fie alături de Uniunea Europeană și pe acest subiect, indiferent dacă SUA sunt un partener strategic în materie de apărare.

De fapt, întrebarea sondajului ar fi trebuit să fie în felul următor: „doriți ca România să facă parte din Cosiliul pentru Pace, să plătească un miliard de dolari și pentru aceasta să crească TVA de la 21% la 22%?” Ar fi fost interesante răspunsurile.

La fel cum interesantă a fost și poziția lui Sorin Grindeanu, președintele PSD, care a recomandat ca România să facă parte din Consiliul pentru Pace și să și plătească un miliard de dolari pentru o organizație cu scopuri neclare. Acum, pentru Grindeanu, nu mai contează pensiile bunicilor noștri, salariile dascălilor sau alocațiile copiilor.

Au fost multe titluri pe care aș fi vrut să le dau acestui material. S-ar fi potrivit „Noua lume nouă” sau „Șocul viitorului” sau „Davos, un nou început”. Toate ar fi fost valabile, pentru că sugerează schimbarea pe care o vedem. Ceea ce nu știm, însă, este cum va arăta noua lume. Vor fi capabile puterile medii (cum le numește Mark Carney) să se alieze? Va reuși Uniunea Europeană să rămână unită? Sunt întrebări la care nu avem răspunsuri.