Marele proces de intenție geopolitic. Țintă: președintele Nicușor Dan

A-i face cuiva un proces de intenție înseamnă a-l acuza de intenții reprobabile pe care nu ai cum să le dovedești. Îi atribui gânduri, planuri, agende ascunse – fără probe. Doar pentru că îți confirmă propriile temeri sau propriile antipatii.

Exact asta se întâmplă acum.

Vizita președintelui în SUA la Consiliul pentru Pace a fost transformată, peste noapte, într-o „dovadă” a abandonării alianțelor europene. Fără argumente serioase. Fără fapte concrete. Doar prin extrapolare ideologică și reflex partizan.

Este o demonstrație limpede a felului în care preferințele politice pot anula luciditatea.

În vremuri de război, criteriul central nu este confortul ideologic. Este securitatea națională. România se află la granița unui conflict major. În acest context, obligația președintelui este simplă și ne-negociabilă: să consolideze toate garanțiile de securitate disponibile. Chiar și atunci când asta presupune dialoguri sau gesturi care nu plac tuturor.

România are un parteneriat strategic solid cu Statele Unite. Găzduiește facilități militare americane strategice. Mii de companii americane operează aici. Acestea nu sunt simboluri ideologice, ci realități strategice și economice. A menține o relație funcțională cu Washingtonul nu este o opțiune sentimentală, ci o necesitate pragmatică.

Înseamnă asta abandonarea Uniunii Europene? În niciun caz. România este stat membru UE și parte integrantă a proiectului european. Cele două direcții nu sunt incompatibile. Dimpotrivă, ele se completează în arhitectura noastră de securitate.

Să susții că orice apropiere de SUA ar însemna trădarea Europei este o simplificare periculoasă. Să insinuezi că „cine e cu americanii acum e, de fapt, cu Putin” este o enormitate. Iar ostilizarea liderilor politici americani ai momentului ar fi o prostie istorică.

Politica externă nu este un exercițiu de loialitate emoțională. Este administrarea interesului național într-un context complicat, tensionat și instabil. Iar interesul României este clar: stabilitate, protecție, credibilitate.

Geografia nu se schimbă. Vulnerabilitățile nu dispar prin indignare. Reziliența unei națiuni nu crește prin agitație mediatică.

Putem avea opinii diferite. Putem critica decizii. Dar a înlocui analiza cu procesul de intenție nu este spirit critic, este zgomot și subversiune.

Iar zgomotul și isteria nu apără România. În schimb, ne apără luciditatea si patriotismul inteligent.