Despre ușoara infiltrare a euroscepticismului în opinia publică românească

INSCOP a tot prezentat aici în ultimele două săptămâni datele primului său barometru informat.ro din ianuarie 2026. După lungul an electoral 2024-2025, în care s-a întâmplat tot ce se putea întâmpla, de la a avea toate alegerile posibile în același an, până la surprize colosale, semne de război hibrid și repetarea alegerilor, tabloul percepției publice este un diagnostic în sine. Societatea românească a mai fost nemulțumită, de multe ori, în condiții socio-economice mai dure decât astăzi.

Voturile din perioada menționată au reflectat, cum știm, un puternic apetit al publicului nostru pentru anti-sistem/suveranism/euroscepticism sau cum vrem să îi zicem. Cum vrem să îi zicem, pentru că aici nu vorbim în primul rând despre ideologie, ci despre captarea nemulțumirilor. Este de ajuns să ne gândim cum votanții inițiali ai acestor mișcări nu erau publicul lor tipic, conform cu istoria ideologică de la care acestea se revendică.

Apoi, votul se viralizează (am explicat la vremea aceea, tot pe informat.ro, fenomenul)– după noiembrie 2024, iar preferința manifestată pentru opțiunile menționate mai sus pentru se extinde în aproape toate straturile sociale, desigur, în proporții diferite. Dacă, în 2024, falia electorală dintre mainstream și ceilalți era cel mai clar definită pe două variabile (educație și vârstă), preferința pentru opțiunile radicale începe să inunde, pe parcursul întregului an 2025, publicul PSD. Lucrurile nu mai sunt atât de simple și deja vorbim despre un peisaj cu mai multe variabile, și nu doar cele socio-demografice.

Ani întregi, analizele sociologice și politologice din țara noastră au trăit la adăpostul ideii confortabile că românii se definesc ca fiind ori de stânga, ori de dreapta, grosso modo, chiar dacă alegătorii nu sunt preocupați, și e de înțeles, de culturile politice specifice. Ce se întâmplă de ceva ani încoace ne obligă să vedem percepția de către public a sistemul politic în altă cheie.

Faptul că busola politică e sistemic dereglată se vede în cifre. Președintele Nicușor Dan are, în iulie 2025, un nivel de încredere de 35%, iar azi, la puțin peste o jumătate de an de la alegere, are 28%. Trebuie să ne aducem aminte că toți președinții postdecembriști, la început de mandat, aveau o cotă de încredere mult mai bună. De multe ori, și la începerea celui de-al doilea mandat. Acest nivel mic de încredere nu i se poate imputa lui Nicușor Dan, care a avut o prestație mai mult decât decentă până acum, răspunde solicitărilor presei, comunică și face tot posibilul să nu supere inutil pe nimeni. Și spune ce are de spus. Cifra despre care vorbim pur și simplu atestă antagonizarea societății românești până la nivelul la care a căpătat o formă politică. Vorbim deja de mult despre clivajul din interiorul societății noastre, inclusiv despre măsurile active care îl susțin din exterior.

Chiar în timp ce scriu aceste rânduri, INSCOP și informat.ro au mai publicat câteva statistici detaliate privind subiectul nostru de săptămâna trecută – percepția publicului privind modul în care apartenența la UE impactează suveranitatea României. Cum spuneam, tema este importantă pentru că ea este conexă preferințelor de vot. Există o bizarerie acolo, explicabilă având în vedere cantitatea de fake-news care a inundat informarea electorală în ultimii doi ani: vrem beneficiile Uniunii Europene, dar nu înțelegem că o necorelare a acestora cu valorile europene nu este sustenabilă. Simpatizanții AUR și PSD cred în mai mare măsură decât ceilalți că UE ne limitează suveranitatea. Este exact ceea ce discutam mai sus. De-a lungul timpului, multe s-au putut spune despre PSD, dar nu că ar fi partid eurosceptic. Pe urmă, e adevărat, bărbații cred în mai mare măsură decât femeile că UE ne limitează suveranitatea, dar dacă ne uităm la structura pe gen a celor care nu reproșează UE așa ceva, vedem că proporția bărbaților și cea a femeilor sunt aproape egale. Deci avem de fapt un procent mai mare de non-răspunsuri pentru femei. Mai departe, clar, cei peste 60 de ani și angajații la privat reproșează UE faultarea suveranității noastre naționale. Și ruralul pare mai eurosceptic, dar și acolo vedem procente mai mari de non-răspunsuri.

Și încă o cifră: 13% dintre votanții AUR spun că ar fi mai bine să ieșim din UE. Dar și 16% dintre bărbați, 13% dintre tineri, 12% dintre cei cu studii medii, 14% dintre cei cu studii primare și gimnaziale, 13% din mediul rural, 12% dintre angajații la privat, 10% dintre cei peste 60 de ani.

Una peste alta, granițele dintre profilul socio-demografic al euroscepticilor (sau al celor care își imaginează o Europă cu mai mult accent pe suveranitățile naționale) și al celor celor care nu contestă proiectul european sunt mai fluide decât în 2024.