Despre Tăcere, Geografie și proiectarea intereselor critice ale României

Partener necesar, Aliat, Partener strategic, Stat Membru. Concepte pe care trebuie să le învățăm în sensul lor propriu, să le prioritizăm, fără tam-tam, fără zgomot, raportat la interesul nostru național esențial, la interesul nostru profund european si, evident păstrând cu încăpățânare atașamentul față de euroatlantism mai ales sau tocmai atunci când acesta pare că se destramă.

Observ multe voci care proclamă o poziționare vocală a României pe tema zgomotoasei dezbateri cu privire la ipoteza rupturii legăturii euroatlantice, voci care cer să alegem pentru ca altfel trece istoria pe lângă noi.

Eu cred ca am demonstrat totuși ca știm să ne facem istoria și încă una bună pentru noi de vreme ce, în condițiile cele mai vitrege am reușit să unim o națiune și să păstrăm un stat mare în această zonă atât de complexă și fragmentată a Europei.

Cei care scot de la naftalina tezele autoflagelării cu accentul suprem cum ca România este un partener în care nu se poate avea încredere pentru ca a cotit-o uneori în istorie, greșesc profund. Am “cotit-o” pentru ca ne-am adaptat de nevoie la contextele create de alte mari puteri, pentru a ne urmări interesele noastre critice de supraviețuire. Am fost băgați forțat în războaiele altora si am acceptat asta pentru a supraviețui și am întors armele în aceste războaie ale altora tot pentru a supraviețui.

Am contribuit consistent la proiectul european, tăcut, fără tam-tam în ultimii 19 ani. Și am ajutat masiv Ucraina, tot tăcut, și tot pentru ca este în interesul nostru vital de supraviețuire.

Peste 30.000 de militari români au văzut Afganistanul intr-un război lung, care nu era al nostru, dar am făcut-o dintr-un interes național critic, acela de a intra în familia euroatlantică unde am găsit securitate, bunăstare și libertate.

Cumva, tăcerea și geografia noastră particulară de stat de frontieră sau națiune aflată la confluența puterilor și civilizațiilor sunt condamnate să meargă mână în mână, cu rezultate eficiente pentru particularitățile României.

Asta nu înseamnă ca stăm cu fundul în două bărci. Părinții noștri fondatori au ales de mult direcția occidentală a țării. Iar populația de astăzi a țării o susține în proporție de 90%. Cred ca ne-am câștigat însă dreptul, supraviețuind aici 2000 de ani, păstrând ca element cheie și unic al identității noastre o limbă romanica superbă, sa decidem nuanțele și particularitățile strategiei noastre de proiectare, încăpățânată și mai puțin zgomotoasă, a orientării strategice europene și euroatlantice. Orientare care vizează cel mai profund interes național de a a avea securitate înainte de toate, ca o condiție fundamentală pentru libertate și bunăstare.