Contradicții valorice sau neînțelegeri?

De la începutul lunii septembrie, INSCOP a dat publicității mai multe cifre, fie din sondajul comandat de Polithink, fie din barometrul informat.ro. Și urmează și altele, chiar de sezon, dacă este să ne uităm la ce se întâmplă în jurul nostru și, mai mult, în regiunea noastră.

Pe scurt, rămâne o constantă cumva strania asociere dintre preferința totuși majoritară pentru Europa și valorile occidentale și procentul în creștere al celor care, până la urmă, sub diferite forme, ne spun că vor mai multă suveranitate în Europa. Cum s-a tot comentat pe marginea sondajelor noastre, deși votul suveranist a tot fost în creștere în ultimii ani, deși preferința pentru apartenența la UE a rămas peste 50% în condițiile în care indicatorul a suferit rău în toată Europa, adevărata constantă pare a rămâne această ambiguitate valorică. Știm din sondajul INSCOP-Polithink din septembrie cum 52% dintre români nu văd UE ca un factor de limitare a suveranității noastre, iar 38% cred că statutul de membru UE ne limitează independența. Desigur, întrebarea trebuie nuanțată. Aproape 20 de ani de apartenență la “casa comună europeană”, cum se spunea pe vremuri, ne-au învățat că românii apreciază două lucruri la acest statut de membru: libertatea de circulație și posibilitatea de a munci în afara țării. Sunt fapte obiective, atestate de multe sondaje, din diferite surse, pe durată lungă.

Discuția despre valori este mai sofisticată și mai subiectivă. Deci nu înseamnă că 38% dintre români nu mai vor în Europa, ci înseamnă că anumite mesaje pe care politicile europene le-au dat în ultimii ani, nu au fost pe placul publicului. Sau, într-o paradigmă a dezinformării, înseamnă că au fost pe placul publicului anumite terțe mesaje care i-au convins pe oameni că dinspre occident vin cine știe ce grozăvii. În sine, fenomenul este foarte interesant, dacă nu ar fi grav. Uniunea Europeană s-a construit pe fapte și riscă să își piardă identitatea, cum s-ar spune, pe vorbe… Foarte asemănător cu ce se întâmplă în procesele electorale din aproape fiecare stat membru în parte.

Este clar că traversăm vremuri foarte contradictorii valoric și, mai ales, vremuri în care valorile eșuează în a traduce realitatea. Cum spuneam cu altă ocazie, marile mișcări sociale nu apar neapărat atunci când realitatea este insuportabilă, ci mai degrabă când decalajul dintre așteptări și realitate este prea mare.

Mulți se miră că, pe măsură ce românii s-au adaptat la viața în spațiul UE, atractivitatea acestuia începe să dea rateuri și la noi, mai ales comparativ cu anii imediat anteriori sau imediat posteriori admiterii. E normal. UE nu mai este „fiță”. Câte insigne cu steagul UE mai vedem agățate de hainele românilor, pe stradă? E o tendință globală de a ne redescoperi un eu colectiv și a îl valoriza. Nu e doar la noi. Cu toate acestea, 83% dintre români cred că statutul de membru UE este ceva pozitiv.

65-66% dintre români cred că puterea de decizie a statelor în UE ar trebui să crească. Aici este o ușoară disonanță cognitivă, în condițiile în care instituțiile politice interne încă „beneficiază” de o încredere mai scăzută decât cele internaționale. 88% dintre români cred că țara noastră ar trebui să joace un rol mai important pe scena internațională, orice ar însemna asta…

Întoarcerea aceasta la bătălia local-global, național-european, ca în anii 90, este cel puțin ciudată. E că vrem ceva, sau că suntem împotriva a ce a fost până acum? E că refuzăm globalul, sau că nu ne punem problema că globalizarea nu e așa, ceva pur teoretic? Pe vremea când eram stăpâni pe resursele noastre, cum ar veni, aveam limită la consum de gaze, se oprea curentul zilnic și stăteai, dacă aveai noroc în viață, trei ani la coadă pentru un autoturism Dacia 1310. Și nu aveai nici carne în magazine și nici atâta varietate de alcool cât măcar să îți îneci amarul. Ce le scapă multora este că mesajul anti-sistem, suveranist nu merge în direcția aceasta. Nu coboară în concret.

Mi-e teamă că aici nu vorbim despre ambiguități și opțiuni valorice. Poate nu e niciun „suveranitate vs, Europa” în mintea oamenilor. Aici vorbim despre o lipsă de definiții și despre neexplicarea unor concepte și a realităților pe care acestea le desemnează. Cel mai probabil, niște probleme concrete și niște nemulțumiri sunt transferate în ideologii care construiesc atât de mult pe lângă ele, până le deturnează. La fel cum, poate, nici ideea de Europa nu a fost îndeajuns explicată, dincolo de dreptul la muncă și libera circulație.