Am făcut niște cross-uri, ca să nu trebuiască să le faci tu

Am scris ultima dată aici despre ipotetica preferință de vot a românilor pentru partide (pentru că deocamdată nu suntem într-un scenariu de alegeri parlamentare) și între timp noi am publicat și câteva cross-uri interesante (ale acestor date) cu socio-demograficele. Și trebuie spus, pentru orice sondaj circulă în public mai degrabă cifrele raportate la întregul eșantion. Adevărata măsură a polarizării opiniei o vedem însă dacă identificăm acele variabile care, pe o problemă dată, ne împart în tabere contrastante.

Cum ar fi spus o publicație simpatică, dar dispărută între timp din România, am făcut cross-uri cu variabilele socio-demografice, ca să nu trebuiască să le faci tu. Și iată chestiile interesante pe care le-am descoperit:

1. Electoratul tânăr rescrie harta alegerilor din România. Am zis tânăr, deci, cel mai probabil, peste 10-15 ani nu e sigur că oamenii aceștia vor mai gândi similar, dar asta e altă problemă. Pe scurt, datele noastre arată că, pe segmentul 18-29 de ani tot AUR conduce (doar la seniori nu conduce AUR), urmat, la mare distanță, de SENS, apoi USR și PNL. De aici, trei concluzii: e o ruptură majoră între electoratul tânăr educat și tot restul electoratului; în sine, electoratul tânăr este foarte polarizat, mai ales după variabila nivel de educație, fundamentală de altfel pentru lungul an electoral 2024-2025; una din marile surse de prăbușire a celor două masive partide de mainstream ale noastre (PSD și PNL) a fost electoratul tânăr care, deși foarte polarizat, este unit de opțiunile mai degrabă antisistem.
2. 44% dintre bărbați votează AUR și 33% dintre femei. Locul I ca opțiune politică la ambele categorii de gen. Desigur, raportat la cei care au exprimat o opțiune de vot, dar asta e, iarăși, altă discuție. Acum 2-3 ani, clivajul dintre bărbați și femei în ceea ce privește votul AUR era mult mai clar. Diferența este semnificativă și astăzi, dar locul I și în rândul preferințelor electorale feminine ne arată cumva că oamenii nu citesc AUR prin intermediul mesajelor radicale transmise de unii vectori de imagine ai partidului. Altfel spus, oamenii care votează AUR nu văd partidul așa cum îl văd cei care nu îl votează, sau așa cum îl văd comentatorii. În cele două imagini sunt accente diferite, care ghidează două percepții diferite. De ce votează unii cu AUR și de ce nu votează ceilalți sunt probabil lucruri diferite, nu o percepție unitară pe care unii să o valorizeze pozitiv și ceilalți negativ.
3. Nivelul de instrucție rămâne variabila electorală cheie, cu studiile superioare ca game changer. Ce să vezi, în politică nu contează atât de mult cei șapte ani de-acasă.
4. Preferința pentru AUR este mai prezentă în rural decât în urban. Explicabil dacă luăm în calcul observațiile de mai sus și modul în care ele se suprapun cu mediul rural. Inexplicabil dacă ne gândim că votul din rural a fost cicluri electorale întregi sub papucul primarului (PSD, PD/PDL și chiar PNL și UDMR). Votul din rural a fost „dominat”, nu „natural”, bazat cel mult pe valori comunitare, dacă nu de-a dreptul pe promisiuni din partea primarilor – și mai puțin pe raționamente și opțiuni valorice proprii ale votanților. Așa cum ar fi putut fi acelea. Acum, sistemul nostru electoral plătește factura acestui tip de cultură politică.