SINTEZĂ Informat.ro / Acordul privind Strâmtoarea Ormuz se clatină, după ce SUA și Iran s-au atacat reciproc

Gardienii Revoluției au vizat joi o bază aeriană americană, după ce armata americană a efectuat ceea ce un oficial de la Washington a numit atacuri asupra unei operațiuni cu drone iraniene în apropierea Strâmtorii Ormuz, la câteva ore după ce președintele Donald Trump a respins o informație care susținea că era aproape de un acord cu Teheranul, relatează Reuters.

Ali Baqeri Kani, secretar adjunct al Consiliului Suprem de Securitate Națională al Iranului, a declarat că activele Iranului trebuie returnate integral și necondiționat Iranului.

„Solicităm eliberarea tuturor activelor iraniene blocate de Statele Unite, iar acesta este dreptul legal al națiunii iraniene”, a spus el.

Activele blocate ale Iranului sunt una dintre problemele cheie în discuțiile menite să pună capăt războiului care durează de trei luni.

Un acord pentru a pune capăt războiului ar urma să ajungă la liderul suprem al Iranului doar după ce Consiliul Suprem de Securitate Națională îl va aproba.

Acordul privind Strâmtoarea Ormuz: de la speranță la blocaj

În ultimele săptămâni, presa internațională a relatat despre o serie de propuneri de încetare a ostilităților și de redeschidere treptată a Strâmtorii Ormuz pentru transportul comercial. Potrivit unor surse diplomatice citate de Nikkei și Reuters, un scenariu aflat în discuție prevede ca Iranul să deblocheze strâmtoarea la 30 de zile după semnarea unui acord de pace cu SUA, prin deminare și renunțarea la colectarea taxelor de tranzit, în paralel cu extinderea unui armistițiu și lansarea unor discuții asupra programului nuclear iranian. Televiziunea de stat iraniană a relatat despre un proiect de acord în care Iranul și Omanul ar urma să gestioneze în comun traficul prin Ormuz, cu obiectivul de a readuce volumul tranzitului maritim la nivelurile de dinainte de război într o lună. Administrația americană a respins însă aceste relatări, un oficial de la Washington afirmând pentru Reuters că propunerea prezentată drept draft de acord nu corespunde poziției SUA, în special în ceea ce privește controlul asupra căii navigabile.

Poziția SUA: presiune militară și refuzul unui „acord slab”

Donald Trump a negat public că s-ar afla „aproape” de un acord cu Teheranul, așa cum sugerau unele informații difuzate de media iraniană, insistând că nu va accepta o formulă care să lase Iranului controlul asupra strâmtorii sau să fie percepută drept o cedare sub presiunea alegerilor de la jumătatea mandatului. „Nimeni nu va controla strâmtoarea”, a declarat Trump în fața cabinetului său, subliniind că Ormuz reprezintă „ape internaționale”.

Președintele a adăugat că Omanul „va trebui să se comporte ca toată lumea sau va trebui să-i aruncăm în aer”, formulare interpretată pe scară largă ca o amenințare directă la adresa unui aliat tradițional al SUA în Golf. Casa Albă nu a oferit deocamdată clarificări suplimentare, însă mesajul politic este că Washingtonul nu acceptă un regim de „copilotaj” Iran–Oman pe Ormuz și menține logica unei proiecții de putere navale americane asupra acestui coridor energetic strategic.

În plus, Departamentul Trezoreriei a sancționat recent „Persian Gulf Strait Authority”, structura instituită de Teheran pentru a gestiona cererile de tranzit prin Strâmtoarea Ormuz, argumentând că actorii care cooperează cu această autoritate riscă, de facto, să sprijine Gardienii Revoluției. Secretarul Trezoreriei, Scott Bessent, a descris demersul Iranului drept o „nouă încercare de a șantaja comerțul maritim global”, pe fondul presiunii produse de regimul de sancțiuni americane.

Poziția Iranului: pârghiile Ormuz, programul nuclear și activele înghețate

Din perspectiva Teheranului, controlul asupra Strâmtorii Ormuz și perspectiva de redeschidere condiționată a traficului constituie principala pârghie într-o eventuală negociere cu Washingtonul. Autoritățile iraniene insistă că sancțiunile trebuie ridicate, iar activele financiare blocate în străinătate – estimate la zeci de miliarde de dolari – trebuie deblocate integral, ca parte a unui aranjament de încetare a războiului.

Ali Baqeri Kani, adjunct al secretarului Consiliului Suprem de Securitate Națională, a declarat că „eliberarea tuturor activelor iraniene blocate de Statele Unite” reprezintă un drept legal al națiunii și un element central al oricărei înțelegeri. De asemenea, Teheranul reafirmă că programul său nuclear are scopuri exclusiv pașnice și respinge discuțiile privind limitarea arsenalului de rachete balistice, invocând dreptul la apărare convențională.

În plan politic intern, lideri precum Ebrahim Azizi, președintele Comisiei de securitate națională din Parlament, susțin că republica islamică „nu va fi împinsă înapoi de retorica lui Trump” și că orice acord va trebui să fie aprobat atât de Consiliul Suprem de Securitate Națională, cât și de Liderul Suprem, ceea ce ridică pragul pentru orice compromis perceput ca fiind unilateral.

Impactul asupra piețelor și traficului maritim

Blocajul de facto al Strâmtorii Ormuz are deja efecte vizibile asupra piețelor de energie și a sentimentului investitorilor. Reuters notează că, în mod normal, aproximativ o cincime din petrolul și gazul natural lichefiat (LNG) al lumii tranzitează Ormuz, iar acum doar un procent „infim” de nave mai trece prin zonă, comparativ cu circa 125–140 de traversări zilnice înainte de declanșarea conflictului.

După anunțul Gardienilor Revoluției că ar fi vizat o bază americană, cotațiile Brent au urcat cu peste 3%, inversând scăderea de peste 5% consemnată în sesiunea anterioară pe baza speranțelor de acord SUA–Iran. Aurul a coborât la cel mai redus nivel din ultimele aproape două luni, pe fondul aprecierii dolarului american – care a urcat spre maximele ultimelor săptămâni – și al temerilor că inflația alimentată de război va forța Rezerva Federală să mențină sau chiar să majoreze dobânzile.

Separat, datele de shipping citate de Reuters arată că două petroliere de mare capacitate și un tanc LNG au părăsit recent Ormuz cu transponderele oprite, îndreptându se către India și China – un semnal că o parte dintre comercianți încearcă să își mute transporturile pe rute mai puțin vizibile, greu de monitorizat, pentru a ocoli restricțiile și riscurile din zonă.

De ce se clatină Acordul privind Ormuz

Eforturile diplomatice din ultimele săptămâni au creat impresia unui „fereastre de oportunitate”, prin discuții mediate sau facilitate de actori regionali precum Emiratele Arabe Unite și Oman, dar și prin implicarea unor puteri globale interesate de stabilizarea fluxului energetic. Un oficial de rang înalt din EAU, citat de presa internațională, aprecia recent ca „50–50” șansele ca SUA și Iranul să ajungă la un acord privind deblocarea Ormuz.

Totuși, ultimele lovituri reciproce și retorica dură a președintelui Trump au erodat încrederea minimă necesară pentru a transforma drafturile de acord în angajamente politice ferme. Pentru Washington, riscul principal este percepția unui compromis „slab” înaintea alegerilor de la jumătatea mandatului; pentru Teheran, riscul este intern – aparența unei cedări în fața presiunii militare și economice americane.

La nivel tehnic, rămân deschise mai multe dosare complicate: regimul de securitate în Ormuz (cine autorizează trecerile și cu ce mandate), viitorul programului nuclear și al rachetelor balistice, calendarul ridicării sancțiunilor și deblocării activelor, precum și eventuale despăgubiri de război. Un diplomat citat de Reuters remarca faptul că aceste dosare interconectate fac ca orice înțelegere parțială, limitată strict la Ormuz, să fie extrem de dificil de „vândut” publicului intern de ambele părți.

****Sinteză realizată cu ajutorul unui flux de monitorizare de date asigurat de platforma de monitorizare media NewsVibe Romania. Analiza, datele și imaginile prezentate au fost îmbunătățite cu ajutorul unor instrumente de Machine Learning și Artificial Intelligence.