DOC Moțiunea împotriva Guvernului Bolojan a egalat recordul înregistrat de moțiunea împotriva cabinetului Cîțu / AUR, numitorul comun al ambelor moțiuni

Moțiunea de cenzură depusă de PSD-AUR „STOP 'Planului Bolojan' de distrugere a economiei, de sărăcire a populației și de vânzare frauduloasă a averii statului” a egalat marți numărul de voturi acumulate pentru căderea Guvernului Cîțu, din 2021, care deținea până acum recordul voturilor „pentru”. O observație interesantă este că ambele moțiuni au reușit să treacă datorită aportului AUR. De altfel, Politico l-a descris pe liderul AUR, George Simion, ca fiind „creierul din spatele căderii lui Ilie Bolojan”.

Dacă privim istoria guvernelor picate prin moțiune de cenzură după 1990, guvernele Bolojan și Cîțu au strâns cele mai multe voturi pentru, respectiv 281.

Primul guvern demis prin moțiune, Guvernul Emil Boc I, învestit la 22 decembrie 2008, a fost demis prin moţiune de cenzură la 13 octombrie 2009, după 295 de zile de mandat cu o moțiune iniţiată de PNL şi UDMR şi care a trecut cu 254 de voturi pentru şi 176 împotrivă.

Guvernul Mihai Răzvan Ungureanu a fost învestit la 9 februarie 2012 şi demis la 27 aprilie 2012, după doar 78 de zile, ceea ce îl face cel mai scurt mandat postdecembrist. Moţiunea „Opriţi guvernul şantajabil. Aşa nu, niciodată!” a trecut cu 235 de voturi pentru.

Guvernul Sorin Grindeanu, învestit la 4 ianuarie 2017, a căzut la 20 iunie 2017, după 167 de zile de mandat. Moţiunea de cenzură a adunat 241 de voturi pentru.

Guvernul Viorica Dăncilă, învestit la 29 ianuarie 2018, a fost demis la 10 octombrie 2019, după aproximativ 645 de zile în funcţie după ce moțiunea a trecut cu 238 de voturi.

Guvernul Ludovic Orban I, învestit la 4 noiembrie 2019, a fost demis la 5 februarie 2020, după 94 de zile, după ce moţiunea a trecut cu 261 de voturi pentru şi 139 împotrivă.

Nu în ultimul rând, Guvernul Florin Cîţu, învestit la 23 decembrie 2020 şi demis la 5 octombrie 2021, a picat după 286 de zile, după ce moţiunea a strâns 281 de voturi pentru.

Moțiunea votată marți în Parlamentul României a adunat 281 de voturi și 4 voturi contra, în timp ce voturi au fost anulate din 288 de voturi exprimate.

Poziția AUR în cazul Guvernului Bolojan

În criza actuală, AUR a fost unul dintre inițiatorii direcți ai moțiunii de cenzură împotriva Guvernului Bolojan, alături de PSD și PACE, asumându și explicit paternitatea politică a demersului. Textul moțiunii este radical formulat („STOP ‘Planului Bolojan’ de distrugere a economiei, de sărăcire a populației și de vânzare frauduloasă a averii statului”), ceea ce arată că AUR își poziționează atacul în registru maximal, de „apărător al averii naționale” și al „cetățeanului sărăcit”.

Liderii AUR au anunțat public că vor strânge semnături pentru moțiune. Dan Dungaciu, prim-vicepreședintele AUR, a spus chiar că alegerile anticipate sunt soluția. Declarațiile din zona AUR – „căderea Guvernului Bolojan este un pas spre anticipate”, „nu există vreo posibilitate ca actuala sau fosta coaliție să mai poată fi reparată” – arată că partidul folosește moțiunea nu doar ca sancțiune punctuală, ci ca parte a unui plan de restructurare, din care speră să iasă ca principal beneficiar electoral. De altfel, un sondaj INSCOP din 15 aprilie arăta că deși AUR a scăzut sub 40% rămâne lider și continuă să conducă detașat în preferințele românilor pentru alegerile parlamentare.

Poziția AUR în cazul Guvernului Cîțu

Ponderea aproximativă a voturilor AUR în 2021 la căderea Guvernului Cîțu era de aproximativ 14–16%, în timp ce la căderea Guvernului Bolojan ponderea voturilor AUR a fost de aproximativ 32% din totalul voturilor „pentru”, în condițiile în care are 90 de parlamentari și toți au votat moțiunea.

În 2021, rolul AUR în căderea Guvernului Cîțu a fost important mai ales în planul legitimității politice, însă decisivul numeric a venit din ruptura PNL–USR și din realinierea opoziției. AUR a fost co inițiator al primei moțiuni de cenzură împotriva lui Cîțu, alături de USR PLUS, moment pe care premierul de atunci l a exploatat mediatic pentru a delegitima atât AUR, cât și USR, acuzându i că au format o „alianță tristă” și că au dat legitimitate unui partid „extremist”.

În logica lui Cîțu, simplul fapt că USR a semnat moțiunea inițiată împreună cu AUR transforma gestul într o trădare a „cordonului sanitar” față de extremism, ceea ce a tensionat suplimentar relațiile din coaliție. AUR, însă, nu controla jocul parlamentar: scorul său era insuficient pentru a doborî singur guvernul și depindea de fracturi în interiorul majorității și de alinierea PSD. Rolul său a fost acela de declanșator și amplificator al crizei, nu de arhitect principal al majorității anti Cîțu.

Prin comparație cu situația Bolojan, AUR de atunci era încă în faza de consolidare, „nu își arătase adevărata față”, după cum recunosc ulterior chiar adversari politici, și nu avea infrastructura și vizibilitatea de azi pentru a impune singur un scenariu de anticipate. De aceea, în cazul Cîțu, AUR a fost mai degrabă vectorul radical de contestare, care a împins discursul și agenda către moțiune, dar rezultatul final a depins de reconfigurările din interiorul sistemului (ruptura PNL–USR, calculul PSD), nu de capacitatea sa proprie de negociere și de construcție de majorități.

George Simion, creierul din spatele demiterii lui Bolojan

Politico îl descrie pe George Simion drept creierul din spatele căderii lui Bolojan, liderul unei drepte radicale aflate în ascensiune, care profită de criză pentru a‑și consolida influența. El apare ca arhitect al alianței cu PSD și principal beneficiar politic al prăbușirii guvernului, într‑un context de austeritate contestată și vulnerabilitate economică. Simion e prezentat ca figură populist‑naționalistă, învins recent în prezidențiale, dar capabil să transforme moțiunea într‑un pas strategic spre creșterea AUR într‑o perioadă de instabilitate prelungită.

Analiză realizată cu ajutorul Perplexity