Wizz Air a transportat peste 46 de milioane de pasageri în cele șase luni încheiate la 30 septembrie 2026, cu 26% mai mulți decât în aceeași perioadă a anului trecut. În ciuda creșterii traficului, compania aeriană a raportat o scădere severă a profitului net, pe fondul majorării costurilor și al reducerii veniturilor medii obținute de la fiecare călător.
Profitul net a coborât cu 66,6%, de la 323,5 milioane de euro la 108,1 milioane de euro. Veniturile totale au crescut cu 13,8%, până la 3,8 miliarde de euro, însă cheltuielile operaționale au avansat cu aproape 22%, ajungând la 3,54 miliarde de euro.
Costurile cu combustibilul au urcat cu aproape 34%, depășind 1,24 miliarde de euro. Compania a fost afectată și de perturbările generate de conflictul din Orientul Mijlociu, în special în primul trimestru al perioadei analizate.
Veniturile medii din bilete au scăzut cu 10,5%, la 47,2 euro per pasager, iar cele din servicii suplimentare au coborât cu 9%, la 35,3 euro. România a rămas una dintre principalele piețe, cu venituri de 397,2 milioane de euro, după Italia.
La sfârșitul lunii septembrie, Wizz Air avea 276 de aeronave, cu un grad mediu de ocupare de 92,5%. Dintre acestea, 22 erau imobilizate pentru inspecții ale motoarelor GTF, față de 35 în anul precedent.
Context: presiuni asupra industriei aeriene europene din cauza costurilor cu combustibilul și a schimbărilor de cerere
Înainte de raportarea Wizz Air, industria aeriană europeană se confrunta deja cu tensiuni generate de scumpirea combustibilului: Ryanair avertiza că biletele ar putea deveni mai scumpe cu 10%-20% în vara următoare, iar în scenariul în care prețurile mari ale petrolului persistă, unii concurenți ar putea avea dificultăți la capacitatea de operare. Compania a început și ajustări de program, inclusiv reducerea a mii de curse pentru sezonul de iarnă, tocmai pentru a limita pierderile.
În același timp, datele publicate anterior arătau că traficul aerian comercial din UE revenise aproape la nivelul din 2019, cu 6,9 milioane de zboruri în 2025, ceea ce însemna o piață mai activă, dar și o presiune mai mare asupra aeroporturilor și infrastructurii. Revenirea era însă măsurată la numărul de zboruri, nu neapărat și la profitabilitatea companiilor sau la toate indicatorile operaționale.