Copenhaga, 1 decembrie 2025 - Comisarul european pentru Comerț și Securitate Economică, Maroš Šefčovič, a declarat în cadrul Conferinței Comitetelor Parlamentare pentru Afaceri Europene (COSAC), desfășurată la Copenhaga, că Uniunea Europeană se află în pragul prezentării unei „doctrine a securității economice”, concept menit să ghideze poziția UE în relațiile comerciale globale, în gestionarea riscurilor economice și în consolidarea rezilienței strategice. Șefčovič a subliniat că Europa nu își mai poate permite să trateze comerțul ca pe un domeniu izolat, ci ca pe un instrument aflat la intersecția între politica internă, geopolitică și securitate economică.
Pe scurt UE pregătește o nouă doctrină de securitate economică pentru a face față tensiunilor și schimbărilor din comerțul global.
Relațiile comerciale cu SUA au redevenit stabile, iar cu China UE vrea cooperare, dar și reducerea dependențelor.
Europa își diversifică acordurile comerciale în Asia, Africa și America Latină și folosește instrumente de apărare comercială pentru a proteja industriile europene.
În discursul său, comisarul a evidențiat schimbările rapide din mediul internațional, în special în relațiile cu Statele Unite și China. În privința SUA, el a menționat că, în urma acordului încheiat în iulie și a declarației comune ulterioare, relațiile comerciale transatlantice au recâștigat stabilitate și predictibilitate. Šefčovič a precizat că discuțiile recente cu oficiali americani, inclusiv cu secretarul Howard Lutnick, se concentrează acum pe implementare și pe consolidarea unui cadru comercial robust, capabil să susțină locuri de muncă și investiții europene.
În relația cu China, comisarul a admis interdependența economică majoră, schimburi comerciale de 731 miliarde EUR în 2024, dar a insistat asupra necesității de a continua politicile de diversificare și de-risking. Măsurile Beijingului privind controlul exporturilor de pământuri rare au demonstrat, potrivit acestuia, vulnerabilitățile lanțurilor de aprovizionare europene și importanța unor relații comerciale echilibrate, bazate pe reciprocitate și reguli juste de piață.
Șefčovič a transmis și un mesaj ferm privind diversificarea agendei comerciale a UE, subliniind că doar o treime din comerțul european are loc cu SUA și China, în timp ce două treimi depind de piețe globale mai puțin vizibile, dar esențiale pentru competitivitatea UE. În ultimul an, Uniunea a avansat acorduri comerciale majore cu Indonezia, Mexic și Mercosur și negociază în prezent acorduri cu India, Filipine, Thailanda, Malaysia, statele din Africa de Est și Sud, precum și cu Emiratele Arabe Unite. UE explorează, în același timp, forme alternative de cooperare, precum acorduri de comerț digital cu Singapore și Coreea de Sud, un acord de facilitare a investițiilor sustenabile cu Angola și parteneriatul recent încheiat cu Africa de Sud pentru comerț și investiții curate.
Comisarul a subliniat că deschiderea comercială trebuie însoțită de protejarea industriei europene, indicând că în prezent sunt active 230 de măsuri de apărare comercială, care protejează peste 600.000 de locuri de muncă din UE. Aceste instrumente sunt menite să contracareze importurile subvenționate sau practici comerciale incorecte, în special în sectoarele sensibile precum oțelul și aliajele metalice.
Un alt mesaj major a vizat rolul Europei în reforma Organizației Mondiale a Comerțului. Šefčovič a afirmat că UE se află „în driver's seat” în modernizarea sistemului global de comerț, cu propuneri concrete în domeniul guvernanței, al condițiilor echitabile de concurență și al mecanismului de soluționare a disputelor. El a subliniat că regulile multilaterale nu mai pot rămâne ancorate într-o realitate depășită, iar Uniunea trebuie să modeleze activ viitorul ordinii comerciale globale.
În final, comisarul a cerut un rol mai activ al parlamentelor naționale în definirea și evaluarea politicii comerciale europene, în special prin contribuții pe marginea programului de lucru anual al Comisiei. Potrivit acestuia, legitimitatea și eficiența politicii comerciale a UE depind de o cooperare mai strânsă între instituții, într-un context global în care „nu mai există întoarcere la vremurile de altădată”.