De ce reducerea vârstei răspunderii penale în România nu reprezintă o soluție. Avertismentele lansate de un ONG pentru drepturile copilului și modelul propus

Scăderea vârstei răspunderii penale nu contribuie la reducerea faptelor penale comise de adolescenți, ci poate exacerba acest fenomen, avertizează organizația Salvați Copiii, care subliniază că România nu are în prezent de infrastructura necesară pentru protecția și reabilitarea minorilor care au comis fapte penale.

Nu există unități specializate pentru copiii sub 14 ani care au comis fapte penale

Reducerea vârstei răspunderii penale, în urma crimei din Cenei, județul Timiș, poate deschide un cerc vicios al delincvenței, avertizează experții Salvați Copiii, mai ales în contextul în care sistemul românesc de protecție și reabilitare a minorilor care au comis fapte penale este marcat de lipsuri.

Potrivit Organizației, România dispune în prezent doar de 4 unități specializate administrate de Administrația Națională a Penitenciarelor (ANP) , destinate minorilor (14-18 ani) față de care s-au dispus măsuri educative privative de libertate. Acestea sunt împărțite în două categorii:

Centre educative (2 unități): Centrul Educativ Buziaș (județul Timiș) și Centrul Educativ Târgu Ocna (județul Bacău). Ele sunt destinate minorilor care au comis fapte mai puțin grave și unde regimul este axat pe activități școlare și de formare profesională.Centre educative (2 unități): Centrul Educativ Buziaș (județul Timiș) și Centrul Educativ Târgu Ocna (județul Bacău). Ele sunt destinate minorilor care au comis fapte mai puțin grave și unde regimul este axat pe activități școlare și de formare profesională.

Mai mult, în cazul copiilor sub 14 ani care comit fapte penale pentru care s-a luat măsura protecției speciale a plasamentului într-un centru rezidențial, nu există unități specializate, aceștia fiind plasați împreună cu alte categorii de copii (victime de abuz, copii cu dizabilități etc.).

Personal specializat insuficient pentru reintegrarea copiilor

Mai mult, personalul specializat (psihologi, asistenți sociali, mediatori, pedagogi) în domeniul reintegrării copiilor aflați în conflict cu legea este absolut insuficient. În absența programelor și centrelor adecvate, decizia autorităților este adesea să plaseze copilul în sistemul de protecție generală fără un plan clar de intervenție terapeutică. Dacă România dorește cu adevărat să prevină fapte absolut inacceptabile, precum uciderea unui copil, atunci atenția politică și resursele trebuie direcționate către serviciile de asistență socială, educație și sănătate mintală pentru copiii vulnerabili ori cu comportamente antisociale, nu spre coduri penale mai rigide.

„Nu există în România suficiente măsuri educative alternative funcționale (program de consiliere obligatoriu, muncă în folosul comunității adresată adolescenților, servicii comunitare complexe) care să înlocuiască cu adevărat intrarea în sistemul de justiție. Legislația română prevede într-adevăr măsuri de protecție specială (supraveghere specială, plasament etc.) pentru copiii sub 14 ani sau pentru cei între 14 și 16 ani considerați fără discernământ, dar aplicarea lor depinde de servicii inexistente sau prea puțin finanțate”, spune Organizația într-un comunicat de presă.

Cum propune Organizația să fie gestionate cazurile de copii sub 14 care comit fapte penale

Potrivit organizației Salvați Copiii, în loc de pedeapsă și închisoare, investiția în prevenție, intervenție timpurie și sprijin integrat dovedește eficiență reală în țările avansate, dând ca exemplu Norvegia.

„Modele internaționale demonstrează că abordările centrate pe reabilitare şi incluziune dau rezultate concrete. De exemplu, Norvegia a transformat sistemul penal într-unul extrem de uman și orientat spre reintegrare. Studiile arată că Norvegia, care investește masiv în educație și abilități de viață în penitenciare, are acum cel mai mic indice de recidivă din lume, de aprox. 20% la 2 ani după eliberare. Acest succes se datorează „Principiului Normalității” care presupune ca viața în detenție să semene cât mai mult cu viața de afară. Astfel, aproape 90% dintre deținuții norvegieni petrec mai puțin de un an în detenție, iar punerea pe primul plan a relației cu familia, educației și consilierii psihologice contribuie la reintrarea cu succes a tinerilor în societate”, subliniază ONG-ul.

Măsurile care protejează copilul vulnerabil încep însă dinainte ca acesta să ajungă în închisoare, subliniază Salvați Copiii.

Modele precum „Violence Reduction Unit” din Scoția sau programele terapeutice nordice, mai spune ONG-ul, se concentrează pe analiza și atacarea cauzelor fundamentale (sărăcie, segregare socială, sănătate mintală).

De pildă, în Glasgow a fost abordată violența juvenilă ca o problemă de sănătate publică, iar echipe mixte (polițist-social-școală) intervin la primele semne de comportament antisocial. Intervențiile timpurii (consilierea familiei, programe educaționale specializate, activități de formare şi mentorat între adolescenți) au redus drastic recidiva şi violența între tineri.

Tranziția de la cultură punitivă la cultură preventivă în justiția juvenilă este susținută și de literatura de specialitate: se arată că programele terapeutice și alternativele la detenție duc la scăderi mai mari ale recidivei comparativ cu pedepsele tradiționale. Mai concret, un studiu global notează că intervențiile bine structurate pentru copii, bazate pe consiliere psihosocială, intervenții educaționale și justiție restaurativă, produc rezultate mult mai bune în obținerea reintegrării față de abordările strict vindicative.

Salvați Copiii România insistă asupra exemplului dezvoltării unor centre de consiliere și intervenție socio-educativă la nivel local, a campaniilor de informare pentru familii, a echipelor mobile de intervenție timpurie (multidisciplinare), toate ca alternative eficiente la intrarea în sistemul penal.

De asemenea, ONG-ul consideră că introducerea în trunchiul comun a materiei de ”Educație pentru sănătate”, care să includă pe lângă aspectele legate de sănătatea emoțională, nutriție sănătoasă, sexualitate, prevenirea consumului de substanțe, educație digitală și pentru mediu, și această problematică a violenței între copii care pornește de la acte de bullying și culminează cu fapte grave precum uciderea unui copil.

Ce se întâmplă în țările care coboară sau au vârsta minimă de răspundere penală coborâtă

În perioada 2010–2012, Danemarca a coborât vârsta minimă a răspunderii penale fusese de la 15 la 14 ani. Un raport național a demonstrat că această reformă nu a redus numărul copiilor de 14 ani care au comis fapte penale. Mai mult, rata recidivei la 14 ani a crescut cu 10% în cazul celor judecați de justiție, comparativ cu cei tratați anterior în sistemul de protecție socială.

Intervenția penală severă a avut consecințe educaționale negative, iar majoritatea copiilor de 14 ani judecați de instanțe au avut performanțe școlare mai slabe decât generațiile anterioare. Măsura a fost abandonată după doar 20 de luni, iar vârsta de răspundere penală a fost restabilită la 15 ani în martie 2012 de către un nou guvern, potrivit ONG-ului.

Mai departe Salvați Copiii subliniază cazul Australiei. „La nivel național, pragul actual este 10 ani. Totuși, există o mișcare puternică de reformă susținută de medici, juriști și organizații pentru drepturile copilului, care solicită ridicarea la 14 ani, în concordanță cu recomandările ONU. În 2023, Teritoriul Capitalei Australiene (ACT) a devenit prima jurisdicție care a adoptat creșterea treptată a vârstei de la 10 la 14 ani, în două etape: la 12 ani în 2023 și la 14 ani efectiv de la 1 iulie 2025. Această schimbare a ținut seama de o serie de analize științifice care au arătat că orice contact timpuriu cu poliția sau tribunalul funcționează ca o etichetă negativă („labelling effect”), determinând adesea copilul să se perceapă ca infractor, accelerând internalizarea identității criminale. Salvați Copiii Australia a arătat că datele furnizate de Australian Institute of Health and Welfare (AIHW) confirmă că 94% dintre copiii condamnați la detenție între 10 și 13 ani se întorc în fața tribunalului în decurs de 12 luni”, subliniază comunicatul Salvați Copiii.

Și în Suedia se discută reducerea vârstei de la 15 la 13 ani în cazuri grave, însă propunerea a fost întâmpinată cu critici din partea poliției, a sistemului penitenciar şi a serviciilor sociale, autoritățile avertizând că implicarea copiilor de vârstă mică în rețele infracționale va crește, iar penitenciarele nu sunt pregătite pentru minori atât de tineri.

Conform Serviciului de Probațiune și Penitenciare (Kriminalvården), „nu este corect ca un copil de 13 ani să fie trimis la închisoare”, considerând că această măsură ar putea avea consecințe negative pentru copii şi aceştia ar trebui îngrijiți în alte moduri. Până în prezent, propunerea a fost întâmpinată cu un refuz unanim, neexistând nicio instituție sau organizație de profil care să fi emis o opinie pozitivă în acest sens.

Reglementările penale din Anglia și Țara Galilor, care prevăd răspunderea penală a copiilor de 10 ani, arată cât de riscantă este o politică penală construită sub presiunea emoției publice. După crima din 1993 care a șocat societatea britanică, când doi copii de 10 ani au ucis un copil de doi ani, autoritățile au ales înăsprirea răspunsului penal și, prin Crime and Disorder Act 1998, au eliminat principiul doli incapax („incapabil de a face rău”) pentru copiii de 10–13 ani, consolidând în practică tratarea lor ca având capacitate penală deplină. La peste două decenii distanță, această abordare nu poate fi invocată ca model de succes pentru siguranța publică, întrucât violența cu arme albe a devenit un fenomen major. În 2025, se înregistraseră peste 3.200 de infracțiuni cu cuțite sau arme ofensive comise de copii care au dus la o sancțiune sau o măsură formală, un nivel cu 20% mai mare decât în urmă cu 10 ani, iar evaluările publice recente indică o creștere an de an a fenomenului numit ”Knife Crime”.

Despre modul în care țările din Europa au reglementat vârsta minimă de răspundere penală puteți citi și în articolul nostru „Crima din Cenei - de când intervine răspunderea penală a adolescenților în sistemele de justiție juvenilă din Europa”.