Harta vulnerabilității și trauma maternității în România. Gravidele din mediul rural parcurg zeci de kilometri pentru monitorizarea sarcinii

Infrastructura deficitară, personalul insuficient specializat și abuzurile din sistem se combină într-un risc sistemic pentru gravidele din mediul rural care parcurg zeci de kilometri pentru monitorizarea unei sarcini, iar în cazurile complicate chiar și peste 100 de kilometri, potrivit unui site-ului de investigații Snoop. Asta, în contextul în care România e unul dintre statele UE cu cea mai ridicată mortalitate maternă. 

Zeci de kilometri pentru monitorizarea sarcinii

Gravidele din mediul rural din România se confruntă cu provocări semnificative în accesarea îngrijirii medicale, fiind nevoite să parcurgă distanțe mari pentru monitorizarea sarcinii. Doar 10% dintre spitalele cu secție de obstetrică-ginecologie pot gestiona sarcini cu risc, iar mortalitatea maternă este alarmant de ridicată, cu cel puțin 75 de decese raportate între 2019 și 2024. Pe această hartă a vulnerabilității, investigația Snoop mapează distanțele de la peste 3.000 de orașe și comune până la cel mai

apropiat spital cu maternitate, pentru a arăta concret cât de departe este, de fapt, „dreptul la naștere în siguranță”.

Multe femei nu au acces la servicii medicale adecvate, iar abuzurile și decesele din spitale au crescut neîncrederea în rândul mamelor în sistemul de sănătate, subliniază Snoop citând cazul Alexandrei Ivanov, o gravidă de 25 de ani din Botoșani, pe care medicii au lăsat-o toată noaptea singură, fără să intervină.

Proceduri fără explicații

Pentru a explica fragilitatea situației gravidelor din mediul rural, Snoop oferă exemplul Mariei Toia. După o sarcină pierdută, Maria rămâne din nou însărcinată în 2025 și încearcă să își monitorizeze sarcina, dar din Măciuca până la cel mai apropiat oraș cu ginecolog, Drăgășani, are de parcurs 25 km pe drum de deal, în

jur de jumătate de oră cu mașina personală. Alege un cabinet privat, plătind cu dificultate 300 de lei pentru o ecografie de confirmare, pe fondul unei situații financiare complicate și al neîncrederii în spitalul public din orașul mic.​ Când, la opt săptămâni de sarcină, apar sângerări, Maria nu reușește să ia legătura cu medicul privat și ajunge, după zile de așteptare, la spitalul public din Drăgășani, unde trăiește o experiență traumatizantă. Medicul îi face un tușeu vaginal fără să o informeze sau să-i explice procedura, ceea ce ea resimte ca pe un abuz, descriind totul ca și cum „ai duce mașina la mecanic”, nu cum ai avea grijă de un viitor copil.

Studiile arată că lipsa accesului la îngrijiri prenatale adecvate și distanțele lungi până la spitale pot duce la complicații grave, inclusiv nașteri premature. În județele cu cele mai lungi distanțe, riscurile pentru sănătatea mamelor și a copiilor sunt semnificative, iar multe femei nu își monitorizează sarcinile din cauza costurilor și a dificultăților de transport.