Von der Leyen propune un protocol prin care un stat amenințat să poată reuni toate țările UE pentru un răspuns comun

Mecanismul s-ar inspira din consultările prevăzute de articolul 4 al NATO și ar viza inclusiv incidente sub pragul unei agresiuni armate. Președinta Comisiei susține și crearea unui Consiliu European de Securitate, cu implicarea unor parteneri precum Canada, Norvegia, Ucraina și Regatul Unit.

Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, propune un protocol de securitate prin care un singur stat membru amenințat să poată declanșa reunirea tuturor țărilor UE pentru coordonarea unui răspuns comun. Inițiativa prezentată în discursul privind starea Uniunii, la Strasbourg, ar acoperi inclusiv incidente care amenință securitatea națională fără a atinge pragul unei agresiuni armate.

Pe scurt

1.Un singur stat membru ar putea activa protocolul, iar toate țările UE s-ar reuni pentru coordonarea răspunsului. Obiectivele anunțate sunt descurajarea escaladării și limitarea efectelor incidentului, inclusiv în situații sub pragul unei agresiuni armate.

2.Modelul invocat este articolul 4 al NATO, care permite consultări între aliați în fața unei amenințări. Protocolul european nu este prezentat ca o nouă garanție de apărare colectivă sau ca o obligație automată de intervenție militară.

3.Von der Leyen susține și crearea unui Consiliu European de Securitate, un format al liderilor cu implicarea unor parteneri precum Canada, Norvegia, Ucraina și Regatul Unit. Componența finală și competențele sale nu sunt precizate în discurs.

4.Anunțul lasă deschise baza juridică a protocolului, regulile de adoptare a măsurilor comune și calendarul de aplicare. Nu explică nici relația dintre noile propuneri și mecanismele de criză existente ale UE.

Protocolul de securitate pentru situații de urgență ar urmări coordonarea reacției europene, descurajarea unei escaladări și limitarea efectelor incidentului. Von der Leyen cere o abordare comună pentru contracararea amenințărilor hibride și invocă intensificarea atacurilor cibernetice, a sabotajelor, a incendierilor deliberate și a incursiunilor dronelor.

„Dar doctrina noastră, instituțiile noastre și procesul nostru decizional nu au ținut pasul cu noua realitate”, afirmă von der Leyen în textul publicat al discursului. Ea anunță și o nouă strategie europeană de securitate, pe care o va propune împreună cu Înalta Reprezentantă a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Kaja Kallas.

Referința explicită este articolul 4 al Tratatului Atlanticului de Nord. Acesta permite consultări atunci când un aliat consideră amenințate integritatea teritorială, independența politică sau securitatea unuia dintre membri. De exemplu, Polonia a solicitat asemenea consultări la 10 septembrie 2025, după încălcarea spațiului său aerian de mai multe drone rusești. La NATO, discuțiile au loc în Consiliul Nord-Atlantic și pot conduce la o decizie sau la o acțiune comună.

Articolul 5 privește un atac armat împotriva unuia sau mai multor aliați în Europa ori America de Nord, considerat un atac împotriva tuturor. Fiecare trebuie să acorde asistență prin acțiunile pe care le consideră necesare, inclusiv folosirea forței armate. Analogia folosită de von der Leyen se referă la consultarea prevăzută de articolul 4. Anunțul protocolului european nu stabilește o nouă garanție de apărare colectivă sau un răspuns militar automat.

Von der Leyen a anunțat, în paralel, că va prezenta idei pentru crearea unui Consiliu European de Securitate. Acesta ar reuni lideri pentru a discuta securitatea continentului, cu implicarea unor parteneri precum Canada, Norvegia, Ucraina și Regatul Unit. Discursul nu precizează componența finală sau competențele formatului.

Uniunea dispune deja de mecanismul integrat pentru un răspuns politic la crize, IPCR. Prin acesta, președinția Consiliului UE reunește instituțiile europene, statele afectate și alți actori relevanți pentru coordonarea răspunsului. Mecanismul poate fi activat de președinție sau la cererea unui stat membru în temeiul clauzei de solidaritate. El oferă schimb de informații, analize și reuniuni de criză pentru pregătirea deciziilor politice.

Pentru agresiunea armată există articolul 42 alineatul (7) din Tratatul privind Uniunea Europeană. Acesta obligă celelalte state membre să ofere ajutor și asistență, prin toate mijloacele de care dispun, unui stat atacat pe teritoriul său. Tratatul păstrează caracterul specific al politicilor de securitate și apărare ale anumitor state membre și rolul NATO ca fundament al apărării colective pentru membrii săi. Ajutorul poate fi civil sau militar, în funcție de situație.

Discursul nu precizează baza juridică a protocolului, cine ar prezida reuniunile, cum s-ar adopta măsurile comune sau un calendar de aplicare. Rămâne neexplicată și relația dintre acest mecanism, Consiliul European de Securitate propus și instrumentele de criză existente.

https://2eu.brussels/ro/news/moldova-si-celelalte-tari-candidate-vizate-pentru-asocierea-la-cooperarea-europeana-impotriva-ingerintelor