Uniunea Europeană tratează oceanele ca dosar strategic pentru climă, pescuit și securitate alimentară

Uniunea Europeană își consolidează agenda privind oceanele într-un moment în care schimbările climatice, presiunea asupra resurselor marine și viitorul pescuitului sustenabil transformă mările într-un dosar strategic pentru instituțiile europene. Comisarul european pentru pescuit și oceane, Costas Kadis, a legat această agendă de cooperarea internațională în Atlanticul de Nord și în regiunile arctice, într-un mesaj transmis în Insulele Feroe.

Pentru Comisia Europeană, oceanele nu mai sunt doar o temă de mediu. Ele sunt prezentate ca o zonă în care se întâlnesc securitatea climatică, protecția biodiversității, pescuitul, cercetarea, economia albastră și interesele comunităților de coastă. Portofoliul lui Costas Kadis include pregătirea unui Pact european pentru oceane, consolidarea planificării spațiale maritime, dezvoltarea unei strategii europene de cercetare și inovare pentru oceane și întărirea rolului Uniunii Europene în guvernanța internațională a oceanelor.

Pe scurt

Comisia Europeană plasează oceanele în centrul unei agende care combină climă, pescuit, biodiversitate, cercetare și cooperare internațională. Costas Kadis are în mandat pregătirea unui Pact european pentru oceane, menit să aducă mai multă coerență între politicile europene legate de mări și oceane. Dosarul este important pentru comunitățile de coastă, pescari, cercetători, industria maritimă și regiunile nordice. Arctica și Atlanticul de Nord devin spații importante pentru politica europeană privind oceanele, inclusiv din perspectiva schimbărilor climatice și a resurselor marine. Uniunea Europeană vrea să își consolideze rolul în guvernanța internațională a oceanelor, inclusiv prin cooperare cu parteneri din afara blocului.

Pactul european pentru oceane este gândit ca un cadru care să aducă împreună politicile europene legate de sănătatea oceanelor, economia albastră, pescuit, cercetare, inovare și comunități de coastă. În logica prezentată de Comisie, protejarea ecosistemelor marine nu poate fi separată de folosirea economică a mărilor, de securitatea alimentară sau de viitorul regiunilor dependente de resurse marine.

Această abordare contează direct pentru pescuit. Comisia descrie mandatul lui Kadis ca incluzând implementarea politicii comune în domeniul pescuitului, pregătirea unei viziuni pentru sector până în 2040, combaterea pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat și protejarea lanțului european al pescuitului de concurența globală neloială.

Pentru cetățeni, miza nu este doar conservarea naturii. Starea oceanelor influențează prețul și disponibilitatea produselor pescărești, reziliența comunităților de coastă, locurile de muncă din economia albastră și capacitatea Europei de a gestiona efectele schimbărilor climatice. În regiunile nordice, aceste teme sunt și mai sensibile, deoarece încălzirea rapidă, transformarea rutelor maritime și presiunea asupra ecosistemelor arctice schimbă echilibrul dintre dezvoltare economică și protecția mediului.

Un alt element important este cercetarea. Comisia leagă politica privind oceanele de o strategie europeană de cercetare și inovare, inclusiv de dezvoltarea cunoașterii marine și de utilizarea datelor pentru o mai bună gestionare a mărilor. Această dimensiune este relevantă pentru deciziile privind pescuitul, biodiversitatea, infrastructura maritimă și planificarea spațială pe mare.

Dimensiunea internațională este la fel de importantă. Uniunea Europeană nu poate proteja oceanele doar prin reguli interne, deoarece pescuitul, poluarea, transportul maritim și schimbările climatice depășesc frontierele statelor. De aceea, Comisia include în mandatul comisarului pentru pescuit și oceane consolidarea rolului UE în guvernanța internațională a oceanelor și în implementarea Tratatului privind biodiversitatea în zonele aflate dincolo de jurisdicția națională.

În cazul Arcticii, mesajul european are și o componentă socială. Un raport al Comisiei privind dialogul cu tinerii din regiunea arctică arată că participanții au ridicat teme precum implicarea comunităților indigene în decizii, protejarea mediului marin, accesul la resurse, pescuitul sustenabil și relația dintre politicile UE și realitățile locale din nordul Europei.

Politica europeană privind oceanele se află la intersecția dintre Pactul european pentru oceane, politica comună în domeniul pescuitului, cercetarea marină, biodiversitate, economia albastră și cooperarea internațională. Pentru 2EU, subiectul merită urmărit nu ca un simplu dosar de mediu, ci ca o temă strategică despre modul în care Uniunea Europeană își apără resursele, comunitățile de coastă și influența globală într-un spațiu maritim tot mai disputat.