Uniunea Europeană clarifică regulile pentru etichetele verzi, ca firmele să nu mai vândă produse cu promisiuni vagi despre mediu

Comisia Europeană salută acordul autorităților naționale de protecție a consumatorilor privind aplicarea regulilor care vor limita promisiunile vagi sau înșelătoare despre mediu, precum „verde”, „eco”, „climate friendly” sau „carbon neutral”. Directiva privind capacitarea consumatorilor pentru tranziția verde se va aplica de la 27 septembrie 2026, iar autoritățile vor lua în calcul dificultățile reale ale firmelor pentru produsele deja fabricate sau aflate pe stoc, preferând măsuri preventive înaintea sancțiunilor atunci când există constrângeri practice.

Comisia Europeană salută acordul autorităților naționale de protecție a consumatorilor privind aplicarea noilor reguli europene pentru etichete verzi, promisiuni de sustenabilitate și informații despre durabilitatea produselor. Regulile vor începe să se aplice la 27 septembrie 2026 și urmăresc să limiteze greenwashingul, adică folosirea unor mesaje de mediu vagi, neverificate sau prezentate într-un mod care poate face produsele să pară mai ecologice decât sunt.

Pe scurt

Directiva privind capacitarea consumatorilor pentru tranziția verde se aplică de la 27 septembrie 2026.

Statele membre au avut termen până la 27 martie 2026 pentru transpunerea directivei în legislația națională.

Autoritățile naționale de protecție a consumatorilor au stabilit o înțelegere comună pentru aplicarea regulilor, inclusiv pentru produsele deja fabricate sau aflate pe stoc.

Promisiunile generice precum „verde”, „eco-friendly”, „climate friendly” sau „biodegradable” vor fi interzise dacă firma nu poate demonstra o performanță de mediu excelentă recunoscută.

Etichetele de sustenabilitate private vor trebui să se bazeze pe scheme de certificare credibile, transparente și verificate de terți independenți.

Noile reguli modifică două acte europene existente: Directiva privind practicile comerciale neloiale și Directiva privind drepturile consumatorilor. Ele nu stabilesc cum trebuie fabricat un produs, ci cum poate fi prezentat consumatorilor prin ambalaj, publicitate, etichete, interfețe online, denumiri comerciale și comunicări de marketing.

Schimbarea afectează modul în care firmele folosesc mesaje de mediu și de sustenabilitate. Termeni precum „green”, „eco-friendly”, „nature’s friend”, „climate friendly”, „energy efficient”, „biodegradable” sau formulări similare nu vor putea fi folosiți generic dacă afirmația nu este clarificată pe același suport sau dacă nu se poate demonstra o performanță de mediu excelentă recunoscută.

Performanța de mediu excelentă recunoscută poate fi demonstrată prin EU Ecolabel, prin scheme naționale sau regionale de etichetare de tip EN ISO 14024 recunoscute oficial în statele membre, precum Nordic Swan, Blue Angel, Austrian Ecolabel sau Dutch Ecolabel, sau prin performanță de top stabilită de alte norme europene aplicabile, de exemplu în cadrul etichetării energetice.

Diferența dintre o afirmație vagă și una specifică devine importantă pentru comercianți. O afirmație precum „ambalaj prietenos cu clima”, fără explicații suplimentare, poate fi tratată ca promisiune generică. O formulare de tipul „100% din energia folosită pentru producerea acestui ambalaj provine din surse regenerabile” este o afirmație specifică, dar trebuie susținută de dovezi și prezentată corect.

Regulile vizează și prezentarea vizuală. Frunze verzi, picături de apă, culori, simboluri naturale sau logo-uri pot crea o impresie de beneficiu ecologic, mai ales când sunt combinate cu texte despre sustenabilitate sau ingrediente naturale. Autoritățile vor analiza efectul asupra consumatorului mediu, nu doar dacă afirmația este explicită.

Numele de marcă sau de produs nu sunt protejate automat de regulile privind greenwashingul. Dacă un nume comercial folosește termeni precum „green”, „eco”, „natural” sau „climate neutral” într-un context care creează o asociere de mediu pentru consumatorul mediu, acesta poate fi evaluat ca afirmație de mediu. Drepturile de proprietate intelectuală nu blochează aplicarea legislației de protecție a consumatorilor.

Afirmațiile legate de neutralitatea climatică sunt tratate strict. Promisiuni precum „carbon neutral”, „climate neutral”, „carbon compensated” sau „carbon positive” sunt supuse regulilor pentru afirmații generice de mediu. În plus, afirmațiile despre un produs care spun că are impact neutru, redus sau pozitiv asupra mediului în termeni de emisii de gaze cu efect de seră, dacă se bazează pe compensarea emisiilor în afara lanțului de valoare al produsului, vor fi interzise.

Un exemplu relevant este un zbor prezentat ca „neutru climatic” pentru că linia aeriană investește într-un proiect de reîmpădurire într-o altă regiune. Regulile permit comunicarea investițiilor în proiecte de mediu, inclusiv credite de carbon, dar nu permit ca acestea să fie folosite pentru a sugera că produsul consumat nu are impact climatic, dacă reducerea nu rezultă din ciclul real de viață al produsului.

Etichetele de sustenabilitate vor trebui să fie mai credibile. O etichetă privată nu va putea fi afișată dacă nu este bazată pe o schemă de certificare sau nu este stabilită de o autoritate publică. O schemă de certificare trebuie să aibă cerințe publice, monitorizare de către un terț independent, transparență, credibilitate și acces deschis pentru comercianții care pot îndeplini condițiile.

Etichetele deja existente nu primesc o perioadă suplimentară de tranziție după 27 septembrie 2026. Dacă nu respectă noile cerințe, schemele trebuie adaptate, iar etichetele asociate trebuie eliminate din comunicările comerciale.

Regulile includ și afirmații despre performanța viitoare de mediu. Companiile care promit tranziția către neutralitate climatică sau alte obiective viitoare trebuie să aibă angajamente clare, obiective, publice și verificabile, cu un plan realist de implementare, ținte măsurabile și termene clare. Planul trebuie verificat periodic de un expert independent, iar concluziile verificării trebuie să fie accesibile consumatorilor.

Directiva acoperă și promisiunile sociale folosite în comunicarea către consumatori. Afirmațiile despre condiții de muncă, salarii adecvate, protecție socială, siguranța mediului de lucru, drepturile omului, egalitate, diversitate, inițiative sociale, angajamente etice sau bunăstarea animalelor nu trebuie prezentate într-un mod înșelător.

Un alt element privește beneficiile irelevante. O firmă nu va putea prezenta ca avantaj distinctiv ceva ce nu contează pentru produs sau nu rezultă dintr-o caracteristică reală a produsului sau a companiei. Exemplele din documentul Comisiei includ „apă îmbuteliată fără gluten” sau „hârtie fără plastic”, atunci când astfel de afirmații creează impresia unui avantaj special, deși caracteristica este irelevantă sau comună categoriei.

Autoritățile naționale de protecție a consumatorilor au convenit o abordare comună pentru produsele deja fabricate, comandate, distribuite sau aflate pe rafturi înainte de data aplicării. În aceste cazuri, autoritățile vor lua în calcul dificultăți reale de tranziție și constrângeri practice, precum volumele de stoc, durata de viață a produselor și fezabilitatea tehnică.

Comisia arată că firmele pot avea opțiuni practice pentru produsele existente. Ele pot acoperi sau corecta afirmații prin stickere, pot adăuga informații suplimentare la punctul de vânzare sau pot lua alte măsuri proporționale pentru ca produsul să nu inducă în eroare după 27 septembrie 2026.

Autoritățile vor păstra posibilitatea de a sancționa încălcările, dar acordul comun le încurajează să țină cont de eforturile rezonabile și proporționale ale companiilor. În cazuri cu dificultăți reale și constrângeri practice, autoritățile vor prefera măsuri preventive înainte de sancțiuni, inclusiv clarificări pentru firmele vizate.

Henna Virkkunen, vicepreședintă executivă pentru suveranitate tehnologică, securitate și democrație, a spus că firmele trebuie însoțite în aplicarea regulilor și că realitățile economice trebuie luate în calcul. Ea a afirmat că înțelegerea comună asigură o tranziție ordonată, echitabilă atât pentru companii, cât și pentru consumatori.

Michael McGrath, comisarul pentru democrație, justiție, stat de drept și protecția consumatorilor, a spus că oamenii au nevoie de informații clare și fiabile pentru a face alegeri sustenabile. El a subliniat că aplicarea regulilor trebuie să fie coerentă și proporțională în piața unică.

Noile reguli includ și informații despre reparabilitate și durabilitate. Din 20 iunie 2025, smartphone-urile și tabletele noi introduse pe piața UE trebuie să afișeze o etichetă energetică ce include un scor de reparabilitate. De la 27 septembrie 2026, comercianții vor trebui să ofere consumatorilor, când informația este disponibilă de la producători, date clare despre durabilitate, reparabilitate și perioada minimă de actualizări software.

https://2eu.brussels/ro/stiri/uniunea-europeana-clarifica-regulile-pentru-etichetele-verzi-ca-firmele-sa-nu-mai-vanda-produse-cu-promisiuni-vagi-despre-mediu